3,933 matches
-
Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură printre dinți cu glas gros, mohorât... - Suru l-a răzbunat pe Nică“ ...și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că cel care “a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la așa o întrebare. Cum? Nu știi cine e Principele Transilvaniei? Fără el, oare puteai d-ta să fii angajat la Mănăstirea Dominicană în calitate de castelan? Fără el aveai ocazia să devii castelan și cancelar și să lupți câinește și să răzbuni un neam luat în râs de toți nobilii aroganți și bădărani din alt neam? De toți troglodiții? Mi se părea că tovarășul contabil-șef începea, în ceea ce privește vorbirea în dodii, să sară calul sau că trebuia dus la un psihiatru. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dumneata îți trăiești viața dumitale, nu pe a contelui. Dumneata doar intri în pielea contelui. Atât. Dar e cu totul altceva, să știi. Dumneata ai impresia că dramaturgul Gerard și mai apoi Mihai de Giulești, folosesc textul piesei ca să se răzbune pe dumneata? Eroare. Pe de altă parte, dumneata nu suporți să fii luat drept personaj negativ și să fii făcut de cacao în fața soției, contesa de Bethlen, pe scenă, care îți refuză categoric invitația la dans. De fapt nu ți-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată casa de acordurile mzicii, și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi câți dintre cei invitați la noi într una din camere, înțelegeau ce scoteam eu din claviatura pianului? Ei bine, nimeni. Epa. Atât. Îi ghiceam din priviri fericirea. Totuși nu era de-ajuns. Trebuia să fiu și cu ochii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde veneau și invitate, nu? Așa-i plăceau femeile, de era în stare să le mănânce pe pâine. N-am știut c-a fost afemeiat - se miră Gerard puțin reținut. E un adevăr. Părea la un moment dat că se răzbună cumva pe mine, că eu nu eram în stare să-i aduc pe lume un copil. Măi Epa, om înfia unul, la bătrânețe. El zicea: Stai liniștită, regina mea, așa om face. La băi plecam de regulă împreună, dar el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-l lași în viață. Dar n-ar fi fost bine nici să-l ucidă și să dezlănțuie un război între triburi de același sânge. Gacel Sayah avea prieteni și neamuri ce ar fi trebuit să pornească la luptă, să răzbune cu sânge sângele celui care încercase doar să impună respectarea vechilor legi ale deșertului. La rândul său, Gacel rămase foarte calm, observând convoiul ce se îndepărta, până ce pulberea și zgomotul se pierdură complet în depărtare. Apoi, încet, se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit ca unul din oaspeții mei să fie ucis, iar celălalt arestat? — Ce altceva puteai face? protestă Suilem. Te-ar fi omorât. — Știu. Dar acum pot să mă răzbun pentru jignire. Și ce-ai să câștigi cu asta? întrebă negrul. L-ai învia pe mort? — Nu. Dar le voi aduce aminte celorlalți că nu poți jigni un imohag fără să fii pedepsit. Asta e diferența dintre cei de rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familia lui și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei, știa cu siguranță că se putea lipsi de cei dragi cât timp ar fi fost nevoie; timp necesar ca să ducă la bun sfârșit ceea ce își propusese: să se răzbune pentru jignirea ce i se adusese. Mulțumi mai târziu că răsărise luna care îi lumină drumul, iar la miezul nopții zări în depărtare reflexele argintate ale unui sebhka, un fost lac sărat, imens, ce se întindea la picioarele lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Sayah, era unul dintre ultimii tuaregi cu adevărat liberi, un nobil inmouchar, aproape un prinț între cei din neamul lui, în stare să ajungă și să se întoarcă din „pământurile pustii“ și capabil, de asemenea, să înfrunte o armată ca să răzbune o jignire. Nu era logic ca un asemenea om, simțindu-se încolțit, să se hotărască să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu, zise targuí-ul când termină de băut. Și eu crezusem la fel la un moment dat... întinse mâna, luă gamela unui soldat și începu să mănânce cu degetele, aproape fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, în următoarea secundă, i-am croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură că-mi va trage o păruială pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în zilele cât va dura ceremonia. Și nici nu pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să se așeze deasupra lor, dar sunt foarte viclene și în orice