5,033 matches
-
în 1941. În afară de aceasta, lupta pentru exterminare sau pentru anihilare teritorială a adeversarului ia adesea chipul unui mod de apropriere economică. Urmărind să solidarizeze o comunitate cucerită prin violență cu conducătorii ce sfîrșesc prin a o proteja de o justă răzbunare, ea zămislește pe deasupra un univers al hoțiilor, al spolierii bazate pe exercițiul pur al forței de pe urma căreia toți obțin un beneficiu ce le asigură, după caz, simpla supraviețuire sau bogăție imediată. Iată cum cîrdășia delicventă creează un circuit național elementar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Home Rule în vreme ce protestanții din Ulster sprijiniți de către conservatori vor sabota proiectul în trei rînduri, între 1886 și 1912. Home Rule nu va fi adoptat decît în 1914, prea tîrziu de altfel căci, declanșarea coflictului mondial va crea condiții de răzbunare irlandezilor. În lunea Paștelor din 1916, întreaga Armată Republicană Irlandeză IRA va începe lupta pentru eliberare la Dublin. Populația va rămîne pasivă la început dar, brutalitatea represiunii o va determia să se solidarizeze cu învinșii, care obțin astfel o victorie
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fără ca guvernul britanic să-și dea seama de aceasta, ruptura devine iremediabilă. Și în sfîrșit, tratatul din 6 decembrie 1921 care instaurează statul liber irlandez este perceput ca un dictat, un soi de dispozitiv rațional, incapabil să satisfacă dorința de răzbunare a unui popor profund rănit. Desigur, împărțirea țării corespunde unei analize justificabile, ce prevede, pe de-o parte, 26 de comitate aproape în întregime catolice, cu regim de dominioane suverane, iar pe de altă parte, 6 comitate anglo-protestante ale Ulsterului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
330 Cf. M. Grmek, M. Gjidara, N. Simac, Le Nettoyage ethnique, Paris, Fayard, 1933, p. 153. 331 Articolul 5 al acesteia dispune că "dacă într-o localitate unde se practică încă vendeta, un minoritar comite o crimă cu titlul de răzbunare și nu se poate stabili complicitatea altei persoane, atunci vor fi puși în locul vinovatului tatăl acestuia sau rudele sale pînă la gradul al IV-lea de înrudire directă sau colaterală". Aceasta va fi aplicată croaților, albanezilor și macedonenilor (ibid. p.
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul că agricultorul asociază cu o crimă munca, pașnică prin excelență, care îi asigură existența; în timp ce în societățile de vânători responsabilitatea carnajului este atribuită altuia, unui "străin". E de înțeles atitudinea vânătorului: el se teme de răzbunarea animalului doborât (mai exact, a "sufletului" său) sau se justifică în fața Stăpânului Animalelor, în ce privește pe paleocul-tivatori, mitul omorului primordial justifică, desigur, riturile sângeroase precum sacrificiul uman și canibalismul, dar este greu de precizat contextul său religios inițial. O temă mitică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
monstru ofidian. ? 2 Cyrus H. Cordon, Ugaritic Manual, § 68: 28-31, traducere de A. Caquot și M. S/nycer. Leș relij>ions da Proche-Orient antique, p. 389. Religiile hittiților și ale canaaneenilor panteonului, în fine, se poate descifra în acest episod răzbunarea primului născut (Yam) împotriva uzurpatorului care îl castrase și îl detronase pe tatăl său (El)33. Asemenea lupte sunt exemplare, adică susceptibile de a fi indefinit repetate. De aceea Yam, deși fusese "ucis" de către Baal, va reapărea în texte. El
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
traducere de U. Oldenburg, p. 133. Religiile hittiților și ale canaaneenilor cum era practicat la Ugarit. "Baal este mort! Strigă el, ce vor deveni mulțimile de oameni?"40 Dintr-o dată, El pare eliberat de resentiment și de dorința sa de răzbunare. El se comportă ca un adevărat zeu cosmocrator; își dă seama că viața universală este pusă în pericol prin moartea lui Baal. El cere soției sale să numească rege pe unul din fiii lui, în locul lui Baal. Așerat desemnează pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a recurs și la epifanii cosmice, căci lumea întreagă este creația sa. Antropomorfismul lui Iahve are un dublu aspect. Pe de o parte, Iahve dă dovadă de calități și defecte specific umane: milă și ură, bucurie și melancolie, iertare și răzbunare. Totuși el nu arată slăbiciunile și defectele zeilor homerici, și nu acceptă să fie ridiculizat ca anumiți zei olympieni 29.) Pe de altă parte, Iahve nu reflectă, ca majoritatea divinităților, situația umană: el nu are o familie, ci doar o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asumat greaua sarcină. Când Ouranos s-a apropiat, "beat de dorința de a pătrunde Pământul" (Eschil, Nauck, fragm. 