17,060 matches
-
sau teorii, ori a unui sistem de concepte sau de descripții logice, ceea ceconstituie tipul de modele logice (propoziționale). (Așadar, modelele ideale pot fi:grafice, simbolice și logice. Alături de cele materiale și acestea sunt modele descriptive.) Modelarea simulatorie. Uneori se recurge la ceea ce se cheamă modelare simulatorie (bazată pe modele simulatoare) și deci, care mimează (imită) unele fenomene, procese, fapte, acțiuni sau comportamente. Simulacrul depășește analogia, este o creație, este produsul unui act pozitiv și imaginativ. Există simulacre structurale (care redau
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pretinde, de asemenea, o anumită precauție, respectarea regulilor de similitudine. Adică, este absolut necesar să știm: „ce anume modelăm?”, „Între ce limite analogice?”, „ce scop și ce semnificație trebuie să aibă pentru activitatea de Învățare rezultatele modelării?”. Este util să recurgem la această metodă numai atunci când modelul oferă o cunoaștere mai bună decât originalul. Apoi, din punct de vedere al construcției, un model trebuie să fie: simplu (accesibil observației), izomorf (să aplice cu fidelitate originalul), relevant (să evidențieze caracteristicile originalului) și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mână și creier”, În ideea că dexteritatea uneia poate atrage adesea dezvoltarea celeilalte (G. Monod). În condițiile În care știința devine tot mai strâns legată de practică, Învățământul nu poate să rămână numai la teoretizări; el se vede obligat să recurgă la aplicarea În multe feluri a cunoștințelor teoretice În activități practice și să asigure, astfel, Încheierea unui ciclu complet al procesualității Învățării. El trebuie sărealizeze această unitate dialectică dintre teorie și practică, În ideea că Însușirea culturii, a științei nu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unor deprinderi de tip „meșteșugăresc”; - aplicarea diferențiată sau nuanțată a exercițiilor, În funcție de deosebirile individuale și mai ales de particularitățile capacităților de Învățare, este deosebit de utilă pentru ameliorarea randamentului muncii elevilor și a diminuării insucceselor școlare. În acest sens se poate recurge la utilizarea unui sistem de fișe cu exerciții de diferite grade de dificultate, care urmează să fie efectuate fie individual, fie În microgrupuri omogene sau eterogene. În ultimul caz, elevii mai buni Învață Învățând pe alții („Învățarea prin Învățare”), iar
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
deprinderi șablonate, mai rigide; - un original greșit atrage după sine o Învățare defectuoasă și reînvățarea sau dezvățarea sunt, de obicei, mai anevoioase decât o Învățare inițială corectă; - În funcție de complexitatea și de gradul de complicare al exercițiului de executat se va recurge fie la Învățarea globală a acestuia, fie la Învățarea pe fragmente ori la combinarea lor; - succesiunea progresivă a exercițiilor, În condițiile respectării creșterii gradate a complexității și a dificultăților previne comiterea unor greșeli descurajante; - În execuția unei acțiuni este de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unor deprinderi (tehnici de lucru) legate de exploatarea lui În cadrul unei activități care comportă atingerea unor parametri tehnici și de eficiență, este dificil de realizat În condiții naturale Întrucât poartă În sine anumite riscuri și primejdii. În acest caz se recurge la o altă variantă experimentală și anume la metoda instruirii pe simulatoare, care, Între altele, oferă și condițiile necesare de securitate În cursul instruirii. Un simulator didactic, Înțeles ca mijloc de Învățământ, este un sistem tehnic construit artificial prin analogie
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se realizează Înmod gradat, prin pași succesivi. După C. Lariccia și P. Gherardini (1977, p. 258) această acțiune Începe cu: d) Forma de prezentare a algoritmuluitc "d) Forma de prezentare a algoritmului" Forma de prezentare a algoritmului poate fi: - simbolică - recurgându-se la litere majuscule, A, B, C... pentru a reprezenta operațiile/instrucțiunile sau preferându-se transcripția; - grafică - algorigrama, cea mai des utilizată. Aceasta reprezintă o succesiune de figuri geometrice, ca de exemplu: - cercuri = : care desemnează „Începutul” (a) și „sfârșitul” (w
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a tehnicii și tehnologiei etc. Dar, dacă privim lucrurile Într-o perspectivă mai largă este și mai important a-i deprinde să construiască ei Înșiși, În mod spontan uneori, anumiți algoritmi sau semialgoritmi; să-i Învățăm să analizeze problemele, să recurgă la procese cognitive superioare În rezolvarea acestora. Adică, mai presus de toate este important să ajungă la Însușirea unor metode generale de gândire, ca filosofie mai vechecare ar trebui să domine și În Învățământul modern (Not, 1988, p. 70) și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Învățare dotate cu calculatoare. Pentru a Înțelege avantajele unei activități de predare/Învățare care beneficiază de un asemenea sprijin este necesar să scoatem În evidență potențialitățile pedagogice superioare pe care calculatoarele le oferă spre deosebire de alte posibilități de până acum. Vom recurge la examinarea succintă a acestora pornind de la o Întrebare-cheie și anume: „În fond, ce știe calculatorul să facă?” sau, exprimată În alți termeni: „Ce funcții Își poate asuma calculatorul În clasă, În mâinile profesorului și ale elevilor?”. Pentru a evita
