6,309 matches
-
muntelui ori În Italia ori În Sicilia s-au descreștinat, s-au analfabetizat, s-au descivilizat - Într-un cuvânt: s-au slavizat. Grecia, da, singura Înfrângere cunoscută de Neamul Rusesc... - Ne Întoarcem la profesorul de istorie? - Ne Întoarcem. După ce a regretat că, tot „liberând” Polonia, n-au ajuns până la Elba, zice: «Am liberat pământurile noastre din Bielorusia și Ocraina, cele pe care trufașul Leah ni le răpise!» - Dar cu Basarabia? Ce-a zis de Basarabia? - Mai bine nu-ți spun - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky cu sifon aproape în fiecare seară. Maimuțele astea trebuiau ținute la distanță cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în priză și încercă să-l sune pe șeful poliției, al cărui asistent îi răspunse răstit: — A plecat deja la o investigație, ceea ce era neadevărat. Șeful poliției nu putea fi deranjat deoarece, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
intrare și s-a uitat către mașină. După ce-o să mă gândesc, o să te contactez. —Bine. Vocea Fionei a rămas inexpresivă, deși femeia se chinuia să se abțină ca să nu reacționeze într-un fel pe care mai târziu să-l regrete. În clipa aia îi venea să urle și să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-o izbucnire furioasă. Pe Fiona o scoteau din minți încăpățânarea și prostia lui David. Dar, în loc de toate astea, ea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fusese spus. În clipa aia, nu voia să dea nici un răspuns, pentru că nu mai avea încredere în judecata ei. Avea nevoie de timp ca să se gândească. Nu a vrut să ia o decizie finală, pe care mai târziu s-o regrete. — Deci ce zici? a întrebat-o James vesel, ca și i-ar fi cerut să aleagă care cravată îi place mai mult. — Ce zic? l-a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar picioarele păreau pe punctul de a refuza să-l mai susțină. Ultimul kilometru a fost, fără nici o îndoială, cel mai lung din viața lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajunse mai ușor la plămânii lui și putu deschide ochii fără să aibă senzația că cineva îi infigea pumnale în retină. Mehari-ul se trezi și el din letargie și se agită neliniștit, mugind fără putere. Iubea animalul acela și regreta moartea lui inevitabilă. îl văzuse născându-se și, din primul moment, știuse că o să fie un animal plin de viață, rezistent și nobil. îl crescuse cu dragoste și-l învățase să asculte de glasul lui și de atingerea călcâiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
conchise. Mâine vreau să mă întorc la Tidiken... M-am săturat de targuí, de căldură și de situația asta absurdă. Dacă n-a murit și nu vrea să se predea, terminați-o cu el, împușcați-l. Aproape în aceeași clipă regretă cele spuse, dar înțelese că nu trebuia să dea înapoi, în ciuda faptului că sergentul Malik avea să se străduie să-i respecte ordinele cuvânt cu cuvânt și să sfârșească o dată pentru totdeauna cu targuí-ul. în fond, trebuia să admită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu, zise targuí-ul când termină de băut. Și eu crezusem la fel la un moment dat... întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ținuturi cum noi n-o să le cunoaștem niciodată. Se așeză în fața lui pe sofa și își netezi părul cu un gest mecanic. Și când mă gândesc că eu te-am propus pentru acest post și am insistat pentru tine... — Regret. — Regreți? dădu drumul unui scurt hohot de râs amar și disprețuitor. Dacă măcar ai fi murit, aș fi putut spune că ai fost torturat până la limite inumane... Dar ești aici, viu și făcând caz de niște răni care se vor cicatriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la ușa ei. Chiar plângea, cretinu’, de-ai fi zis că murise, Mirelo, păi, de bună seamă că pentru el chiar murise... Adică, vezi cât de greu îi pica lui hotărârea ei ca s-o rupă definitiv, și iarăși că regretă, cât de mult regretă și că n-o să se mai întâmple și că ce însemni tu pentru mine, Mirelo, nici nu-ți dai seama, și fără tine sunt mort, tot felul de abureli din astea care s-o ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plângea, cretinu’, de-ai fi zis că murise, Mirelo, păi, de bună seamă că pentru el chiar murise... Adică, vezi cât de greu îi pica lui hotărârea ei ca s-o rupă definitiv, și iarăși că regretă, cât de mult regretă și că n-o să se mai întâmple și că ce însemni tu pentru mine, Mirelo, nici nu-ți dai seama, și fără tine sunt mort, tot felul de abureli din astea care s-o ia de cap și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sărite, mda, ăsta era un film, n-are a face, Nicu Ceaușescu a cucerit asistența... Farmecul și elocvența i-au făcut totodată faimă și renume avocatei Paula Iacob... Da-da-da, charisma fiului dictatorului, pe care românii deja au început să-l regrete. Bla-bla-bla... Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie-am fost beți! Ești nebună, Angelico, asta ai scos-o de la tine... Ba bine că nu, mă rog, ni se oferă această mascaradă de proces, menit să pună într-o lumină favorabilă justiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să ia cuvântul În timpul ședinței; genul ăsta de eveniment sedentar nu era pe gustul lui și mă Îndoiesc că s-ar fi arătat la față dacă n-ar fi insistat Linda. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci trebuie că aceasta regreta amarnic. În focul discuțiilor de după rezultatul votului, Lesley Își părăsise locul. Fundul ei Îmbrăcat În țesătură sintetică galbenă era sprijinit Într-un unghi sugestiv de pervazul ferestrei ocupat de Derek, iar ea Îi zâmbea, Întinzând mâna după țigară. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un om Îndurerat se cuvine să-l facă ar fi să o arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec Înainte să Înghit. Regret să amintesc faptul că nu m-am spălat pe dinți Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis, ci am leșinat pe canapea, am o oarecare scuză pentru această scăpare. În mod destul de previzibil, m-am trezit la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
