21,673 matches
-
FILOSOFUL, text polemic anticatolic de nivel popular, cuprinzând numeroase motive specifice cărților populare, între altele și o legendă a fenixului, care prezintă unele puncte comune cu poemul De ave phoenice al lui Lactanțiu. Nu se poate preciza când a fost redactată lucrarea, dar ea se referă la evenimente de după călătoria la Roma, în anul 1369, a împăratului bizantin Ioan al V-lea Paleolog. Încercările acestuia de împăcare cu „frâncii” (mâncători de „azimă”, de unde și numele de Azimit sau Iazimir al unuia
INTREBARILE LUI PANAIOT FILOSOFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
de rezonanță eliadescă - Alexandru Andronic. Mai folosește pseudonimul Stepan Lighton împreună cu soția sa, Monica Lovinescu, pe coperta cărții L’Amérique n’a pas encore parlé (1949). „Caete de dor” (1951-1960) este o revistă de „metafizică și poezie”, pe care o redactează împreună cu Constantin Amăriuței. La rubricile „Povestea vorbei” și „O seamă de cuvinte” I. aduce în actualitate texte interzise în țară, semnate de Mircea Vulcănescu, Lucian Blaga, Gheorghe Brătianu, Nae Ionescu, E. Lovinescu. Împreună cu Mircea Eliade, Emil Turdeanu și alții, conduce
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
săi adversari: Cezar Bolliac și Ion Ghica. A predat timp de șase ani lecții de matematică, de gramatică românească, cunoștințe de filosofie și retorică. Chemat de Dinicu Golescu, participă, alături de Stanciu Căpățineanu, la întemeierea Societății Literare (1827), ale cărei statute, redactate de el, cuprindeau, ca principale obiective, transformarea școlii de la „Sf. Sava” în colegiu, crearea de școli primare sătești, editarea unor ziare în limba română, încurajarea traducerilor din literatura universală, fondarea unui teatru național, reforme sociale antifeudale. La 1828 tipărește la
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
literare și istorice din Antichitate până în epoca modernă. Între 1843 și 1848 este director al Arhivei Țării Românești. În preajma evenimentelor de la 1848 se alătură comitetului revoluționar, participă direct la toate acțiunile (Proclamația de la Izlaz este, în cea mai mare parte, redactată de el), e ales ministru în Guvernul Provizoriu, apoi membru al Locotenenței Domnești împreună cu Nicolae Golescu și Christian Tell. Adept al acțiunilor moderate, în opoziție cu aripa radicală a revoluționarilor, s-a pronunțat împotriva împroprietăririi clăcașilor, pentru o înțelegere cu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Sofocle (1974) și Umanismul artelor (1975), reprezentând dezvoltarea unor sugestii generoase preluate de la Tudor Vianu. În ultimul deceniu la conducerea Institutului s-a aflat Dan Grigorescu, personalitate descinsă tot din „mantaua” lui Tudor Vianu. În Institut au continuat să se redacteze lucrări fundamentale. În 1968 se edita volumul al doilea al tratatului Istoria literaturii române. De la Școala Ardeleană la Junimea, sub redacția lui Al. Dima. Volumul al treilea, Epoca marilor clasici, va fi scos de sub tipar în 1973, redactor responsabil fiind
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
rigorilor ideologice de partid (așa cum s-a întâmplat și cu Istoria României), tratatul a marcat un moment distinct în istoriografia literară românească, dovedind totodată capacitatea Institutului de a coordona forțele de specialitate din întreaga țară și disponibilitatea cercetătorilor de a redacta capitole importante de istorie literară. Marin Bucur inițiază și coordonează o Istorie a literaturii române contemporane, realizând, împreună cu un colectiv, un prim volum, Poezia (1980). Peste timp, în 1995, Academia Română a încredințat Institutului o altă lucrare de anvergură, Dicționarul general
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
deconspirându-se doar Dimitrie G. Florescu, fost comisar de propagandă la 1848, exilat la Paris. Se știe că la J.r. au scris G. Crețeanu, A.I. Odobescu, D. Berindei și G. Lecca, paternitatea colaborărilor fiind stabilită ulterior. Articolul-program, Scopul nostru, redactat probabil de G. Crețeanu, vorbea despre datoria tinerilor români, „soldați necunoscuți, dar entuziasmați de amorul patriei”, de a propaga ideea propășirii naționale. În intenția lor era să trateze „arte, literatură, istorie, politică, morală”, tocmai pentru a se întemeia „o literatură
JUNIMEA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287684_a_289013]
-
suferă „literalmente de foame”, fiind „multă vreme ca și vagabond”, cum reiese dintr-o scrisoare către I.Al. Brătescu-Voinești, din iulie 1906. Este perioada în care, împreună cu Raicu Ionescu-Rion și alți colegi de liceu, înființează societatea „Orientul” (1887). Tot acum redactează cu Panait Mușoiu și Eugen Vaian revista literară „Școala nouă”, apărută la Roman între iulie 1889 și iunie 1890. Aici publică primele versuri și, sub pseudonimul Cezar Vraja, câteva note de lectură, comentarii despre artă și traduceri din Ossian, Lessing
