5,656 matches
-
limbajului, axată pe elementele constitutive ale actului de comunicare, în cadrul căruia funcția fatică, cunoscută și sub denumirea de "funcție de contact", este centrată pe factorul reprezentat de canalul de transmisie. Folosirea (in)corectă a canalelor de transmisie influențează direct modalitatea de receptare și de procesare a mesajelor vehiculate, fapt care prezintă diferite consecințe referitoare la actul de evaluare (in)corectă a conținuturilor transmise între locutori. În a n a l i z a d i s c u r s u l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și participă la realizarea cunoașterii. În această perspectivă, în raport cu discursul, cunoașterea manifestă trei ipostaze: 1) ca bază de inițiere a discursului, 2) ca obiect al discursului, prin informația nouă oferită sau prin manifestarea unei atitudini și 3) ca rezultat al receptării informației transmise de discurs. Astfel, discursul reprezintă un model de organizare a mijloacelor limbii prin care se realizează cunoașterea sau se extinde sfera ei, avînd uneori valențe practice, atunci cînd indică un mod de a acționa sau produce antrenarea într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
așa-numitelor verbe declarative, existînd numeroase criterii de sistematizare a structurilor de prezentare a discursului citat, care urmăresc nu numai relația sintactică dintre verbul/ structura de prezentare și discursul citat, ci și valoarea enunțiativă și pragmatică a acestora (enunțare vs. receptare; peformative; neutre / cu indicații de ordin paraverbal). V. diafonie, dialogism, discurs, polifonie, stil, vorbire. REY-DEBOVE 1978; BANFIELD 1982; AUTHIER-REVUZ 1995; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COMBETTES - NǾLKE 2004. RB DISCURS SEMNĂTURĂ. Sintagma discurs semnătură, amintită de unii autori, denumește, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest sens, se distinge comunicarea emotivă (intențională) de comunicarea emoțională (nonintențională: emoția restructurează discursul), precum și raportul dintre emoțiile cotidiene, de intensitate redusă, și cele complexe. Analiza unui discurs compozit (care transmite emoții) poate fi orientată spre trei scopuri majore: 1) receptarea de tip diagnostic: diagnosticarea emoției se face conform regulilor semioticii psiho-medicale și vizează elementele de natură fiziologică și atitudinală (variații în mimica facială, tonusul muscular sau reacțiile electrodermice, de exemplu, oferă date importante despre starea emoțională a individului), dar și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte, în situațiile de dialogism, unde vocea unui personaj interferează cu discursul narativ (discursul indirect liber și alte fenomene de eterogenitate enunțiativă) se reacționează la o voce al cărei ecou este auzit. Cititorul este astfel plasat într-o situație de receptare activă, fiindcă trebuie să realizeze o disociere a vocii personajului de vocea scriitorului și să emită o judecată de valoare despre ceea ce aude. În această opoziție, empatia rezultă din relativa transparență a reprezentării. Schema practică servește în acest caz ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportul textului cu referentul, se aplică datelor extralingvistice ale discursului și condițiilor de producere și de observare a lor. Spre deosebire de abordarea semiotică, pentru care enunțarea se poate reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES 1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe capacitatea emițătorului de a exagera voluntar semnificația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmaticii, interpretarea unui enunț implică activarea simultană a mai multor competențe pentru a extrage semnificația, pronind de la semnificanții care alcătuiesc secvența analizată. Potrivit lui M. Bahtin și a altor cercetători, interpretarea este o activitate dialogică ce depășește cadrul competențelor aplicate în receptarea și decodarea semnificației unui mesaj, deoarece acesta este obiectul unei construcții la care iau parte atît emițătorul cît și receptorul. Aceasta se întîmplă fiindcă receptorul nu este o simplă țintă, exterioară discursului, ci, dimpotrivă, competența sa interpretativă este avută în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interpretativă a lectorului este un obiectiv fundamental, deoarece lectura este în acest caz un proces complex de analiză. Prin extensie, lectura devine sinonimă cu interpretarea oricărui tip de text. În cadrul teoriei literaturii, "lectorul" este conceptul care stă la baza teoriei receptării (analiza condițiilor de receptare a unei opere, în măsura în care această operă se înscrie în orizontul de așteptare al unui lectorat). În analiza discursului, lectorul ocupă o poziție similară: caracteristicile lingvistice ale unui gen discursiv depinzînd de condițiile producerii sale, dar și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un obiectiv