5,519 matches
-
fixeze reperele posterității. Abia peste opt ani, în 1924, prietenul său Virgil Cioflec va publica monografia Luchian, prima lucrare de acest fel care i-a fost închinată. În ciuda acestei existențe frămîntate și scurte, a risipei de sine și a unei receptări nu din cale-afară de precoce, uneori, s-ar putea spune, chiar ezitante, Ștefan Lu-chian nu poate fi socotit, totuși, un nedreptățit. Drumul lui a fost ascendent, iar autoritatea sa publică s-a construit cu destulă rigoare. Din ce în ce mai insistent, el a
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
Topîrceanu, nimeni nu-l leagă pe Gulică-Guliță de Depărățeanu, ci ori de Alecsandri, care e înainte, ori de Arghezi, care e după. Și totuși, la Depărățeanu diminutivul apărea chiar în titlu: Don Gulică sau pantofii miraculoși! Să țină asta de receptare, de orizontul de așteptare, care asigură succesul sau căderea? Răspunsul meu este nu. Ține de acea chimie interioară, de acea adecvare a legăturilor interne care convinge sau, în cazul de față, nu convinge.” (p. 179) Există, în ultima frază, pe lângă
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
e deja și la noi inflamat de conotații steril negative, cat si păgubos pozitive. Dacă nu ar sta pe rafturile librăriilor laolaltă cu infamele manuale, poate că i-aș propune o altă lectură acum, una mai "științifică", mergand pe firul receptării ei, al carierei pe care au făcut-o unele dintre conceptele propuse de Kuhn an acest volum, ori al influenței avute de teoria să asupra dezvoltării unor discipline din panoplia științifică dar și din cea umanista. Dar așa, cu riscul
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
destructurând și legitimând totodată, cu parodiile lui, textele și stilurile originale. Este o relație mutuală, dacă nu o secretă complicitate între subiectul sagace și obiectul multiplu al ironiei, relație sesizată de către tânărul Steinhardt. Păcat că reciproca n-a fost valabilă. Receptarea meschină, în epocă, a unei asemenea cărți delicioase dovedește că tinerii noștri străluciți din elita interbelică erau prea furioși, prea hotărâți și prea orientați ideologic pentru a mai avea și umor.
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
național explicit, Alecsandri și alți cîțiva prozatori ai generației pașoptiste au reușit să contureze în spatele ideologiei manifeste un palier de colocvialitate spirituală, care astăzi este poate latura cea mai atrăgătoare a scrierilor lor. Scriitorul însuși ne dă un exemplu de "receptare literară", atunci cînd îi citește Elenei paginile de jurnal, dar și două poezii dedicate Veneției că "leagăn al iubirii lor", incluse ulterior în volumul Doine și Lăcrimioare. Iubita care în paginile jurnalului ciripește cu "drăgălășenie de maimuțica" devine steluța îndepărtată
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie", impresiile fiind culese cu o privire atentă și proaspătă în fraze de un umor cuceritor. Și aici Alecsandri își revendică dreptul la percepția nesupusa clișeelor, la subiectivitate
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
aș întreba. Pentru mine viața personală e tabu, iar uitatul autohton prin gaura cheii mi se pare de neiertat. Așadar à propos de jurnal. Cum se și cuvine, ai păstrat tăcerea în legătură cu sentimentele pe care ți le va fi creat receptarea lui. Dă-mi totuși voie să te provoc să-ți spui opinia în legătură cu critica la Jurnal. Fiind departe de țară, nu am avut acces la toate cronicile, cîte se vor fi scris. Din cele cîteva pe care le-am citit
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
a fi un învingător și cu atît mai puțin un erou, Caragiale stă în mijlocul vieții de parcă ar sta în afara ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre periferie și centru - care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
românească, "pînă atunci echilibrată și împăcată (...) cu ceea ce i-a fost dat să fie."1 Mai departe am putea numi Țiganida de Ion Budai-Deleanu primul epos eroicomic din istoria literaturii române, al cărui autor ne invită, el însuși, la o receptare alegorică a operei, prin faimoasa afirmație "Prin țigani să înțăleg și alții, carii tocma așa au făcut și fac (...). Cel înțălept va înțălege!"2 Secolul XX, cu absurditățile și atrocitățile sale, a creat condiții foarte potrivnice pentru înflorirea genului alegoric
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