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
O evaluare în valori actuale oferă informații pertinente, deoarece redă o valoare apropiată de valoarea reală a entității. Contabilitatea în costuri istorice, deși oferă informații fiabile, nu redă valoarea reală a entității. Pentru a compensa acest dezavantaj, analiștii financiari au recurs la o serie de metode de evaluare, cele mai multe dintre ele calculând valoarea unei societăți plecând de la valoarea actuală a elementelor analizate individual, la care adaugă goodwill-ul sau badwill-ul creat de entitate. În prezent, poate mai mult decât rezultatul stabilit de
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
juste poate fi manipulat. În acest sens, Ionașcu (2003) precizează: „Evaluarea activelor bilanțului la valoarea justă prezintă un risc de manipulare a rezultatului, prin faptul că pentru unele din activele întreprinderii nu există un preț de piață, deci se va recurge la modele interne de evaluare, creând tentația managerilor de a «deplasa» o parte a rezultatului de la un exercițiu la altul”. Un exemplu în acest sens privind manipularea rezultatului prin utilizarea valorii juste în evaluarea activelor apare în cazul falimentului societății
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
referință îl constituie nivelul rezultatelor obținute de grupul din care face parte elevul. b) Modelul de notare individualizată este propriu strategiilor didactice care își propun să realizeze un program de instruire diferențiată. Pentru evaluarea rezultatelor prin sistemul notări] individuale se recurge la probe de tipul testului de dezvoltare. Oricare ar fi sistemul de notare folosit, aceste moduri de expresie a aprecierilor sunt convenționale. Cerința fundamentală a acțiunii de apreciere a rezultatelor școlare este de a tinde către realizarea unor aprecieri obiective
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
statul de expansiunea sistemelor de învățământ. Potrivit lui Green (1990), sistemele educaționale publice moderne s-au dezvoltat odată cu formarea statelor naționale moderne. Faptul că modernizarea cere educație, că integrarea națională nu este posibilă fără instrucție - în condițiile eterogenității etnice -, că administrația recurge la o birocrație în care agenții sunt selectați pe baza diplomelor achiziționate ar justifica ipoteza potrivit căreia creșterii puterii statului îi este corespunzătoare o expansiune a sistemelor educaționale. După acest model ar fi apărut și s-ar fi dezvoltat sistemele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
manipulată, folosită pentru a produce maximum de profit simbolic pentru beneficiarii acesteia: copilul și părinții săi. Aceeași teză capătă și o materializare literară în satirele lui Caragiale, în care părinții din schițe precum Dl. Goe și mai ales Lanțul slăbiciunilor recurg la diverse mijloace nu neapărat legale sau, oricum, nemeritocratice pentru a ușura accesul copiilor lor la acreditări școlare. În anii comunismului, corupția era un subiect tabu. Ea era doar o racilă a societății capitaliste, de care noua orânduire era scutită
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
o analiză care să facă abstracție de sursele interne. Prima barieră în utilizarea acestor surse o constituie obținerea unei aprobări din partea managementului organizației alese pentru realizarea studiului, excluzând o abordare în care să se utilizeze „informații gri” ori să se recurgă la practici ilegale. Bariera menționată relevă imediat o serie de probleme care se înmulțesc rapid, combinându-se cele de natură tehnică și organizațională cu cele asociate unui tip de mentalitate sau unui stil de management. O organizație mare complică suplimentar
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și-a căpătat orânduirea deplină acum 8000 de ani. Am să-ți arăt deci, pe scurt, legile concetățenilor tăi de acum 9000 de ani; și, dintre faptele lor, am să ți-o dezvălui pe cea mai frumoasă. Apoi, curând, vom recurge chiar la texte și vom relua totul în amănunt, pe îndelete. Pentru început, compară legile voastre cu cele de aici. Multe dintre legile voastre de odinioară le vei regăsi în rânduielile noastre de acum: în primul rând tagma preoților, separată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sine, la urma-urmelor, că ceea ce rațiunea pare să dicteze este și acceptabil, și fezabil, în pofida aparențelor destul de puțin atrăgătoare? (Căci nu trebuie să ne închipuim că Platon trișează susținând lucruri pe care el însuși