fundamental, deoarece lectura este în acest caz un proces complex de analiză. Prin extensie, lectura devine sinonimă cu interpretarea oricărui tip de text. În cadrul teoriei literaturii, "lectorul" este conceptul care stă la baza teoriei receptării (analiza condițiilor de receptare a unei opere, în măsura în care această operă se înscrie în orizontul de așteptare al unui lectorat). În analiza discursului, lectorul ocupă o poziție similară: caracteristicile lingvistice ale unui gen discursiv depinzînd de condițiile producerii sale, dar și de cele ale receptării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptare a unei opere, în măsura în care această operă se înscrie în orizontul de așteptare al unui lectorat). În analiza discursului, lectorul ocupă o poziție similară: caracteristicile lingvistice ale unui gen discursiv depinzînd de condițiile producerii sale, dar și de cele ale receptării, lectorul apare în ipostaza de co-enunțiator virtual, aflat într-o situație de interacțiune amînată. În afara teoriilor despre receptare, termenul lector este relativ puțin folosit ca atare în analizele lingvistice, el fiind înlocuit de termeni ca destinatar sau receptor sau, în funcție de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului, lectorul ocupă o poziție similară: caracteristicile lingvistice ale unui gen discursiv depinzînd de condițiile producerii sale, dar și de cele ale receptării, lectorul apare în ipostaza de co-enunțiator virtual, aflat într-o situație de interacțiune amînată. În afara teoriilor despre receptare, termenul lector este relativ puțin folosit ca atare în analizele lingvistice, el fiind înlocuit de termeni ca destinatar sau receptor sau, în funcție de genul discursiv, chiar interlocutor. "Lector model / ideal" este o noțiune frecvent exploatată în a n a l i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a asimila o mare cantitate de cunoașteri la care a ajuns lumea civilizată, iar aceste cunoașteri se prezentau ca semnificații ale unor forme lingvistice din limbi străine ce nu aveau corespondent în limba română. Ca atare, în mod necesar, receptarea cunoașterilor respective a însemnat și receptarea formelor lingvistice care le dădeau expresie și, astfel, neologizarea lexicală prin împrumuturi a fost cea care a caracterizat și caracterizează procesul de înnoire a lexicului românesc, încît a generat în timp atitudini, mai atenuate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de cunoașteri la care a ajuns lumea civilizată, iar aceste cunoașteri se prezentau ca semnificații ale unor forme lingvistice din limbi străine ce nu aveau corespondent în limba română. Ca atare, în mod necesar, receptarea cunoașterilor respective a însemnat și receptarea formelor lingvistice care le dădeau expresie și, astfel, neologizarea lexicală prin împrumuturi a fost cea care a caracterizat și caracterizează procesul de înnoire a lexicului românesc, încît a generat în timp atitudini, mai atenuate sau mai tranșante, în legătură cu oportunitatea unora
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și definitive, adică denominația unui adevăr, ci este numai expresia lingvistică a unui punct de vedere în mod inevitabil cu perspectivă restrînsă. Deoarece nominația nu presupune numirea unei esențe, ea evidențiază raportul omului cu ființele și cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autoritatea este o relație, trebuie să aibă doi poli, un purtător al autorității și un subiect al ei, asupra căruia se exercită influența purtătorului. Este vorba deci de o acțiune de exercitare a autorității și de o altă acțiune de receptare a autorității, care presupune atît recunoașterea acestei autorități, cît și acceptul social în a o urma. Dar, exercitarea autorității și receptarea ei se realizează în cadrele unui domeniu cognitiv; societatea în întregime, de altfel, nu se poate manifesta simultan în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exercită influența purtătorului. Este vorba deci de o acțiune de exercitare a autorității și de o altă acțiune de receptare a autorității, care presupune atît recunoașterea acestei autorități, cît și acceptul social în a o urma. Dar, exercitarea autorității și receptarea ei se realizează în cadrele unui domeniu cognitiv; societatea în întregime, de altfel, nu se poate manifesta simultan în toate domeniile și nici nu există posibilitatea ca cineva să dețină temeiul autorității pentru toate, specializarea indivizilor sociali ducînd inevitabil la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care rezultă din procesele respective, experiențiale și discursive, anterioare, care își au originea în necesitatea în care se află omul, pentru a concepe și a comunica, de a clasifica și a numi. Acestea sînt informațiile obținute în același timp de receptarea perceptivă, din perspectiva căreia se plasează subiectul pentru sesizarea obiectului numit, iar interesul diversificat manifestat pentru acesta