protestat eu. Îmi auzeam, extrem de jenată, ecoul propriilor cuvinte, desprinse parcă dintr-un roman polițist ieftin. N-ar fi fost condamnat, zise Rachel. După ce rosti asta, buzele i se strânseră ca și când acesta ar fi fost singurul lucru pe care-l regreta. Trăsăturile ei frumoase dădeau un aer straniu conversației, de parcă ar fi fost o actriță mult mai fotogenică decât personajul real pe care-l interpreta. Nu purta machiaj, dar, Într-un fel, reușea să arate de parcă fusese machiată cu grijă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Învăluie, și unul, și celălalt se Întreabă dacă n-au mers prea departe, dacă nu e timpul să se oprească pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat. În acel moment, nu lui Djahane Îi poartă Khayyam pică, ci cadiului. Regretă că l-a lăsat să vorbească și se Întreabă dacă frazele acestuia nu i-au tulburat pentru totdeauna privirea pe care o Îndreaptă asupra iubitei sale. Trăiau, până atunci, În candoare și În nepăsare, cu dorința comună de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tuturor conducătorilor ismailiți, numai Hasan reușește să scape, traversând noaptea un canal subteran. Nizam a câștigat, desigur, dar, din cauză că și-a bătut joc de sultan, ca și de sultană, și-a Înveninat iremediabil relațiile cu curtea. Dacă Malik Șah nu regretă faptul de a fi cucerit atât de ușor cele mai cunoscute cetăți din Transoxiana, el suferă În amorul său propriu pentru că s-a lăsat folosit. Merge până la a refuza să organizeze pentru trupă tradiționalul ospăț al victoriei. „Asta e cărpănoșenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l Întovărășesc acasă, ca să luăm masa Împreună; era atât de sigur că avea să-mi obțină o dată mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să mărturisesc că n-am regretat-o niciodată. Se numea Charles-Hubert de Luçay, locuia Într-o casă impunătoare de pe bulevardul Poissonnière. Era văduv, cei doi fii Îi erau În armată, fiica sa avea să-ți devină mamă.” Ea avea optsprezece ani, tatăl meu, cu zece mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soarta? Fazel tresări, privirea lui mă Împovăra cu nesfârșite reproșuri. — Tabrizul nu merită o asemenea umilire! — Eu nu pot face nimic, tu nu poți face nimic, există momente În care orice decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai puțin! Păru să se calmeze și să reflecteze adânc. — Ce soartă le e rezervată prietenilor mei? — Britanicii le garantează securitatea. — Armele noastre? — Fiecare va putea să-și păstreze pușca, locuințele nu vor fi percheziționate, cu excepția celor din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lumea ei a devenit și a mea, păzitoarea ei Îmi e iubită. — Și ați făcut această călătorie până la Samarkand spre a regăsi locurile pe care le descrie cartea? — Nădăjduiam ca oamenii din oraș să-mi arate măcar amplasamentul vechilor cartiere. — Regret că trebuie să vă decepționez, reluă interlocutorul meu, dar despre răstimpul care vă pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu delectare. — Mai mult decât alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țară. Am privit-o cu groază. — Tocmai tu spui asta! Da, eu, Șirin, sunt aceea care spune asta. Eu, care am aplaudat venirea americanului, eu, care i-am aprobat fiecare din acțiuni, eu, care am văzut În el un mântuitor, regret acum că nu va fi rămas În Îndepărtata sa Americă. — Dar cu ce a greșit? — Cu nimic, tocmai, și asta e chiar dovada că n-a Înțeles Persia. — Nu Înțeleg nici un cuvânt. — Un ministru care ar fi avut dreptate Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărată murise la spital, cu mulți ani în urmă, iar mama se tulbura foarte tare de câte ori își aducea aminte că a ajuns la spital prea târziu. Îmi spunea: „Ție nu trebuie să ți se întâmple asta, puiule, altminteri ai să regreți toată viața. Cândva când ai să fii mare, ți se va părea că nu-ți cunoști părinții deloc. Însă n-ai să mai poți să-i cunoști, fiindcă ei vor fi morți.” Așa vorbea mama, iar mie îmi era neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dacă te-ai măritat cu un bețiv, nu poți să scapi nepedepsită. Cu ce am păcătuit, Doamne, de trebuie să am asemenea bărbat? Mă chinui cu el de o viață.” „Încetează, femeie! Taci din gură, fiindcă mai târziu ai să regreți ce spui acum. Avem un cutremur aici, așa că vino jos imediat.” „Bineînțeles că avem un cutremur aici, altfel n-ați fi voi toți adunați ciotcă jos și eu singură sus. Și ușile de la apartamente deschise. Am crezut că înțepenesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tăcută toată viața. Chiar În acel moment prim-ministrul vorbea la telefon cu regele, explicându-i motivele pentru care hotărâse să nu-i aducă la cunoștință scrisoarea morții, și regele răspundea că da, Înțelegea perfect, atunci prim-ministrul spuse că regreta mult deznodământul funest pe care ultima bătaie a miezului nopții avea să-l impună vieții fragile a reginei-mame, și regele ridică din umeri, că decât un fir de viață mai bine deloc, azi ea, mâine eu, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el, mă înnebuniți cu prostiile voastre! Ea își înfige țepii periei în palma moale ca o pernuță, voiam doar să vedem dacă simți, el deja regretă, simt ceva, slab de tot, însă nu pot să mă mișc, este ca și când mi-ar fi adormit picioarele și nu pot să le trezesc. Cu ochii închiși pipăie căutând pătura, iar eu o trag peste el cu mișcări lente, fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]