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Universității din Iași, confirmat însă în post abia la începutul lui 1909. Pentru că nu avea titlul de doctor, este înlocuit în 1911-1912 de E. Lovinescu, doctor în litere la Paris, care era susținut de C.C. Arion, ministrul conservator al Instrucțiunii. Redactează atunci studiul monografic Opera literară a d-lui Vlahuță, scris în „două luni” și „tipărit în opt zile”, obținând, în iunie 1912, titlul de doctor în filologie modernă, cu mențiunea magna cum laude. Epuizat de efort, autorul vorbea de „orgia
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
un examen al prozei lui Danilo Kis; Repere hispanice sunt divizate între Iberia (reprezentată prin Cervantes și Lorca) ... și Ibero-America (de data aceasta doar schițată printr-o privire asupra lui Octavio Paz și a lui Gabriel García Márquez). I. a redactat o seamă de capitole din cursuri universitare de literatură spaniolă și sud-americană: în țară, în anii ’70, colaborează la Istoria literaturii spaniole, 1975, Stil și compoziție în romanul hispano-american de azi, 1976, Conflictele Epocii de Aur la marii scriitori ai
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
proza. Adesea publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre „artele frumoase”, traduceri de istorioare morale din limba franceză și versuri. Em. Arghiropol traduce din Xavier de Maistre și din V.A. Sologub (printr-un intermediar francez) și redactează o cronică a spectacolelor teatrale. R.Z.
JURNAL PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
Facultății de Drept și ale Facultății de Litere, obținând licență în ambele specializări. Din toamnă lui 1925 devine, pentru doi ani, corespondentul la Paris al ziarului bucureștean „Politică”, trimițând regulat corespondențe, interviuri, însemnări legate de aspecte din viața culturală pariziana, redactate cu real talent literar. În anul 1926 începe să colaboreze la redacția artistică a ziarului parizian „Le Soir”. În 1928 traduce în franceză (în colaborare cu René Jolivet) piesa lui Victor Eftimiu Fantomă celei care va veni, în vederea reprezentării ei
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
premiată ca fiind cea mai bună carte pentru tineret a anului. Va mai publică, între altele, La Sculpture moderne en France depuis 1950 (1982) și, împreună cu Gabriela Carp, Ana Maria Covrig și Lionel Scantéyé, Leș Artistes roumains en Occident (1986). Redactează, în această perioadă, articole depre artiștii români pentru o serie de dicționare și enciclopedii de artă și colaborează constant la publicații ale exilului românesc, între care „Revista scriitorilor români”, „Apoziția”, „Destin”, „Viața noastră”, „Limite”, „Journal of the American Romanian Academy
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
JUNIMEA, revistă de „literatură, artă, științe” apărută la Râmnicu Vâlcea, lunar, între 19 iulie 1909 și 25 iulie 1910 (douăsprezece numere), redactată de societatea „Junimea vâlceană”. Director este I.Gh. Fărcășanu. Revista se adresează în primul rând tineretului și e scrisă de tineri. Colaborează cu poezii N. Budurescu, Maria Cunțan, Aurel Bentoiu, Mircea Demetriade, Dinu Ramură (A. de Herz), I.N. Polychroniade, Lucia Chițu
JUNIMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287686_a_289015]
-
în continuare: Spinei, Realități), p. 86; Răzvan Theodorescu, Bizanț, Balcani, Occident. La începuturile culturii medievale românești (secolele X-XIV), București, 1974, p. 173; Istorii mai noi, printre care și cea slavo-bulgară din 1762 a călugărului Paisie de Hilandar 18. Analiza documentelor redactate în slavonă în cancelariile muntenească și moldovenească la sfârșitul secolului XIV și în secolului XV sau a primelor scrieri emanate din mediile bisericești din Țara Românească și Moldova relevă faptul că asimilarea liturghiei slavone de către români a avut loc în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orice popor al lumii, mai ales că sunt „numeroși ca firele de nisip pe malul mării și ca picăturile de ploaie“19. Precaritatea surselor n-a permis decât reconstituirea sumară a atitudinii maghiarilor față de străini. În povețele adresate fiului Emeric, redactate între altele de un cleric alogen, regele Ștefan I (997-1038) releva ce mare folos aduc țării și puterii monarhului oaspeții și noii veniți: „Dacă oaspeți vin din diferite regiuni și provincii, ei aduc cu sine numeroase limbi și obiceiuri, modele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a instigatorilor revoltei, ororile ce îi sunt atribuite de cronicari lui Duca, după redobândirea puterii, și săvârșirea acestora până în preajma sosirii sultanului în Moldova sunt, credem, exagerate 34. • N. Iorga, Scrisori de negustori, București, 1925, p. VII. • Într-o scrisoare redactată în primele zile ale anului 1672 la Camenița după ce sunt enunțate cauzele care au declanșat revolta se amintește că: „s-a fost iscat mare fierbințeală. Au fugit la noi grecii și evreii“; Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și adevărați fii svintei ai noastre beseareci apostolești, iubiți creștini și cu noi de un niam români, pretutinderea tuturor ce să află în părțile Ardialului ce sînteți cu noi într-o credință...