din urmă fondează programele de sens capitalizate de limbă. Procesul actualizării, care face trecerea virtualităților limbii în realizări efective ale vorbirii, înscrie praxemul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este un element de originalitate specific fiecărui text. În calitate de "pivot al enunțării", ea nu este prestabilită și nici fixă, nu este un procedeu aplicabil în orice circumstanțe sau un eșafodaj, ci reiese din desfășurarea textului pe tot parcursul procesului de receptare a sa. Deși cadrul discursiv al oricărui text este creat, de fapt, de scena înglobatoare și de scena generică, primul dispozitiv de organizare cu care ia contact receptorul este scenografia. În principiu, ea nu se autodesemnează, ci se arată, reiese
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
convertirea lor în îmbinări stabile. Desigur că repetiția lor este dezavantajoasă și dezagreabilă. Totuși stereotipiile de la nivelul stilului publicistic nu sînt afuncționale, pentru că ele au, așa cum afirmă Rodica Zafiu, "avantajul accesibilității, al maximei comodități, manifestate deopotrivă în producerea și în receptarea textului", ținînd de mijloacele utilizate în strategiile enunțiative. Reactualizînd problema clișeelor din presă, se poate constata că seria lor este astăzi mult diversificată, datorită registrelor diferite din care sînt extrase. De exemplu, apar frecvent în presa audio-video, dar și în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mai multe limbi în succesiune cronologică, obiectivă, revendicîndu-se în sine de la o anumită tradiție și exemplaritate, în comunicare intertextuală, generează, în abordările noi, aprofundări complexe, focalizate pe traseul determinării mecanismelor procesului de comunicare/ cunoaștere care fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează printr-o coordonată constantă - fixitatea, ca atribut al expresiei finite (ediție definitivă, operă completă), și una variabilă, la nivelul sensului, deci la polul receptării, dar variabilitatea sensului este imanentă procesului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoaștere care fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează printr-o coordonată constantă - fixitatea, ca atribut al expresiei finite (ediție definitivă, operă completă), și una variabilă, la nivelul sensului, deci la polul receptării, dar variabilitatea sensului este imanentă procesului de creație: după U. Eco, un text este un produs al cărui destin interpretativ trebuie să facă parte din propriul său mecanism generativ. Abordarea din perspectivă semiotică a textului a presupus trei direcții de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sintactic, semantic și pragmatic. Ipostaza sintactică a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a unui sistem relațional imanent, independent de condițiile extralingvistice și de factorii implicați în producere sau receptare și, în mare măsură, în absența raportării la referent și, nu în ultimă instanță, la adevăr. Ca atare, singura proprietate capabilă să asigure calitatea de text unei secvențe transfrastice de semne este concretizată în sistemul de raporturi similare celor care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interacțiunii comunicative), articulate de cele trei tipuri de mimesis, după P. Ricoeur (în 1983), și anume, 1) planul prefigurării, al cunoașterii comune de care dispune autorul și naratorul, 2) planul succesiunii și al configurării și 3) planul reconfigurării (la polul receptării) la nivelul lecturii. În schimb, textul descriptiv, alcătuit din secvențele unei enumerări, în contrast cu cel narativ, nu comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care trebuie, în mod firesc, să-și găsească reflectarea în limbă. O primă constatare a relației timpului cu limba este că însăși concretizarea limbii în actele de vorbire presupune o succesiune liniară de forme, atît în producere, cît și în receptare. Unii cercetători consideră însă că, de fapt, numai programarea vorbirii în trei etape (de spus, spunere și spus) presupune raportarea la categoria timpului. Actualizarea limbii în discurs constă în înscrierea într-o realitate personală, spațială și temporală a activității frastice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literare. Poetul nu trebuie să fie preocupat de redarea adevărului istoric; el are drept misiune crearea unui univers care să pară credibil, deoarece verosimilul garantează transcenderea particularului și atingerea universalului. În dramaturgia clasică franceză, a cărei estetică este centrată pe receptare, verosimilul constituie, alături de bunăcuviință și de regula celor trei unități (de acțiune, de timp și de loc), unul dintre stîlpii de susținere ai piesei de teatru. Sînt verosimile acțiunile, personajele, reprezentările care, în ochii publicului, par adevărate. Pornind de la principiul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]