3,699 matches
-
Poate că dreapta cumpănă și luciditatea aduse de cartea lui Mark Lilla în interpretarea câtorva episoade celebre de „tiranofilie”, despre care au curs deja râuri de cerneală, vor contribui cumva la orientarea și modelarea „războaielor culturale” românești, îndemnându-i pe războinici să se concentreze mai mult asupra ideilor și mai puțin asupra personajelor. Notetc "Note" 1. Nu pot rezuma aici întreaga istorie a acestor proiecte, practic fără ecou în România și, în orice caz, puțin cunoscute în întreaga Europă. Colegiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
turcii fără ajutorul românilor. Regizorul filmului (Demetriade, Brezeanu, amândoi ?) reia și întărește în aceste scene de început, cu o tehnică propagandistică notabilă, motivul necesității juste a intrării României în război. Însă obiectivul propagandistic principal al filmului este propulsarea imaginii de războinic înțelept și victorios a regelui Carol I, de care, așa cum arătam, acesta avea nevoie pentru împingerea României în războiul balcanic. Din cele 52 de scene ale Independenței României, nu mai puțin de 12, însumând cam o treime din cele două
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ispititoarelor promisiuni ale papei Clement al VIII-lea de a-l recunoaște drept principe al Transilvaniei în schimbul trecerii la catolicism. În luptele duse cu otomanii, el s-a definit tot timpul ca apărător al creștinătății, fiind văzut ca un mare războinic religios transnațional de către populațiile din Balcani oprimate de turci. Campaniile lui purtate ca membru al Sfintei Ligi creștine, alături de Vatican, Spania, Imperiul Habsburgic, statele germane, ducatele Toscanei, Mantovei și Ferrarei, Transilvania și Moldova au fost numite de istoricii europeni Ultima
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vor pătrunde într-o cameră decorată cu fresce, dedicată glorificării bunurilor pământești. Pe fiecare dintre cei patru pereți sunt portretizați cei care au cunoscut gloria terestră: în înțelepciune (filozofi și poeți, în mare parte păgâni), în putere (marii împărați și războinici ai 612 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 35. 613 Ibidem. (trad. n.) 169 Greciei și ai Romei antice, regele Arthur și cavalerii săi, Carol cel Mare, Barbarossa și Manfred), în bogăție (Midas, Nero, regele Robert de Anjou) sau în dragoste (iubirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
martie, calendarul roman având inițial 10 luni așa se explică numele actual al lunilor, de exemplu septembrie este luna a șaptea. Astăzi, 1 martie reprezintă începutul Noului An agricol, Marte fiind la origine zeul primăverii, al vegetației, devenind, mai târziu, războinic. Înnoirea timpului, la echinocțiul de primăvară, este posibilă prin "moartea" simbolică a Babei Dochia, identificată cu zeița neolitică Terra Mater, cu Iono și Diana, în Panteonul roman sau cu Hera și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mult dorinței anumitor oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă mărime, istoricii din vechime foloseau uneori procedeul antitezei. Arta unui mare conducător de oști, ca Iulius Cezar, era înfățișată prin comparație cu cea a unui războinic de aceeași anvergură, chiar dacă dintr-o altă epocă, bunăoară a lui Alexandru Macedon. Și istorici ai filozofiei au încercat să scoată în evidență caracteristici ale gândirii unui autor prin asemănare sau contrast cu cele care conferă profil distinct gândirii altuia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
considerați a fi cei mai prosperi din istoria Suediei. Descrierea realizată de baronul Herbert, în lucrarea memorialistică The Life of Edward Lord Herbert, of Cherbury, written by himself, sintetizează în câteva cuvinte importanța regelui Carol:„Carol al XI lea, un războinic asemenea străbunilor săi, a fost cel mai ferm rege dintre toți predecesorii săi. A abolit autoritatea senatului, pe care l-a declarat senatul regelui și nu al regatului. Era econom, vigilent, neobosit; atribute care i-ar fi făcut pe supușii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
un amestec de mister, mitologie și simboluri secrete. Unul din motivele des folosite în decorațiunile interioare este cel al zeiței Păcii care o îmbrățișează pe zeița Abundenței. Probabil este o aluzie discretă a artiștilor care încercau să-i atragă atenția războinicului Ludovic al XIV-lea că economia franceză avea nevoie de stabilitate pentru a se putea redresa. Statuile de marmură sunt dispuse în nișe atent proporționate: Venus, Mercur, Bachus și Apollo. Imaginile zeităților se regăsesc în întreg palatul. Ne permitem să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mare Bârlad, monitoriza lupta politică care se dădea între „ciupercile” din oraș: Drapelul ducea o aprigă luptă fratricidă, ca între liberali”, cu cei de la Viitorul. „Bârladul” - în „Cronica Bârladului” se ocupa de „recenta vizită a M.S.Țarului”, iar Intransigentul, nefiind războinic, n-a ridicat steagul răzvrătirii,și, cu un limbaj moderat, neostil nimănui, lupta alături cu coreligionarii cu care are aceleași bune și cordiale raporturi”... Poate, „pâinea localnicilor care de câteva zile s-a scumpit cu 5 bani nu la kilogram