44). Cronos 1-a castrat cu cosorul. Din sângele care a curs deasupra Pământului au venit pe lume cele trei Erinii, zeițele răzbunării. Giganții și Nimfele frasinilor. Din părțile sexuale ale lui Ouranos azvârlite în mare și amestecate cu spumă a luat naștere Afrodi ta (Theogonia, 188 sq.). Episodul reprezintă o versiune foarte violentă a mitului arhaic al separării Cerului de Pământ. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
scos din fire pe Zeus și a stârnit astfel intervenția Pandorei, adică apariția femeii și, prin urmare, răspândirea a tot felul de griji, tribulații și nenorociri. Pentru Hesiod, mitul lui Prometeu explică irupția "răului" în lume; în fond, "răul" reprezintă răzbunarea lui Zeus19. Dar această viziune pesimistă asupra istoriei umane, a cărei condamnare e decisă în urma șireteniei unui Titan, nu s-a impus de o manieră definitivă. Pentru Eschil, care substituie mitului vârstei de aur primordiale tema progresului, Prometeu este cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
grecească. Paradoxal este și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel care, după Zeus, ilustrează cel mai radical
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el era ultimul născut al unui rege. Se poate interpreta hotărârea lui Demeter de a-1 imortaliza pe Demophon ca o dorință de "a adopta" un copil (care să o mângâie de pierderea Persephonei) și, în același timp, ca o răzbunare împotriva lui Zeus și a olympienilor. Demeter era pe punctul de a transforma un om într-un zeu. Zeițele aveau această putere de a acorda nemurire oamenilor, și focul, sau coacerea neofitului, se număra printre cele mai reputate mijloace. Surprinsă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asirian împotriva Siriei și a Palestinei introduce un element nou în propovăduirea lui Isaia. În aceste grave evenimente militare și politice, profetul vede intervenția lui Iahve în istorie: Asiria nu e decât instrumentul voinței acestuia. După Isaia este vorba de răzbunarea divină: Iahve este pe punctul de a pedepsi necredința religioasă mărită de nedreptatea socială și de prăbușirea valorilor morale. Acesta este motivul pentru care se opune politicii externe a regelui. Coalițiile și manevrele politice sunt himere. Nu e decât o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
izma lui Stelaru, dar afirmând că nici măcar starea de ebrietate nu l-ar fi putut împinge la un gest atât de nebunesc: "Nu-mi sînt atribuibile, deci, nicidecum strigăte de stradă instigatoare la ură și violență, la vulgare rivalități și răzbunări, etc. De altfel, să-mi dea voie Virgil să-i amintesc că, în perioada respectivă, (vreme de război și regim de dictatură militară) asemenea strigăte de stradă nu erau deloc o obișnuință delectabilă a bucureșteanului; cine s-ar fi încumetat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rob luptîndu-se să se elibereze: iată Cugetarea. Pe toate căile trebuie «să ajungem perfecți prin suferință»”. Dante și Bacovia! îi apropie ideea de exil („interior”, la poetul romîn) în rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a coborît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
caracter erau importante deoarece, cu cât au devenit mai sofisticate, au început să oglindească o adâncime psihologică. De exemplu, John Earle descrie în Microcosmography un "om nemulțumit" ca fiind "unul care s-a certat cu lumea și care va atrage răzbunare... Sursa bolii sale este mândria indulgentă" (19). Spre deosebire de alți scriitori de cărți de caracter ca Thomas Overbury, Earle este recunoscut datorită "simpatiei în analiza acțiunilor și a motivelor... Fie că laudă sau acuză, Earle nu se mulțumește să povestească numai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
americane declară că roagă "opinia publică să nu se pronunțe până când nu vor termina investigațiile", oficialitățile sunt citate de Journal ca "oameni care sunt convinși că la mijloc a fost o trădare". Prin urmare, articolul reflectă o dorință neîngrădită de răzbunare transferată în exces către autoritățile americane. Reclamând modelul de informație care mimează noțiunea lui Benjamin de "promptă verificabilitate", autorul face apel la "fapte" notând că "nici un singur fapt care să ducă la concluzii contrare nu a putut fi prezentat". În
