6,418 matches
-
urbanism, integrarea datelor urbane în amenajarea teritoriului, visuri ale unei noi urbanități; întâlnirea acestor nivele de intenție și de intervenție are o poveste alambicată din care se poate desprinde cum și-a lărgit statul prerogativele. Încrezător în știința sa, acesta revendica dreptul de a fi actorul capabil să confere coerență multiplicității acțiunilor întreprinse în mediul urban. Această ambiție ilustrează voința de a moderniza societatea franceză în contextul respectării unei legitimități democratice reînnoite 79. Descoperirea rolului dezvoltării urbane în creșterea economică Orientarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
transmise prin povestiri, eventual modificându-le puțin. Din trecut, omul de acțiune trebuie să știe să degajeze elemente permanente și reguli eficiente; nu are a descoperi acolo modele pe care să le reproducă"226. În acest context, acțiunea politică își revendica legitimitatea din capacitatea sa de a acționa într-o lume în plină mutație. Omului politic modern i se cerea familiaritatea cu cifrele, familiaritate care permitea înțelegerea stărilor de lucruri în urma examinării diferitelor serii statistice prin care trecea schimbarea, nu să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
imense a lui Haussmann, aceasta neglijând impactul lucrărilor sale asupra locuitorilor din capitală și periferie. Invers, la ora "proiectului orașului", raportarea la imperativele igienei și salubrizării care caracterizau "poliția orașului" rămâne mereu de actualitate: numeroase operațiuni de renovare urbană se revendică astăzi de la acestea. Experiența muncitorilor din Paris sub Haussmann, progresele în privința igienei publice și câștigurile în materie de confort aduse unui sit erau departe de a fi împărtășite de toți cei care locuiau acolo până atunci. În plus, acțiunea lui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Rusiei (...) aparține indivizibil întregii națiuni și, în consecință, fiecărui membru al tribului și că Țarul, în calitatea sa de șef suprem al comunității, are dreptul să repartizeze pământurile între diferitele clase ale populației, în timp ce indivizii nu sunt în măsură să revendice decât uzufructul unei părți” (Haxthausen, 1853, vol. III, 149-150). „Rusia (...) supune pământul său unei împărțiri continue, ea dă fiecăruia dintre fiii săi un drept egal de uzufruct asupra pământului, care nu este (...) proprietatea exclusivă a individului, ci proprietatea colectivă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ani, devenind mușchetar; participă la câteva campanii militare, dar în 1702 își dă demisia, ceea ce îl irită pe monarh. Întors la Curte, se situează pe pozițiile conservatoare ale nobilimii cu ascendență seculară, contestând cu tenacitate privilegiile celor înnobilați recent și revendicând respectarea strictă a ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la Curte. După majoratul lui Ludovic al XV-lea și după moartea regentului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
oferim răspunsuri plauzibile în analiza noastră. III. 1. Clarificări conceptuale Problematica organizațiilor și a modalităților de dezvoltare a acestora reprezintă o constantă a cercetărilor psihosociologilor încă de la începutul anilor 50 când se contura timid domeniul sociologiei organizațiilor, fiecare dintre aceștia revendicându-și dreptul și autoritatea de a explicita conceptul de organizație. De exemplu, Charles Perrow (1970) renumit sociolog, considera relevantă analiza organizațiilor din perspectivă sociologică, plecând de la premisa că adevăratele schimbări la acest nivel pot fi proiectate și obținute prin conducerea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
diagnostică a tuturor dimensiunilor organizaționale, raportată la așteptările școlii. Gestionarea optimă a resurselor pare a fi o altă condiție a obținerii eficienței. Fie că ne referim la resursele de timp, financiare, materiale, informaționale sau umane, complexitatea crescândă a organizației școlare revendică tot mai acut capacitatea acesteia de a optimiza resursele, dar și de a realiza sau atrage altele noi. În această direcție pare să se contureze o nouă paradigmă. Majoritatea specialiștilor în managementul strategic sunt de părere că, spre deosebire de modelul organizațional
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mi-a adus satisfacții personale depline, împărtășite în final și de familie, unde semi-absența mea a fost suplinită impecabil de către vrednicia soției mele. Aș vrea să fiu corect înțeles. Când afirm că munca este singura calitate pe care mi-o revendic, este pură realitate și nu un exces de modestie. Tot atât de real este și faptul că nu am folosit-o ca mijloc în atingerea unor scopuri de parvenire pe scara socială ci exclusiv, aș spune obsesiv, spre a face față onorabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
