4,549 matches
-
decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin. Mă tortura nu știu ce și credeam că e dragostea pentru tine. Cu o sinceritate imprudentă, ou ochii pierduți, ți-am mărturisit-o toată. A fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi zdrobită de micile tale gesturi, dar durerea mea era o rană a corpului pe care a vindecat-o o simplă și banală operație. Acum, când indiferența mi-a coborât din nou În priviri, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se stabilise Între noi era reperabilă de acum În clasă, creând izolarea noastră specială În masa amorfă, ca un cuplu ce se deosebește de ceilalți; tensiuni existențiale maxime se citeau În mimica noastră; de aceea, ne priveau cu invidie și răutate, cu gelozia dată de ceva la care ei nu aveau acces; exista un ghiduș al clasei, un prichindel (se numea Crețu Ion), care, În pauza dintre ore avea un gest reflex: odată, mă Împungea cu un deget În piept, fugind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pericolul de scurtcircuit este Înlăturat momentan!“; roșeam amândoi, dar eram fericiți: simțeam o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație: acceptarea faptului că, În concurența instinctivă a vârstei, noi ne alesesem, ne selectasem ca exemplarele rasate ale micii colectivități În care trăiam și ne manifestam; era de ajuns ca ea să-mi trimită un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o să ai odată timp peste o zi, o săptămână, o lună, un an, o să te rog să stai și cu mine de vorbă, să-ți zic ceva. Oricum, Îmi vine să vomit de ce mocirlă e pe lume, câtă destrăbălare, egoism, răutate (E vorba despre Mircea!). Adu-mi, te rog, când ai timp și poți, Durrenmatt! Eu tot supărată, tot singură sunt... Azi nu-mi cere să stau de vorbă cu tine, că nu pot, nu s-au limpezit Încă lucrurile ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tare tăcerea din jur. - Vrei o lecție? Băiatul încuviință extaziat din cap. - Dă-mi mie monedele. Își deschise palma pentru a-i înmâna monedele. Iluzionistul privi mâna băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul era uluit; nu simțise absolut nimic. - Acum o s-o arunc pe asta în sus... Băiatul privi spre tavan, dar subit avu un instinct care îi șoptea: „Închide palma! Va încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vă rog. — A fost foarte urât din partea mea. Jur că nici măcar nu — — Ați înțeles total aiurea. Pe Duncan nu l-au pasionat niciodată bikinii mei din dantelă. Sau alte modele de chiloți de-ai mei pentru așa ceva. Emmy zâmbi cu răutate. — Lui îi plăceau foarte mult chiloții mei tanga... — Hei, dezmățato, eu sunt gata. Gilles o bătu pe Adriana pe braț când trecu pe lângă ea, cât pe ce să-i doboare telefonul mobil pe care aceasta îl ținea sprijinit cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Nu știu...cele albastre, cred. Știa că e imposibilă, dar pe bune, ce-i păsa ei? Oricum Russell avea să vorbească întruna despre mașini indiferent ce-i plăcea ei, așa că nici nu vroia să se implice. — ‘Cele albastre’? Ești o răutate. Ușurată că el bătuse în retragere — lucru care se întâmpla mult prea rar — o lăsă mai moale. — Henry are un Prius albastru și e mulțumit — spune că e uimitor cât de puțin consumă. Am mai auzit că și Escape hibrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
imens, cu mai mulți servitori decât un hotel mediu și o săptămână întreagă în care să nu faci altceva, decât să mănânci, să bei și să vizitezi vechi prieteni. A decis să schimbe subiectul înainte să apuce să zică vreo răutate. — Ei, ia ghicește! Se pare că aseară am cunoscut — în sensul biblic — un israelian supermișto. Iar seara asta o s-o petrecem împreună. Adriana a fluierat cu admirație. — Uau, querida. Ce repede te-ai mișcat! Ca fulgerul. Hai, zău așa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Treizeci? Pe bune? Arăți minunat la treizeci de ani! spuse fata cu entuziasm. Ea n-avea mai mult de douăzeci și patru. Sper să arăt și eu la fel de bine atunci. Din fericire, Leigh interveni înainte ca Emmy să apuce să spună o răutate și zise: — Da, arată, nu-i așa? Suntem gata să comandăm. Chelnerița zâmbi în timp ce luă comanda și se retrase grăbită, convinsă că tocmai făcuse cuiva ziua mai frumoasă. — Javra! șuieră Emmy în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grămada de saci de orez, lîngă sobița pe cărbuni. Reflectați de inelele și barele de alamă, cărbunii străluceau ca niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină și se culca sub pătură, În timp ce Basie ședea În fotoliul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sfârșit, până una alta sunt tot ce are pe lumea asta. Dar, adevărul e că nu sunt mama lui biologică și nu m-am legat de el așa cum am făcut-o cu gemenele. Știu că sună crud și plin de răutate, dar exact așa simt. Ochii ei Începură să se Împăienjenească cu lacrimi. Pur și simplu nu pot să fac față. Mama Încă mai stă cu mine, dar chiar și cu ajutorul ei, nu mă descurc. Hei, stai liniștită, spuse Ruby. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
O să mă oprească așa îmbrăcat în halatul de chirurg, ce mod ridicol de a fi arestat. Pensă Kocher. Tampoane. Îmi lasă timp pentru regrete, iată de ce nu m-au prins mai înainte, pentru a-mi lăsa acest timp negru. Din răutate. Da, era acolo, în camera aceea, m-a văzut trecând și a făcut un semn de aprobare. Apoi s-a lăsat pe un scaun, ca o trestie ruptă, i-au adus un pahar cu apă: nu-ți face probleme, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Bine, uite. Și pierdu și partida asta, din neatenție. „Păi cum, domnule - își zicea pe când se retrăgea în dormitor -, toți o cunosc: toți o cunosc, afară de mine. Iată lucrarea dragostei. Și mâine? Ce-o să fac mâine? Eh, i-ajungă zilei răutatea ei. Acum, în pat.“ Și se culcă. Și întins în pat continuă să-și spună: „Păi adevărul e că m-am plictisit fără să știu, și doi ani ucigători... de când a murit sfânta mea mamă... Da, da, există o plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
