4,965 matches
-
să îi dea ceva speranțe. Nu-i oare lipsa celui care i le-ar putea da? Nu-i oare locul căruia i s-a adresat nepotrivit? Sau poate el nu e plămădit din aluat ales... Sunt întrebări... și nu chiar retorice. În timpul Renașterii sunt reluate legendele regelui Arthur de Boiardo, Ariosto și Tasso, păstrând modelul creștin, dar adâncind înțelegerea umană cu extindere universală spre revenirea la tradiția ale cărei granițe nu existau în protoistorie. Hamlet al lui Shakespeare și filosofia rosicrucianului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oprit din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de o simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecoul devenit o umbră a luminii. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a frământărilor în care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de soluții de dezvoltare a pieței, căreia i-am pus, În mod direct, Întrebarea de mai sus. „Cum de ne-am gândit că putem transplanta capacitățile noastre interne făcându-le să lucreze și În cadrul altor companii?“ mi-a răspuns ea retoric. Pe scurt, mi-a explicat, HP organizează În mod constant vizite ale clienților, În cadrul cărora corporațiile-clienți HP vin la sediul central al companiei și văd la fața locului inovațiile pe care HP le aduce gestionării propriilor sisteme de informații. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
tăi, ci și din dorința de autoconservare“. Guvernul indian a Înțeles mesajul. Dar să fi fost locul central al Indiei În lanțul mondial de furnizori de servicii singurul factor care l-a determinat pe primul-ministru Vajpayee să-și domolească avântul retoric și să ocolească escaladarea conflictului? Desigur că nu. Au existat, cu siguranță, și alți factori - În principal, efectul de intimidare al arsenalului nuclear pakistanez. Dar, În mod cert, rolul Indiei În serviciile globale a reprezentat o importantă sursă adițională de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Științe și de mai multe ori întrunirilor cu caracter social. Chiar și detractorii recunoșteau că "dacă nu este citit, este cu siguranță ascultat". Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului său oratoric. Tudor Vianu considera că Iorga avea un "talent retoric par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste 10 000 de scrisori. Iorga a fost cu siguranță un efortolic 100. Frasin Munteanu-Râmnic își
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din partea cuiva ca Antonescu!"55. Gheața începea totuși să se topească. Ziarul "Curentul" al lui Șeicaru publica articole favorabile despre Iorga, iar Gheorghe Brătianu, scriitorul și criticul literar Tudor Vianu și alții îl elogiau. Am putea foarte bine pune întrebarea retorică: Unde erau toți acești domni atunci cînd Iorga avea nevoie de ei? NOTE IORGA DIN PERSPECTIVA SFÎRȘITULUI DE SECOL XX Ființa umană este o ființă istorică (...) existența umană nu poate fi concepută decît în cadrul istoriei. Emmanuel Mounier El a fost
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
competiției intelectului evreiesc nu existau numai în România. Puține din colegiile Ligii Iederei (Ivy League) mențineau o cotă (un Numerus clausus) în privința studenților evrei. Și chiar dacă evreul absolvea, el întîmpina mari dificultăți ca să găsească un post ca profesor de engleză retorică sau istorie. Poate că din cauza aceasta a înflorit această mișcare literară evreiască la New York City. Evreii licențiați în limba și literatura engleză găseau rareori un angajament. Cînd a vizitat Statele Unite, Iorga a fost surprins descoperind existența acestei situații. Atunci cînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întâmplare care refuză bogăția, a stăpânului devenit robul robului sau, a celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea și realizarea scenica a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realității. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetiția", cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt ("căci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la
Tipologia personajelor din opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu by Diana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83577_a_84902]
-
dezvoltă sens separativ și se întrebuințează anaforic: Care dintre ei a ajuns până la capăt? Pronumele interogative intră în structura propozițiilor interogative directe parțiale: „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 15) În propozițiile interogative retorice, pronumele interogative corespund, semantic, unor pronume negative: „Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?” (M. Eminescu, I, p. 151), „Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar?” (Ibidem, p. 83) În enunțuri exclamative, pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu) În afara unor valori modale relativ „definibile”, conjunctivul poate prezenta multiple nuanțe modale, coexistând cel mai adesea în același context sintactic: • negarea unei eventualități oarecare, a posibilității realizării unei acțiuni; în propoziții interogative retorice, afirmative prin formă, negative prin înțeles: „Cui sa te plângi? Cui? Unde să te fi dus?...” (I.L. Caragiale) • contrazicerea unei opinii, posibile sau reale; în propoziții interogative retorice: „- Bine. Dar de ce să nu credem că făptura normală a omului este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
