11,435 matches
-
fost manipulată prin intermediul antrenamentului motivațional și al altor metode pentru a determina efectele ei asupra performanței creative, în cadrul unor probe cum ar fi compunerea de poezii sau colaje. Însă creativitatea nu doar necesită motivație, ci o și generează. Cercetările au relevat că performanța scolară crește atunci când rezultatele elevilor creativi sunt evaluate în funcție de capacitățile lor creative (Sternberg, Ferrari, Clinkenbeard și Grigorenko, 1996). Oferind posibilitatea de manifestare a creativiății, activitățile de instrucție școlară ar putea chiar să trezească interesul elevilor a căror preocupare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de o insectă); c) crearea unor reclame originale la produse anoste (de exemplu, butoni de cămașă; d) rezolvarea unor probleme științifice neobișnuite (de pildă, cum putem stabili dacă o persoană a fost pe Lună în ultimele săptămâni). Studiile respective au relevat că performanța creativă depinde într-o măsură relativă de un anumit domeniu și că poate fi anticipată prin combinarea anumitor resurse, precum vom prezenta în cele ce urmează. În concepția teoriei investiției, creativitatea reclamă interacțiunea a șase resurse distincte, dar
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a aspira la o gândire și un comportament creative, individul trebuie să fie dispus să se opună prejudecăților. De asemenea, un rol esențial pentru creativitate îl are motivația intrinsecă, centrată pe sarcină. Studiilor unor cercetători, precum Amabile (1983, 1996), au relevat importanța acestui tip de motivație asupra performanței creative și au demonstrat că produsele cu adevărat creative într-un anumit domeniu se datorează de cele mai multe ori plăcerii și preocupării crescute manifestate față de activitate, și nu față beneficiile ei potențiale. În sfârșit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
problematica imaginației, a libertății individuale și a autorității societății în relațiile umane. Descoperirea cercetării De-a lungul aproape întregii epoci renascentiste și în timpul numeroaselor dezbateri filosofice care au avut loc, lucrările științifice au devenit cunoscute pentru capacitatea lor de a releva și destabiliza paradigme culturale și religioase. Trei dintre cei mai mari savanți ai civilizației occidentale - Copernic (1473-1543), Galileo (1564-1642) și Newton (1642-1727) -demonstraseră acest lucru. Totuși, numai exemplul oferit de ei nu a fost suficient. Au fost necesare răspândirea unor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
valorile, talentul și coeficientul de inteligență ale indivizilor cu un nivel superior de creativitate, precum și comparația dintre aceștia și indivizi cu aptitudini medii (vezi, spre exemplu, Barron, 1953, 1955; Helson, 1968, 1971; MacKinnon, 1963, 1970, 1992; Roe, 1953). Majoritatea lucrărilor relevă că, dintre toate diferențele, factorii individuali predominanți sunt factorii de dezvoltare și de mediu familial. Printre diferențele semnificative nu s-a numărat și variația coeficientelor de inteligență: peste 115, spre sfârșitul copilăriei creativitatea și coeficientul de inteligență formează ansambluri mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și finale a fost un subiect de cercetare prea puțin exploatat de cercetători în ultimii 20 de ani și studiile au dus, astfel, la rezultate contradictorii (Baer, 1996; Johnson, 1985). Analiza variatelor sisteme de cotare a testelor de gândire divergentă relevă că trebuie luate în considerare și alte alternative ale graficelor de frecvență uzuale prin care se exprimă fluența, flexibilitatea, originalitatea și elaborarea (de exemplu, Torrance, 1972d). Asemenea alternative pot însemna calculul sumei totale a scorurilor (adică totalul scorurilor de fluență
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Runco și Albert (1985) de a combina probele verbale și nonverbale, fiindcă Hocevar (1979a, 1979c) a întrebuințat numai teste verbale. Runco și Albert (1985) au demonstrat că scorurile la originalitate au devenit valide după îndepărtarea efectelor fluenței asupra probelor nonverbale, relevând variații semnificative ale performanței grupurilor experimentale (prin compararea elevilor dotați cu elevi fără abilități speciale). În ansamblu, acest studiu indică un nivel mai ridicat de complexitate al acțiunii fluenței decât fusese estimat inițial. Deși administrarea și interpretarea corectă a testelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
străină de conceptualizarea relației dintre profilul inteligenței multiple și tipurile preferate de activitate realizată de Gardner (1993b; vezi și Zuboff, 1988). Într-un studiu psihometric al Inventarului de preferințe ocupaționale (Work Preference Inventory), Amabile, Hill, Hennessey și Tighe (1994) au relevat corelații pozitive medii între scorurile motivației intrinsece, anumite variabile ale personalității creatoare și produsele create. Între variabilele de creativitate și motivația extrinsecă s-au descoperit corelații negative sau nesemnificative. În cadrul unei comparații între trăsăturile de personalitate, caracteristicile mediului și evaluarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de studenți pentru soluțiile prezentate s-au descoperit numai diferențe minore. Diferențele au indicat o tendință de a oferi cele mai eficiente soluții la studenții care au criticat constructiv soluțiile timp de 20 de minute. Totuși, analizele de conținut au relevat că subiecții care au beneficiat de aceleași condiții de instructaj au fost predispuși să imite soluțiile oferite drept exemple. Soluțiile oferite de studenții responsabili de identificarea punctelor vulnerabile au dat dovadă de mai multă originalitate - un aspect foarte important, deoarece