desemnează un sat tipic răzășesc, cu puțini venetici în structura sa antroponimică. Se pare că avem tot dreptul să ne lăudăm cu calificativul de "sat cultural", dacă nu în pondere absolută (având în vedere că și alte sate își pot revendica acest calificativ), cel puțin în pondere relativă, având ca sistem de referință gradul inuman de izolare. Da ... satul Stâncășeni se simte mai izolat în epoca modernă decât în cea feudală. Nu-l dezamăgiți acum când este la ananghie ! El nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
au fost trăite și sacralizate de oameni în individualitatea lor ca aparținând unei anumite comunități, unui anumit teritoriu. Unele dintre ele au fost experiențe reușite; altele se soldau cu drame, ca preț plătit pentru exercitarea a ceea ce, ulterior, și-a revendicat omul ca aură de "stăpân" (lider) al animalelor, al naturii, capabil să vegheze asupra lor, să decidă unde și cât să se vâneze, ce să se cultive, etc. În ceea ce îi privește pe oameni ca ființe avînd o viață socială
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologie și teologie să fie ignorate, să fie tăinuite sau considerate cu multă prudență (M. Eliade, 1981; P. Țuțea, 2005), deși domeniile lor de aplicație aproape că se suprapun, și anume viața sufletească, conștiința umană. Se preciza că teologia își revendică accesul la cunoaștere pe calea credinței, ca spre ceva reproductibil în ordine logic deductivă; în știință, locul personajelor divine este preluat de predecesori, de cei care s-au sacrificat în domeniul respectiv de cunoaștere. Altfel spus, în locul divinității mitologice, al
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
istorică a ei de dezvoltare în parte, deși a fost în centrul dezbaterilor teoretice a gânditorilor vremii și a fost cu regularitate în miezul evenimentelor, nu și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunile cu această finalitate, ele n-au mai fost revendicate de breasla profesională a psihologilor. De astă dată este vorba de trecutul ei istoric, inclusiv cel mai recent, universal și național, când evenimente cu profund conținut psihologic, care generează pasiuni imense în parlamentele naționale și internaționale, îi găsesc pe psihologi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acestei concepții are unele particularități aparte. Ea nu neagă rolul psihologiei ci, dimpotrivă, îl susține, cu condiția de a o subordona acestei concepții, acestei ideologii. Raționalismul materialist își caută sprijin pe o anumită ordine statală. Raționalistul de acest fel se revendică a fi un cetățean de vază al cetății, al cărui statut a fost formulat deja în lucrarea Cetatea Soarelui, a lui Thommaso Campanella (1588-1639). Cetatea Soarelui va deveni germenele viitorului stat comunist, un model de o rară atractivitate care funcționează
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
manuale de psihologie. Este normal ca psihologia, pentru oricine aflat în această breaslă, să fie în același timp și o profesiune de credință. Aceasta explică de altfel pasiunile profunde, dăruirea exemplară a majorității confraților de profesie, a celor care își revendică această identitate, de psiholog, împreună cu realizările lor în domeniu. Incontestabil, fiecare dintre ei, din acel moment, devine istorie, se raportează la această comunitate profesională, la ce a realizat în cadrul acesteia. Psihologia însă, ca domeniu distinct și autonom de cunoaștere științifică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
perspectivă sistemică. În accepțiunea lui Descartes, toate organele corpului funcționează asemenea unui sistem cu reglare automată. Sistemul nervos este o parte a corpului care funcționează după același principiu. O încercare de explicare ce corespunde cu ceea ce, după secole, a fost revendicat de domeniul de cunoaștere al ciberneticii. A fost o nouă perspectivă de gândire deschisă de Descartes, pe care el a propus-o pentru explicarea fenomenelor naturale și sociale, inclusiv a celor cu substanță subiectivă așa cum sunt senzațiile și percepțiile. Ceea ce
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
esența supremă, cu divinitatea, ea fiind singura realitate internă și totodată cerească adevărată. În filosofia lui Descartes, obiectul introspecției devine atât de comuna gândire personală. În consecință, pentru că ceea ce el observa era un dat natural și empiric, acest om își revendica libertatea de a se îndoi de adevărul a ceea ce observă și de ceea ce se spune ca adevărat despre orice în general. Este o judecată permisivă, de a pune la îndoială adevărurile din lucruri, ceea ce mai înainte nu era posibil pentru