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
107." A crede că viața noastră (a copiilor noștri) depinde, în mod esențial, de problemele de productivitate, rentabilitate, toate acestea folosind limbajul de întreprindere, înseamnă să întreținem acest război, să contribuim la el. Să fii modern înseamnă să fii un războinic economic, și, ca să folosim limbajul de război din domeniu, înseamnă să cauți să cîștigi, sau măcar să nu pierzi, lupta cu prețurile, cu productivitatea, competitivitatea, inovația. Europa modernă nu incarnează, de fapt, o idee războinică? Nu cumva, pentru că își spun că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mult dorinței anumitor oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă mărime, istoricii din vechime foloseau uneori procedeul antitezei. Arta unui mare conducător de oști, ca Iulius Cezar, era înfățișată prin comparație cu cea a unui războinic de aceeași anvergură, chiar dacă dintr-o altă epocă, bunăoară a lui Alexandru Macedon. Și istorici ai filozofiei au încercat să scoată în evidență caracteristici ale gândirii unui autor prin asemănare sau contrast cu cele care conferă profil distinct gândirii altuia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
caracter permanent. Comitelui i se atașau oameni tineri adulescentulii -, cărora originea nobilă sau serviciile militare ale ascendenților le permiteau să fie admiși în ceata războinică 13. De la Caesar la Tacitus, instituția evoluează. Tacitus semnala emulația existentă între șeful militar și războinicii săi, faptul că jurământul depus crea o solidaritate aparte: războinicul nu trebuia să accepte, în principiu, să supraviețuiască șefului ucis în luptă 14. Ideea fundamentală a instituției germanice este aceea a unui serviciu militar personal, a unui contract liber consimțit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
originea nobilă sau serviciile militare ale ascendenților le permiteau să fie admiși în ceata războinică 13. De la Caesar la Tacitus, instituția evoluează. Tacitus semnala emulația existentă între șeful militar și războinicii săi, faptul că jurământul depus crea o solidaritate aparte: războinicul nu trebuia să accepte, în principiu, să supraviețuiască șefului ucis în luptă 14. Ideea fundamentală a instituției germanice este aceea a unui serviciu militar personal, a unui contract liber consimțit. Toate acestea indică o organizare politică prestatală sub forma unei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
privință esențială autorul își asumă o maximă luciditate: cea a responsabilității științifice. Cartea începe cu primele informații despre germani, care datează din primele secole creștine. Citându-l tot pe Tacitus, autorul evocă, în primele pagini, existența unei solidarități militare supreme: războinicul german nu trebuia să accepte să supraviețuiască șefului său ucis în luptă. Firescul moral al acestui sacrificiu este "un aspect care conferea triburilor germanice un respect binemeritat din partea celorlalte popoare ale Europei". Apoi, formarea ducatelor germane a Land-urilor de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în timpul războiului, se reflectă atât în fișele de observație, cât și în jurnalul intim al lui Kate, terapeutul său. Situându-se printre punctele de vârf ale dramaturgiei lui V., piesa se impune în egală măsură prin reflecțiile lui Kate („Noul războinic din Balcani violează femeia inamicului său etnic pentru a-i da astfel lovitura de grație. Sexul femeii inamicului său etnic devine astfel un veritabil câmp de luptă”), prin portretele pe care Dorra le trasează popoarelor din zonă și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