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1975) propune comunicarea explicită a datelor în timpul instructajului experimental cu scopul măririi scorurilor de originalitate la testele de gândire divergentă. Runco (1985) a dezvoltat ideea și a demonstrat o creștere a cotelor la flexibilitate independentă de scorurile la originalitate, ceea ce relevă că cele două procese cognitive sunt distincte; de asemenea, el sugerează că flexibilitatea ideației nu garantează prezența ideilor originale (vezi și Runco și Okuda, 1991). Prin intermediul manipulării informaționale Runco, Eisenman și Harris (1997) au evidențiat diferențele dintre instructajul explicit referitor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se corelează cu cele obținute de Davidson și Sternberg (1983) în urma comparării unui eșantion de copii supradotați cu copii obișnuiți, care au rezolvat probleme menite să faciliteze selectarea unor coduri, combinații selective sau comparații selective de date. Rezultatele obținute au relevat că grupul de copii obișnuiți au fost mai avantajați de manipulare și de preselecția informațiilor-cheie efectuată de experimentatori. Similar investigației lui Runco (1986), a luat naștere o posibilă confuzie pricinuită de „regresia față de medie”, însă probabil că diferențele dintre grupuri
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a problemei” (adică e probabil că vor reacționa adecvat la instructajul explicit) poate fi aplicat în toate cercetările care recurg la instructaje explicite. În capitolul de față vor fi dezbătute și alte aspecte ale diferențelor individuale. Ultima cercetare experimentală descrisă relevă că informațiile au un rol crucial în gândirea și performanța creative. Această concepție corespunde cercetării strategiilor, deoarece strategiile alese depind de informațiile procedurale (Davidson și Sternberg, 1983; Gruber, 1988; Keegan, 1996; Root-Bernstein, Bernstein și Garnier, 1993); ea este, de asemenea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poate duce la o anumită lipsă de flexibilitate, care, asemenea rigidității, limitează sau anulează manifestarea gândirii originale. Acest aspect a fost sugerat de Martinsen (1995) în argumentarea sa empirică a nivelului optim de experiență necesar producției creative. Același aspect este relevat de corelațiile experimentale a informațiilor scrise, video sau audio care vor fi descrise în secțiunea următoare. Manipularea problemelor Cercetarea pe care am prezentat-o anterior a implicat manipulări informaționale cu impact asupra generării soluțiilor la probleme - asupra modului în care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a arătat cronometrul. Pe de altă parte, grupul de control a fost îndemnat să se relaxeze, să se destindă și să lucreze liber (de exemplu, aveau posibilitatea să revină asupra probelor sau să le efectueze în ordinea dorită). Corelațiile au relevat că inducerea anxietății a influențat în mod considerabil numai scorurile de fluență matematică. Pentru a explica acest rezultat, Smith și colaboratorii săi au apelat la teoria inferenței cognitive și de capacitate a atenției (Tobias, 1985), care susține că anxietatea poate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de concluzie referitoare la nivelul optim se aplică, în mare măsură, și la alte tipuri de fenomene afective. Rezumat Hope și Kyle (1990) și Smith și colaboratorii săi (1990) au demonstrat că stările afective influențează performanța creativă. Alte studii au relevat impactul tensiunii conflictuale și al provocărilor (Heinzen, 1989; James, 1995; Sheldon, 1995) și au sugerat prezența indicatorilor fiziologici ai stărilor afective în unele rezolvări creative de probleme (Jausovec și Bakracevic, 1995). Ar fi, evident, avantajos să determinăm rolul afectivității prin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
final, la nivelul de control exercitat de subiecții cu scoruri ridicate la RAT și la testele de gândire divergentă. Subiecții din grupul cu rezultate mai bune au suprimat cu mai mare ușurință undele alfa în timpul ultimei probe experimentale. Rezultatele obținute relevă că subiecții cu abilități creative înalte sunt capabile să își controleze stările alfa într-un mod adecvat pe termen scurt. Martindale și Armstrong (1974) au atribuit în mod surprinzător acest rezultat final unui nivel ridicat de sensibilitate la stimuli interni
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