amândouă mâinile de umeri, o aduse față-n față cu el și rămase privind-o în ochi. Și nu ea, ci Augusto se schimbă la față. — Adevărul, fetițo, e că nu te-nțeleg. — Vă cred. — Nici nu știu ce-i asta, inocență, răutate, zeflemea, perversitate precoce... — Nu e decât afecțiune. — Afecțiune? De ce? — Vreți să știți de ce? Nu vă supărați dacă vă spun? Îmi promiteți că n-o să vă supărați? — Hai, spune-mi. — Bine-atunci: pentru... pentru... pentru că sunteți un nefericit, un biet om... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fără să-l fi vrut mai înainte.“ Vulturul e simbolul Sfântului Ioan Evanghelistul, care a scris Apocalipsa pe insula Patmos din Marea Egee. Bufnița este pasărea Minervei, zeița romană a înțelepciunii și-a artelor. Cf. Mt., 6, 34: „I-ajunge zilei răutatea ei“. Vezi mai sus, p. ..., nota 19. Periodic local. Așezare spaniolă din provincia La Coruña (Galicia). În text: bable (< rădăcina onomatopeică babl, „vorbire confuză și bâlbâită“), varietate dialectală a asturoleonezei, limbă romanică indo-europeană care s-a vorbit în Asturias și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decide să se Întoarcă la el și să-l nască pe Dimi, chiar În ultimul moment, În ceea ce o privea. Fima câștigă inima micului Challenger cu o poveste despre un lup fioros care hotărâse să renunțe la cruzime și la răutate și se alăturase unei colonii de iepuri. Când se termină povestea, Dimi oferi un final diferit, care lui Fima i se păru plin de logică, finețe și umor. Grație intervenției tatălui lui Fima, divorțul se făcu În mod discret. Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ați avut-o la Începutul iernii. În decembrie, când am mers la Uri și la Nina, la petrecerea-surpriză pe care i-a organizat-o Șula lui Țvika cu ocazia terminării doctoratului, ai monopolizat toată seara. Ai avut o izbucnire de răutate. Am observat că de câte ori Începeam să spun ceva, te uitai la mine ca o pisică la un gândac. De-abia așteptai să mă opresc o clipă, să respir sau să caut un cuvânt, și imediat te repezeai să apuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Închidă În sine, să nu se baricadeze În spatele unor fortificații de minciuni și retorică, să-și deschidă spiritul, să te asculte cu atenție și să cântărească gama de posibilități pe care până acum le respingea din start, nu din răutate, ci din cauza ideilor preconcepute, a gândirii pietrificate, a temerilor adânc Înrădăcinate. Căci ce poate fi rău Într-un compromis, domnule Șamir? Fiecare primește numai o parte din ceea ce crede că e Îndreptățit să primească, dar coșmarul se termină. Rănile Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acum, Între aceia și aceștia, ne-au pus pe noi să populăm Ierusalimul. Ne-au Încredințat nouă orașul În păstrare. Iar noi Îl umplem de opresiune, prostie și nedreptate. Ne umilim unii pe alții, ne jignim, ne chinuim, nu din răutate, ci doar din lene și frică. Încercăm să facem bine, dar provocăm numai rău. Încercăm să consolăm, dar rănim. Aspirăm să sporim știința, dar sporim suferința. — Tu să nu mă judeci pe mine, i se adresă Fima lui Yoezer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
știință calculat și rațional, poate tocmai el va fi cel care va aprecia la justa lor valoare avantajele pe care le vor avea toate părțile implicate. Dimi nu va mai hoinări toată ziua părăsit, lăsat la mila vecinilor și la Îndemâna răutăților copiilor lor, sau condamnat toată ziua la o singurătate adâncă, În fața ecranul calculatorului. Iar pe Ted Îl va scăpa de povara care Îl apăsa, de nevoia de-a suporta permanent prezența Yaelei. Se va simți și el puțin eliberat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas aceeași paranteză neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a mai botezat cu podoaba asta de nume”? Apoi, adresându-se unei studente cu ochii negri și umeziți, zise cu severitate: „Domnișoară, te uiți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu socoteală”. Gloria pleacă de la masă și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întrebă Minnie. Henry zâmbi stins. — Nu, nu, mulțumesc, Kidd. Lasă-le să scape de... holocaust. Într-un fel sau altul, au scăpat din ultimul. Și, la urma urmelor, n-au ce rău să facă. Bietul Kiki n-avea urmă de răutate În el. Și așeză scrisorile Într-un sertar din Camera Verde. Sir James Mackenzie confirmă diagnosticul doctorului Skinner, ceea ce păru să Îi ofere scriitorului o satisfacție tristă. Marele medic Îl mai consultase o dată, În 1909, când era convins că suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să grăbească relația dintre Guy și dna Peverel), urmată la scurt timp de a eroului principal, totul Începu să meargă iar prost. W.G. Elliott fusese de la bun Început veriga slabă În lanțul de interpreți, cu tendința de a exagera răutatea personajului său; acum, rânjetele și căutăturile sale piezișe erau tot mai grotești. George Alexander, care Încă se străduia să Își recapete suflul după traumele actului doi, era manierist În gesturi și forțat În pronunție. Nu Îl ajuta nici faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]