de afecțiune, iubitoare. Cerul Soarelui cuprinde sufletele înțelepților rostuiți în două cununi: prima, sfinții și filosofii, a doua, dominicanii și franciscanii. Al cincilea Cer, al planetei Marte, cum era de așteptat pentru planeta roșie, adăpostește sufletele luptătorilor, martirilor, duhovnicilor și războinicilor. Cerul lui Jupiter, al șaselea cuprinde sufletele celor drepți, grupate sub forma unui uriaș vultur, principii drepți compun figura uriașei acvile - simbol al armoniei lumii ridicate pe dreptate. În al șaptelea cer, al planetei Saturn odihnesc sufletele contemplative. În cerul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tonuri de albastru și cenușiu, ca să definească atmosfera adecvată. În timpul nopții - dormea tot mai puțin, iar somnul Îi era o picoteală nesigură - decisese că doar cu tonuri reci putea să delimiteze linia melancolică a orizontului, pe care se profilau siluetele războinicilor ce mărșăluiau pe țărmul mării. O să Învăluie totul În lumina pe care timp de patru zile se străduise s-o reflecte În mlădierile apei pe plajă, cu tușe ușoare de alb de titan, aplicat cu mare puritate. Așa că a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În muzeele Europei și Americii, Faulques parcursese, cu privirea specială pe care și-o formase În trei decenii de căutare a imaginilor de război, douăzeci și șase de veacuri de iconografie belică. Fresca lui era rodul final al tuturor acestora: războinici care Își Închideau armura din teracotă roșie și neagră, legionari sculptați pe coloana lui Traian, tapiseria de la Bayeux, Fleurus-ul lui Carducho, Sfântul Quentin văzut de Luca Giordano, masacrele lui Antonio Tempesta, studiile schițate de Leonardo pentru bătălia de la Anghiari, gravurile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pictură istorică spectaculoasă, cu o compoziție perfectă, echilibrată și ireală, pe care nici un artist lucid n-ar Îndrăzni vreodată s-o pună În discuție, În pofida tuturor preaînțeleptelor cuceriri tehnice postmoderne. Ce bizar, spusese ea (printre leșuri dezbrăcate, În agonie, un războinic ucidea cu patul armei un dușman căzut, cu chivără și armură, semănând cu un crustaceu), aproape toți pictorii interesați de bătălii sunt anteriori secolului XVII. De atunci, nimeni, cu excepția lui Goya, n-a mai Îndrăznit să privească un om cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
premonitorii. Ori poate că, din Întâmplare și Începând de atunci, spusele ei și altele de mai târziu treziseră În Faulques ceva ce se cocea de multă vreme; poate că din ziua când o fotografie de-a lui - un foarte tânăr războinic angolez plângând lângă cadavrul unui prieten - fusese cumpărată pentru a face reclamă unei mărci vestimentare; ori din altă zi, nu mai puțin aparte, când, după ce studiase amănunțit fotografia unui milițian spaniol mort, de Robert Capa (indiscutabilul prototip al fotografiei de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de pază al unui lagăr de concentrare. - Cândva am fotografiat o bătălie care se dădea Într-un balamuc, a spus Faulques. 10. După ce a rămas singur, a lucrat Întreaga după-amiază, până noaptea târziu, la o zonă din partea inferioară a frescei: războinicii care, lângă montantul din stânga al ușii turnului, așteptau călare ocazia de a intra În luptă, deși unul dintre ei o luase Înaintea Întregii cete, cu lancea În cumpănă, atacând de unul singur un grup de lănci pictate ceva mai la stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui Marey. În tabloul lui Uccello, pe ceea ce la prima vedere părea un singur cal, ceata era alcătuită din cinci călăreți aproape suprapuși, din care se vedeau patru capete cu trei panașuri, unul dintre ele suspendat În aer. Un singur războinic părea să țină În mână două dintre cele cinci lănci dispuse În evantai, ca și cum ar fi fost una singură În diferite faze ale aceleiași mișcări. Totul se topea Într-o descopunere foarte reușită, dinamică, În stilul unei secvențe de film
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trupului, un braț și un șold; al treilea, doar aparatul. Și, În fiece fragment al imaginii incomplete, Olvido părea să se topească În propriu-i reflex, descompus În fiece clipă a fugii și fixat În timp, În emulsia rollfilmului, precum războinicul lui Paolo Uccello și cel pe care Faulques Îl picta pe fresca lui. 12. Plecase cu el, pur și simplu. Vreau să merg cu tine, spusese. Am nevoie de un Virgiliu tăcut, și tu ești bun la așa ceva. Vreau un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ia apă din rezervor, l-a găsit stând sub pinii de pe faleză și privind marea. Fără să-i adreseze vreo vorbă, pictorul s-a Întors În turn și a continuat să lucreze mai bine de un ceas, Încercând să finiseze războinicii călare, până a considerat Încheiată acea parte a frescei. Apoi a ieșit iar afară, mijind ochii sub lumina zenitală foarte puternică care Îl acoperea tot, s-a spălat pe mâini și pe brațe și, după ce s-a gândit o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată. Deși, oricum... A tăcut, iar Faulques i-a privit profilul, interesat de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]