mereu sub semnul fabuloasei formule a entuziasmului eminescian („mica Romă”). Ioan Chindriș și Niculina Iacob pun, astfel, la dispoziția cercetătorului și, de ce nu?, a lectorului curios un document prețios de istorie literară. „Detractorii”, nu-i un secret, fac parte din receptarea unui scriitor, iar receptarea lui Mihai Eminescu, mai mult, poate, decât a oricărui alt poet - după cum a demonstrat Iulian Costache în Eminescu. Negocierea unei imagini (2008) -, face parte din interpretarea lui. Cum arată, prin urmare, radiografia spiritului unui cărturar surd
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
formule a entuziasmului eminescian („mica Romă”). Ioan Chindriș și Niculina Iacob pun, astfel, la dispoziția cercetătorului și, de ce nu?, a lectorului curios un document prețios de istorie literară. „Detractorii”, nu-i un secret, fac parte din receptarea unui scriitor, iar receptarea lui Mihai Eminescu, mai mult, poate, decât a oricărui alt poet - după cum a demonstrat Iulian Costache în Eminescu. Negocierea unei imagini (2008) -, face parte din interpretarea lui. Cum arată, prin urmare, radiografia spiritului unui cărturar surd la sublim? O primă
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
un stadiu confuz, între mimetism și emulație, chiar mai puțin înscrisă decât proza ficțională în dialogul extranațional. Nu scapă simptomului generațional (literatura noastră, cum știm că se pretinde, are o puzderie de generații de creație!) și, din nou restrictiv, reduce receptarea, diminuând literatura însăși, și face o Declarație de dragoste generației '60. Iese bine, constată el, estetic, etic, politic și, în fapt, această generație face în esență canonul postbelic. Mai critic devine cu propria sa generație. Fapt previzibil: împărțirea, moștenirea, ajunge
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
alt chip, le dă o forță pe măsura puterii de persuasiune a întregului. Nimeni nu poate nega impactul enorm pe care Emerson l-a avut în țara sa și în lume. (În cultura noastră se cunosc mai multe momente de receptare entuziastă legate de numele lui Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, I. Ol. Ștefanovici Svensk, Wally Alexandrescu, Leon Levițchi.) De reținut că inflența sa în America se explică și prin aceea că eseurile au avut o trimitere precisă: la aici și acum
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
se potrivește zicala: dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Pe de altă parte, nici eseurile și nici poezia sa nu s-au bucurat întotdeauna de prețuire. Urmînd, pe o latură a creației sale, traseul parcurs de romantism, receptarea sa a cunoscut momente de respingere, în special cînd în discuție a fost viziunea asupra lumii. Moderniștilor le-a părut mult prea luminoasă pentru vremurile trăite și au dezaprobat-o, dar tot ei au preluat mesajul lui Emerson de a
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
ei au preluat mesajul lui Emerson de a prețui inovarea mai degrabă decît renovarea, și au citit cu interes reflecțiile sale despre limbaj. Anul acesta, cînd are loc bicentenarul nașterii sale, eveniment ce de regulă inaugurează o nouă fază în receptarea unui autor, i se reproșează întîrzierea cu care s-a manifestat împotriva sclaviei, o acuză gravă, avînd în vedere criteriile de evaluare a scriitorilor ce primează astăzi în Statele Unite. Dar, dincolo de criticile ce se pot formula la adresa unor idei sau
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
eseistică, articole, recenzii, unele cu un pronunțat caracter memorialistic. Studiile în materie de drept, parodiile anilor ’30, romanul Călătoria unui fiu risipitor sau Eseul romanțat asupra neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea și încadrarea - simptomatice pentru euforia anilor ’90 - în valul de tip tsunami al memorialisticii de închisoare, în cadrul căreia opera lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
neapărat vârsta sau studiile universitare, nefilologice, îl fac să se simtă un intrus în generația Cenaclului de Luni, ci o anume distanță structurală față de modelul mental al acestora. Oricum, revenind, afinitatea cu Dan C. Mihăilescu reprezintă o certitudine. Dosarul de receptare pe care această a doua ediție a Grădinii de dincolo îl anexează începe și se sfârșește cu referințele acestuia. Cronica din Luceafărul (nr. 9/ 1 martie 1980) mai cu seamă merită citită cu atenție. Avem în ea nu doar cea