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
digest în septembrie 1995 și care examinează ceea ce el numește "literatura nonficțională" din ziare. Hart e de părere că liber- profesioniștii pot găsi o piață de desfacere a acestui gen în ziarele contemporane (29-33). În mod similar, Chris Harvey în "Răzbunarea lui Tom Wolfe" publicată în 1994 în American Journalism Review notează că "jurnalismul literar" - așa cum îl numește el - a devenit un lucru obișnuit ca practică, și că interesul crescând pentru acest gen este reflectat și de înființarea la Universitatea din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Analizând portretele Parizienelor celebre prin frumusețea lor, L.Chevalier [p.387] se arătă surprins de absență urmelor concrete ale acestei frumuseți, în afară de provocarea ochilor. Privirea Parizienei poate sugera poezia pasiunilor ascunse, forța seducției și promisiune, mister și perfidie, dorința de răzbunare, spirit și inteligența (de regulă) sau vid (mai rar), folosirea drogurilor la modă etc.105. Portretele schițează un profil, bazat doar pe detalii semnificative 106, care mai mult sugerează ideea de frumusețe decât o descriu pe larg. Sunt scoase în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
jurisdicția Romei (739). Carol cel Mare, în timpul domniei sale, în orice teritoriu cucerit, a organizat episcopate și abații noi. Deși germanii păgâni au mai opus rezistență încreștinării, fiindcă îi urau pe romani și aveau concepția cultului pentru bărbăție și curaj, iar răzbunarea era privită ca o datorie considerând, astfel, că apostolii care au suferit și iertat ca și Hristos au fost lași, lăsând pe Mântuitorul în mâinile fariseilor și cărturarilor poporului -, totuși, și saxonii cei mai refractari s-au încreștinat prin Sfântul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
au înghesuit să ceară carnete de partid și "arme la Uniunea Scriitorilor să se bată cu rușii"); pe scurt, Regele nu e cool, nu e postmodern, e vetust și, mai presus de orice, nici nu are nevoie de osanale. Iar răzbunarea menestrelilor fu chiar mai cruntă decât aceea a activiștilor de partid comunist. După 1996, atmosfera însă începe să se schimbe în ceea ce privește persecuția la care este supusă Casa Regală a României. Bolșevicii sunt forțați să facă, strategic, un pas înapoi, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dramaturg în celebrele și controversatele sale creații Sâmbătă la Veritas și Hardughia. Deși acestea se înscriau în siajul observațiilor autocritice, pe care partidul se făcea că le încurajează, autorul se juca, totuși, cu cenzura, plasându-se la milimetru față de posibilele răzbunări ale tovarășilor cu munci de răspundere satirizați nu chiar amabil. La premiera Hardughiei (în care Cepexul local hotăra dărâmarea Academiei Mihăilene) bunăoară, fără intervenția directă a tartorului propagandei ceaușiste, un oarecare Popescu, zis "Dumnezeu", turnătoria și intrigile locale i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de Împărat Îl lasă să moară În Valea Amintirii. Eminescu a valorificat basmul acesta În perioada studiilor berlineze, când a scris un poem intitulat tot Fata În grădina de aur, dar a intervenit și a modificat finalul. Poetul renunță la răzbunarea din basmul lui Kunisch și Îl pune pe Zmeu să spună cu amărăciune: 107 „Fiți fericiți - cu glasu-i stins a spusAtât de fericiți, cât viața toată Un chin s-aveți de-a nu muri deodată.” Între anii 1880 și 1883
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pentru că Întrunește trăsături contradictorii, excepționale În condiții excepționale, exemplar rar, capabil sa dea glas unor impulsuri necontrolate, instinctuale. Se spune că se compune din mari calități (e o exagerare) și mari defecte puse exclusiv În slujba răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
iar de aici nu existau decât doua posibilități: ori Lică e dovedit și pedepsit, iar Ghiță, ca om Însoțit cu un făcător de rele, nu putea să scape cu obrazul curat, ori Lică scăpa, și trebuia să se aștepte la răzbunarea lui. După audierea celor doua slugi, Lae și Marți, comisarul i-a dat de Înțeles lui Ghiță că e bănuit de cârdășie cu Lică, dar cârciumarul motivează că un han stă la marginea drumului, pentru a-i servi pe trecători
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]