clipă se pot răzvrăti. Apa lui güio e de ajutor împotriva lor. Războinicii așezară vasul pe foc, aruncară înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre trib, care nu existase pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care în curând se alăturară cu toții: războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bord. Se ridică încet în picioare, strânse guta și se îndreptă spre colibă, hotărât să-și ia pușca și să fugă în pădure la cel mai mic semn de pericol. Nu avea încredere în oamenii de la șosea; vor încerca să răzbune distrugerea buldozerelor. Se liniști când bărbatul de la provă își agita mâna cu un gest familiar și doar atunci recunoscu trupul vânjos al misionarului. Când se aflară mai aproape, îl recunoscu pe cârmaci: Inti Ávila. Oricât se strădui, nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
N-a fost să fie. N-am putut trece de proful de română. Îmi plăcea matematica. Ce avea cu mata, un copil? L-au prădat frații mei și legea nu le-a făcut nimic. Hai, dom' Laurențiu, doar nu se răzbuna pe mata! Ba da, dom' profesor. La toate aveam note bune... Dom' Laurențiu, să nu-mi spui că din cauza unui profesor te-ai împotmolit! Să mor eu dacă nu-i adevărat. Eu nu te cred. Eu sînt profesor și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de fată. Dar ce, cum, pentru ce? O cam meritam... Toți erau contrariați. Unii chiar ar fi dorit să răzbune o așa măgărie. Cu o sinceritate debordantă, Roxana începe a povesti: M-a încîntat. Era de o cultură vastă și în varii domenii. M-a invitat la munte. Am mers cu plăcere, ne-am pregătit îndelung. Aveam mari așteptări de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cineva definitiv și total. Rostesc deci, cu toată frica și cu toată mila mea de mine, În clipa aceasta oraculară verdictul barbarului care sînt: „Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice placentara zăpadă a lunii sorbind Încă din somn bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
belele atât de mari, că am lipsit de la un weekend de sfârșit de an pe care eu și câțiva prieteni plănuiam de-o groază de vreme să-l petrecem departe de casă. Și a făcut-o dinadins. — Cum te-ai răzbunat pe ea? — Ce te face să crezi că m-am răzbunat în vreun fel? — Pentru că asta ai făcut, nu? Scout zâmbi. — Continuă, am îndemnat-o. — La ora de geometrie avea un coleg de care-i plăcea foarte tare, Craig nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sfârșit de an pe care eu și câțiva prieteni plănuiam de-o groază de vreme să-l petrecem departe de casă. Și a făcut-o dinadins. — Cum te-ai răzbunat pe ea? — Ce te face să crezi că m-am răzbunat în vreun fel? — Pentru că asta ai făcut, nu? Scout zâmbi. — Continuă, am îndemnat-o. — La ora de geometrie avea un coleg de care-i plăcea foarte tare, Craig nu știu cum, iar el a invitat-o la o petrecere. Îi plăcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe loc, doar camera a continuat să se rotească, amețindu-ne. M-am extras cu greu din această combinație aproape chimică. — Nu! Nu-nțelegi, Vera? Exact asta vrea ticălosul! Trosneli!, babardeală!, mozol!, să-și vândă bine cartea și să se răzbune, transformându-te Într-o femeie fără scrupule și fără principii. Nu trebuie să-i facem jocul. — Ești sigur? — Uită-te-n jur! Tot ce vezi este compus din litere. Clădirile, străzile, mașinile, mobilierul, chiar și noi, pentru El nu suntem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și deversa din nou lumina hepatică prin Încăpere. Am luat o Înghițitură din sticlă și am Încercat să fac instrucție cu câteva gânduri indisciplinate. Ceva din tonul Lui nu-mi plăcuse. Aș fi preferat o confruntare, să urle, să se răzbune cumva; În schimb, Îmi descrisese al naibii de clar situația. El nu putea crea un personaj mai bun, eu nu aveam un viitor decât alături de El, deci unul dintre noi trebuia, la un moment dat, să cedeze. Mai mult, ultimele lui cuvinte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
La intrarea profesorului a trebuit să-i trimit din mînă în mînă caietul de notițe. Clocoteam. De aceea zîmbii unei fete de lîngă Patricia, știind că biata Emilie prinde din zbor orice ocheadă. În adevăr, gălăgioasa ei bucurie m-a răzbunat. Fata trecu din nou la ofensivă, dar în clipa în care îmi pierdeam capul, trăgea pe dreapta, cum spun șoferii. Se înfiripă între noi un război ce avea să dureze. Timp de o săptămînă eram trimiși la cules de struguri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]