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirismť, scrie E. Simion în prefața la Opere din 2002. ŤNichita Stănescu e cea mai mare iluzie a criticii noastre actualeť, scrie, parcă în replică, Gh. Grigurcu, în Amurgul idolilor. Receptarea poetului Necuvintelor stă, toată, între aceste două extreme. E drept și că, atât înainte, cât și după 1989, cultul personalității poetului s-a dovedit mai puternic, deși contestarea e la fel de veche, datând și unul, și alta, din anii '60. Poate
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
intertextuală e din nou maxim. Cu atât mai mult cu cât se poate vorbi, în epocă, despre o concurență imediată între cei doi, revelată chiar de Manolescu într-un studiu din volumul Despre poezie. Oricum, simptomatică rămâne, pentru deficiența de receptare de care aminteam, trimiterea nu la un critic pursânge, ci la unul, ca să zic așa, ŕ outrance. Adevărul interpretativ, precar în textele gazetărești ale vremii, e extras din date psihanalitic obiective. Aici abia, și nu în chestiunea canonului, se face
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
de literatură pentru adolescenți: Fiul risipitor (a cărui primă ediție apăruse, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, în 1947) și, mai ales, Un port la Răsărit (din 1941). Această din urmă ediție este, de fapt, cea care a atras atenția asupra receptării incomplete de care a beneficiat Radu Tudoran, consecință atât a succesului romanului Toate pânzele sus!, care l-a „aruncat” pe orbita literaturii populare, cât și a conjuncturii politice. Căci Un port la Răsărit, în ciuda faptului că autorul lui era un
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
sunt mult mai reușite decât ciclul de senectute, Sfârșit de mileniu (1978- 1994) - și, nu în ultimul rând, să îl reintroducă pe Radu Tudoran într-o istorie vie a vieții literare din perioada comunistă. Întrucât e limpede, înainte de toate, că receptarea incompletă este rezultatul unui destin literar aparte. Într-un anume sens, Radu Tudoran s-a aflat într-o postură ingrată: aceea de autor cu succes la public, dar lipsit de succes la critică. Spre deosebire de autorii de literatură populară scrisă, gen
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
timpul, spațiul, regulile sociale - este bulversat de uriașul sentimentalism și de încremenirea spirituală pe care le cunoșteam, până la Radu Tudoran, doar din marea proză rusă. Să mai adaug și că ediția de față oferă și un util repertoriu critic al receptării scriitorului, chiar dacă nu neapărat focalizat asupra romanului. Revizitarea literaturii sale poate oferi multe bucurii de lectură unui critic capabil să se miște în interiorul noului cod literar, căci, prin multe detalii, Radu Tudoran este un neașteptat precursor al așa-numiților douămiiști
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
respingem ideea că există singularități în interiorul cărora legile fizice își pierd valabilitatea. Aceleași greutăți apar în cazul teoriei supracorzilor. "Nu știm încă dacă teoria stringurilor este teoria adevărată a materiei și energiei la nivelul cel mai profund, dar dezvoltarea și receptarea acestei teorii de către fizicieni dezvăluie adevăratele lor sentimente despre infiniții fizici. Ei nu cred în acești infiniți! Ca și în studiul fluidelor, dacă un infinit apare într-un calcul legat de particulele elementare, el e privit ca un defect al
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
Cristina Constantin și Sorin Dogariu. Ecourile marii muzici au reverberat, pentru o zi, în micul burg timișean, prima ediție a Zilei George Enescu la Lugoj constituindu-se într-un necesar reper pentru demersuri identice, care să și propună transmiterea și receptarea mesajului sonor enescian în cele mai diverse medii din spațiul românesc, într-o perioadă nefastă, marcată de asaltul tot mai agresiv al kitsch-ului și al amatorismului.
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Am putut verifica, de-a lungul anilor, felul în care sunt pregătiți să-ți recepteze cititorii scrierile. Articolele așa-zicând ,serioase", documentate la sânge, atent scrise, oportune din punct de vedere cultural, publicate de mine, au avut rareori parte de receptarea la care mă așteptam. În schimb, exagerările polemice, nedreptățile crase, jignirile, ba chiar răzbunările prostești la care m-am dedat s-au bucurat aproape instantaneu de valuri de comentarii. Din acest punct de vedere, îi înțeleg pe tinerii publiciști culturali
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]