nu le crede!) Ei bine, va recurge la restauraționism. Parcă anticipând o obiecție a lui Aristotel la alcătuirea statală din Republica, care observa că, „dacă această alcătuire ar fi fost bună, ea nu ar fi putut scăpa neobservată în atâta amar de timp”, Platon se străduie să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decăzută formă de guvernământ. * Spre deosebire de alte dialoguri, Republica este considerată ca având o mai mare pondere în considerarea perspectivei filosofice a operei lui Platon. Indiscutabil însă, Republica se numără printre operele cele mai încărcate de probleme ale lui Platon care recurge și aici la o „pletoră de procedee literare: disimularea eu-lui auctorial, atmosfera de «poveste» și ficțiune dramatică, miturile și alegoriile ce ne transpun din plin într-un regn al fanteziei”, lucru care nu ușurează cu nimic o interpretare care se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dorește, acesta fiind analog cu sufletul uman. Și totuși, Republica nu oferă răspunsuri, mai degrabă limite până unde se poate merge, dar mai ales, în acest caz, unde trebuie să ne oprim. Afirmația că Platon, scârbit de patologia dezordinii, a recurs la metafizici implauzibile și politici cu iz totalitar este deja un loc comun demult existent în anumite teorii și analize politice. Este cel puțin naiv să se afirme că la o comparație, oarecum de suprafață, nu se pot găsi unele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și accesul la adevăr și, respectiv la fals, Ahile întruchipa originar miticul stăpânitor de adevăr, așa cum sugera și textul lui Marcel Detienne, aici filosoful odiseic este noul stăpân al rostirii adevărate. Dar stăpânitor deopotrivă al adevărului și minciunii, filosoful poate recurge la fals, fiind singurul distribuitor al adevărului. Există, desigur, atenuări ale acestei ipostaze. De exemplu, pentru Platon, conducător trebuie să fie cel care nu îndrăgește puterea, pentru ca nu cumva plăcerea oferită de exercitarea ei să îl corupă. Bunul conducător al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
univoc, această determinație nu este una semnificativă. Prin urmare, intenția e clară: modelul trebuie să fie descriptiv și prescriptiv, să poată fi folosit și pentru a construi, nu doar a identifica un bun om politic. Pentru a depăși impasul, Platon recurge la un procedeu educativ preferat: mitul. Mitul generației de aur sau al mișcării ciclice retrograde este, probabil, unul dintre cele mai puțin platonice (a fost și unicul motiv pentru care dialogul a fost considerat, pentru scurt timp, inautentic), cel puțin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cazurile particulare ale fiecărei guvernări în parte. Platon merge cât de departe poate în rezolvarea acestei ecuații menținând acele necunoscute implicite, rezultatul fiind o ecuație simplificată cu celelalte variabile nedeterminate. Iar atunci când nedeterminarea unor condiții pune în impas exercițiul, Platon recurge la mit. Mitul generației de aur sau mitul țesătorului au, paradoxal, o funcție regulativă. Ele au grijă ca variabilele care pot atenta la universalitatea definiției să nu rămână niște nedeterminabile și nici să nu fie particularizate. Acesta este motivul explicațiilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
științific. Ca atare, gânditorul propune recuperarea sensului etimologic al cuvântului: acela de parte ce i se cuvine fiecăruia într-o lume ierarhizată potrivit ordinii imemoriale a mitului. Care e, în această ordine, partea omului? Pentru a o face vizibilă, Patočka recurge la interpretarea celebrului cor care începe cu versul 332 al tragediei (fragment care, cum se știe, a mai reținut atenția și lui Heidegger și lui Hans Jonas): „În lume multe-s mari minuni;/ Mai mari ca omul însă nu-s
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și care trăiește conform adevărului trebuie să moară cu necesitate într-o comunitate în care domnește o asemenea concepție asupra dreptății” (p. 124). Privită sub raportul beneficiilor, al avantajelor și al recompenselor, tematizarea dreptății chiar (și poate mai ales) dacă recurge la sprijinul tradiției - se transformă într-o apologie a nedreptății. Avantaje, recompense etc., toate țin de o percepere exterioară a dreptății, de opinia comună (sensibilă la aspectul imediat vizibil al lucrurilor), de părere - de doxa. Ce poate fi opus acestei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
limbajul și mitul vin spre lume ca două vlăstare care cresc paralel din aceeași tulpină. Istoria nu poate oferi în permanență justificări ideologice care să treacă testul rațiunii în orice condiții și pentru orice tip de exercițiu al puterii. Miticul recurge la figurativ. Figurativul poate ocoli cu mijloacele simbolismului exigențele rațiunii. Platon justifică recursul la mit având în vedere ignoranța în care stăruie omul atunci când se referă la evenimente din vechime”. Puterea își poate redefini în acest fel fundamentele oricând, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]