“, este preambulul lucrării ce poartă semnătura clericului-cărturar moldovean, redactată în limba română, precum Cazania sa de la 1643 sau textul Noului Testament. Mai mult decât atât, conștiința apartenenței la același neam reiese cât se poate de clar din predoslovia către cititori a Testamentului, căci „cuvintele trebuie să fie ca banii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vodă cel Mare“14. Cel de-al doilea portret, așezat în colțul din dreapta sus a pergamentului, pe un fond de culoare albastră, „perechea“ aceluia de pe actul din 9 decembrie, l-am descoperit acum patru ani, în zilele în care am redactat o comunicare despre portretul votiv al lui Ștefăniță vodă Lupu, miniat pe un hrisov din 22 martie 1660, hrisov descoperit de cercetătorul Florin Marinescu în Arhiva mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos 15. Acum patru ani am văzut cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a boierului muntean în Iordache Golescu, Scrieri alese, ediție și comentarii de Mihai Moraru, tabel bibliografic și repere critice de Coman Lupu, București, Cartea Românească, 1990. Al doilea dicționar de mari dimensiuni și totodată de o valoare majoră este cel redactat de Gheorghe Ioanid, profesor de greacă și bibliotecar la Sf. Sava, în 1864-1869 (două volume), după ce la 1843 editase o gramatică elinească pentru uz școlar. Pentru alte dicționare, trilingve de data aceasta, vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români ..., p. 77. • Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al lui I. HeliadeRădulescu, prezentat cititorilor revistelor sale drept un elenist și un cărturar de marcă, Grigore Papadopol. Acesta captează atenția domnitorului Alexandru Ghica, care îi cere un studiu privind starea literelor grecești 72. Ideile sunt reluate în disertația sa, redactată cu prilejul deschiderii cursului de poezie greacă la Colegiul Sf. Sava73. Intelectualul vedea ca o necesitate impusă de trecutul comun, dar și de viitor existența unor relații normale greco-române, tulburate de împrejurările prezentului. Mai mult, credea Papadopol, în cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vasile Serdici și N. Rusu. La 16 decembrie 1944, cu prilejul începerii lucrărilor Comisiei, Ion Hudiță a precizat că, potrivit denumirii ei, aceasta avea sarcina să colecteze materialul documentar pentru pregătirea proiectului legii de reformă agrară, nu de a-l redacta. De aceea, ministrul solicita delegaților formațiunilor politice să dea un răspuns la întrebările: cât pământ exista pentru a se putea distribui țăranilor; cui să se dea; ce să se facă cu cei care ar fi rămas neîmproprietăriți ? „Guvernul din care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ing. N. Mareș, avertiza pe participanți că, dacă informația lui Cristea Goilov despre Ion Hudiță era adevărată, ea reflecta de fapt dorința P.N.Ț. de a face concurență comuniștilor 78. În urma consfătuirii conducerii Uniunii Centrale a Sindicatelor Agricole, aceasta a redactat un Memoriu al Sindicatelor Agricole în problema agrară, pe care l-a trimis, la 26 ianuarie 1945, regelui și mareșalului Curții regale, iar în ziua următoare l-a înaintat Comisiei pentru studiul reformei agrare. După circa trei săptămâni de la depunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comuniști, care, cel puțin în acea perioadă, s-au abținut de la o asemenea propagandă, cazurile în care unii mari proprietari au respins ideea copierii organizației agrare din U.R.S.S. fiind destul de rare92. Singurele prevederi ale proiectului P.N.Ț., care fusese redactat în condițiile incitării țăranilor de către comuniști și Frontul plugarilor de a împărți pământurile moșierești, anume: acordarea unei despăgubiri proprietarilor expropriați și amânarea aplicării reformei agrare până la sfârșitul războiului, au întâlnit adeziunea unanimă a reprezentanților moșierimii și a susținătorilor lor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a deținut „Revista Politică“, publicată la Suceava în martie 1886-aprilie 1891. Sub conducerea lui Modest Grigorcea s-a editat ziarul bisăptămânal „Gazeta Bucovinei“ (mai 1891aprilie 1897). În viața publică a ținutului s-a remarcat și ziarul „Patria“ (iulie 1897-mai 1900), redactat de Valeriu Braniște. Din 1904 până în 1914 s-a publicat revista literară „Junimea Literară“, ai cărei redactori responsabili au fost Ion Nistor, urmat de Gheorghe Tofan. În perioada 1893-1904 s-a tipărit gazeta „Deșteptarea“, ai cărei redactori au fost, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]