iar expunerea lui scrisă - etapa de elaborare (pentru o analiză a teoriilor etapelor gândirii creative, vezi Runco, 1994b, și Wallas, 1926). Participanții la experiment au fost amplasați în două grupuri - creativ și noncreativ - pe baza evaluării examinatorului. Analiza comparativă a relevat că grupul creativ a activat la un nivel redus de stimulare senzorială în timpul etapei de inspirație și subiecții creativi au demonstrat o intensitate mai crescută a undelor decât subiecții noncreativi. În al doilea experiment, subiecții au întreprins asociații libere de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ipoteza că o capacitatea bună de atenție reflectă o trăsătură stabilă. Alți factori extracognitivi conduc individul spre căutarea și utilizarea ideilor originale sau distante. Unul dintre fenomenele care a captat deseori atenția cercetătorilor reprezintă motivația intrinsecă, impactul ei pozitiv fiind relevat de numeroase studii experimentale descrise în cele ce urmează. Motivația intrinsecă Motivația intrinsecă a fost mult timp recunoscută de cercetători drept una dintre principalele trăsături ale personalității creative (de exemplu, MacKinnon, 1995). Studiile experimentale evidențiază faptul că motivația intrinsecă se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dovedit adecvat, deși, în realitate, exprimă o fidelitate artificială, fiindcă, după cum semnalează Nunnally (1976), valoarea ei este estimativă, ipotetică. Asemenea niveluri ajustate de fidelitate nu ar trebui să substituie indicatorii efectivi ai consensului la care ajung evaluatorii. Rezumat Cercetările experimentale relevă capacitatea anumitor condiții experimentale (coacțiunea, supervizarea, evaluarea) de diminuare a rolului motivației intrinsece asupra contribuțiilor creative. Importanța condițiilor menționate a fost remarcată atunci când evaluările au provenit din surse diferite (inclusiv computerizate), deși efectele lor sunt oarecum selective. În unul dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un aspect relevant al creativității, deoarece desenul este o metodă creativă incontestabilă, iar varitatea formelor create în desen poate indica un grad de flexibilitate care, asemenea originalității, reprezintă o trăsătură a potențialului creativ (Runco, 1985). Goetz și Baer (1973) au relevat eficiența recompensei acordate copiilor preșcolari pentru construcțiile din cuburi. Variabila dependentă dată de varietatea construcțiilor din cuburi constituie, de asemenea, un potențial indicator al flexibilității. În două experimente foarte valoroase, Holman și colaboratorii săi (1977) au evaluat nivelul de generalizare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nerecompensată și proba recompensată (asemănarea dintre construcțiile de blocuri și construcțiile de lego, dintre picturi și desene). Rezultatele au confirmat ipoteza de lucru, însă efectele s-au dovedit moderate. Rezultatele cu privire la menținerea efectelor anterioare au fost însă convingătoare și au relevat faptul că recompensa determină schimbări decisive și durabile de comportament. Diferențele individuale au diminuat efectul manipulărilor operaționale. În încercarea de a sprijini acest punct de vedere, Moran și Liou (1982) le-au administrat Testul de Vocabular (Wide Range Vocabulary Test
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au acordat recompensele, un aspect semnificativ deoarece numeroase alte cercetări din alte domenii au demonstrat că recompensele pozitive sau negative sunt cu atât mai eficiente cu cât intervalul de timp dintre comportament și efectul lor este mai scurt.) Rezultatele au relevat că există o corelație strânsă între recompensă și nivelul de dezvoltare a abilităților. Subiecții cu abilități înalte care au primit recompense în urma finalizării probei au obținut scoruri inferioare celor ale subiecților cu abilități înalte privați de recompensă, iar subiecții cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tipurilor de cercetare nonexperimentală. Controlul din cercetările nonexperimentale se exercită, de obicei, prin statistică sau ex post facto și nu constituie acea manipulare activă specifică investigației experimentale. Cercetarea experimentală poate aborda în totalitate complexul creativ? Ce indici ai sindromului creativ relevă, în realitate, cercetarea experimentală? Datorită amplorii presupuse de o asemenea analiză, am considerat necesar să evidențiem câteva rezultate specifice: instructajul explicit este deseori utilizat ca formă de manipulare și e capabil să-i ofere subiectului informații și strategii care stimulează
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se încadrează bine în studiile educaționale, cognitive și developmentale. De exemplu, Hennessey și Zbikowski (1993) au demonstrat cum copiii pot deveni „imuni” prin minimalizarea efectelor negative ale recompensei. O astfel de imunizare presupune dezbateri și o modelare care să ne releve modul cum putem să ne „distanțăm de efectele posibile ale recompensei” și să ne concentrăm asupra motivelor intrinseci (Hennessey și Zbikowski, 1993, p. 297); cercetările experimentale ale insight-ului (intuiției) sunt oarecum compatibile cu studiile de caz descrise de Gruber (1988
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetările enumerate posedă următoarea trăsătură comună: furnizează un volum minim de informații de bază și se centrează pe structura detaliată a procesului creativ individual descris în fiecare studiu. A Passion for Science, o colecție realizată de Wolpert și Richards (1988), relevă cu acuratețe că această teorie a procesului de dezvoltare poate fi susținută de studii de mică anvergură. Există o vastă colecție de biografii și autobiografii ale savanților, în multe dintre ele menținându-se un echilibru între aspectele strict personale și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]