negarea unei eventualități oarecare, a posibilității realizării unei acțiuni; în propoziții interogative retorice, afirmative prin formă, negative prin înțeles: „Cui sa te plângi? Cui? Unde să te fi dus?...” (I.L. Caragiale) • contrazicerea unei opinii, posibile sau reale; în propoziții interogative retorice: „- Bine. Dar de ce să nu credem că făptura normală a omului este cea anume făcută ca să vadă adevărul?” (M. Eminescu); „- Și el o pipăie. Cu ce drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals?!” (M.Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals?!” (M.Eminescu) • disprețul; în propoziții interogative sau exclamative: „Să colaborez eu la «Moftul»? Să-mi prostituiesc pana cu pornografii și insanități? A!” (I.L. Caragiale) • regretul; în propoziții interogative retorice: „Eu atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei...” (I. Creangă); „Să nu fi rămas eu încă o săptămână la Florența?” • uimirea, în fața unor îndoieli sau întrebări „de prisos” sau nejustificate ale interlocutorului; în propoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei...” (I. Creangă); „Să nu fi rămas eu încă o săptămână la Florența?” • uimirea, în fața unor îndoieli sau întrebări „de prisos” sau nejustificate ale interlocutorului; în propoziții interogative retorice care reiau, prin conjunctiv, verbul-predicat al unei propoziții interogative a interlocutorului: „- Atunci, o să mă-ntrebați, dumneata de unde o știi? - Cum să n-o știu, dacă o știe tot Țarigradul?” (I.L. Caragiale) Structura morfologică Semnul caracteristic al conjunctivului (prezent și perfect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din palme, nici una nici două etc. Grupurile locuționale se caracterizează cel mai adesea printr-o armonie specifică a construcției, asigurată, fie de repetarea acelorași termeni plini, substantive sau adverbe, fie de dezvoltarea unor rime interioare sau a unei anumite unități retorice și printr-un grad ridicat de expresivitate: din an în an, din zi în zi, încetul cu încetul, de azi pe mâine, de silă de milă, de voie de nevoie, c-o falcă-n cer și cu una-n pământ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații ascendente, interogative, sau a unor elemente interogative în planul expresiei și caracterul asertiv al planului semantic: „Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: așa voiesc să fiu eu și nu altfel, oare s-ar fi născut atâtea limbi pre pământ?” (M. Eminescu) Ca și enunțurile interogative propriu-zise, enunțurile interogative retorice sunt: 1. totale: „Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pre pământ?” (M. Eminescu) Ca și enunțurile interogative propriu-zise, enunțurile interogative retorice sunt: 1. totale: „Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii?” (M. Eminescu) 2. parțiale: „Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii?” (M. Eminescu) 2. parțiale: „Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
renume din comedia minciunii?” (M. Eminescu) 2. parțiale: „Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta) sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterul de marcă distinctivă în enunțurile în care se instituie o contradicție între aspectul negativ al planului expresiei și caracterul pozitiv al planului lor semantic. Prezintă această contradicție între planul expresiei și planul semantic, trei tipuri de enunțuri: • enunțuri interogative retorice cu aspect negativ: „...Astfel de noapte bogată / Cine pe ea n-ar da viața lui toată?” (M. Eminescu) • enunțuri interogative exclamative cu rol afirmativ: „- Tu spui asta?/ - De ce nu?” (O. Paler) • enunțuri asertive cu caracter restrictiv: „Pustiul nu-l poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu adverbul restrictiv decât, în cazul enunțurilor restrictive: „... Toți nu facem decât a gândi până la capăt, ceea ce altul a gândit în mod embrionar.” (M. Eminescu) sau de imposibilitatea însoțirii adverbului nu cu adverbul sau conjuncția nici, în cazul enunțurilor interogative retorice: „Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer?” (M. Eminescu) În opoziție cu enunțurile negative, marca enunțurilor pozitive poate fi considerată absența adverbului de negație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caragiale) „- Da, domnule, asta e!” (I.L. Caragiale) • interjecții: „Iată lacul. Luna plină / Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „Apoi începe să comande:- Înainte! marș!” (I.L. Caragiale) Absența adverbului de negație nu marchează totdeauna o identitate de enunț pozitiv. Pe lângă interogativele retorice cu aspect negativ și sens pozitiv există și o subcategorie de interogative retorice cu aspect pozitiv în planul expresiei și caracter negativ în plan semantic: „Cum ar fi fost cu putință marile fapte ale omenirii, dacă oamenii ar fi răi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-l îl străbate.” (M. Eminescu) „Apoi începe să comande:- Înainte! marș!” (I.L. Caragiale) Absența adverbului de negație nu marchează totdeauna o identitate de enunț pozitiv. Pe lângă interogativele retorice cu aspect negativ și sens pozitiv există și o subcategorie de interogative retorice cu aspect pozitiv în planul expresiei și caracter negativ în plan semantic: „Cum ar fi fost cu putință marile fapte ale omenirii, dacă oamenii ar fi răi?” G.Călinescu) Se caracterizează printr-un raport similar de contradicție între planul expresiei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar cea mai uzată temă. În felul acesta, publicul recunoaște „aerul” și „culoarea” picturii Vioricăi Toporaș, semnătura devenind inutilă. Aurel LEON - 1983 VIORICA TOPORAȘ [...] În mai toate aceste scene ludice, de
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]