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
al arcului reflex pentru explicarea fenomenelor psihice, a celor senzoriale și motorii, ca parte a raportului organism-mediu. Pe de altă parte, s-au creat premisele înțelegerii naturii atacului vehement al medicilor vremii împotriva teoriei reflexului. Aceasta pentru că, în timp ce medicii au revendicat noua perspectivă reflexologică doar ca instrument conceptual pentru interpretarea fenomenului patologic, problema respectivă, așa cum a fost formulată la Hall și Müller, nu era nici pe departe rezumată doar la această sferă îngustă de manifestare a relației dintre activitatea neuronală și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
constructori ai raționalismului, de bază de care psihologia avea atunci nevoie, în domeniul dreptului, al religiei George Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), precum și în clădirea condițiilor morale exercitării unei "rațiuni pure" I. Kant (1724-1804) ș.a. Nici unul dintre aceștia nu și-a revendicat vreodată o pretenție de apartenență la breasla psihologilor. Avântul creativ al filosofiei germane din acea perioadă a fost remarcabil. S-a întâmplat într-o Germanie puternic divizată și dominată de o ordine socială medievală, rămasă în urmă față de țările învecinate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
privată de intervenția formațiunilor cerebrale, care totuși reacționează reflex în acord cu condițiile de stimulare externă? Prin urmare, doar pe baza influențelor externe, experimentatorul poate decide cu obiectivitate asupra sensului acțiunilor psihice. Iar dacă acțiunile psihice de acest fel își revendică o explicație, aceasta nu poate fi făcută decât prin fiziologie. Astfel, tot ceea ce mai înainte erau numite ca fapte de voință și conștiință, Secenov a avut îndrăzneala să le coboare la nivelul preparatelor sale de studiere a reactivității reflexe nervoase
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a slăvit oportunist ordinea de stat a dictaturii proletare. Pentru această parte a liricii sale, M. Beniuc era trecut în rândul activiștilor, a oamenilor pentru care sistemul acorda privilegii. Era deci firesc ca, în instanța următoare, același sistem să-și revendice dreptul de a-și impune interesele, să pretindă răsplată. În acest caz interesul vizat a fost punerea psihologiei și a psihologilor în subordinea partidului și statului dictaturii proletare. Se putea atinge acest scop prin M. Beniuc, prin numirea lui în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
științifică înainte și au avut un aport decisiv în formarea a zeci de generații de tineri specialiști români, majoritatea anonimi, care au fost și în primele rânduri ale formării statului național unitar român modern. Învățământul superior tehnic din Craiova îl revendică ,de asemenea, cu mândrie și stimă pe reputatul profesor și pedagog Cezar Parteni Antoni printre fondatori. Acest exemplu singular este necesar și suficient să sublinieze unitatea și dăruirea oamenilor de știință ai patriei. Astăzi putem vorbi de un învățământ superior
CENTENAR IAŞI 1910 - 2010. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by A. Câmpeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1002]
-
contribuit la menținerea și amplificarea ei. Așa cum au argumentat Habermas și alți cercetători, unul dintre principalele momente din istoria democrației a fost dezvoltarea unei sfere publice moderne un spațiu comunicativ în care persoanele private se reunesc sub forma unui public, revendicând spațiul discursului public și cerând ca statul sa îi angajeze într-o dezbatere legată de chestiuni de legitimitate politică și interes public (Habermas, 1989/ 2005). Spațiului public habermasian, fondat pe luarea în considerare rațională (și oarecum elitistă) a punctelor de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
și an al apariției Definiții (elemente de noutate) Roland Barthes (1964) Faptul divers: * suscită proiectarea (identificarea) cu anumite personaje și are, deci, un rol cathartic; * are, de regulă, o formă stabilă: deschidere, intrigă, deznodământ; * suscită un răspuns emoțional din partea privitorilor; * revendică un anume tip de autenticitate prin intermediul "efectelor de real". Jules Gritti (1992) Faptul divers: * trimite la semnificații umane mai profunde; * favorizează aspectele tragice; * poate fi de două tipuri: știri scurte sau articole/ reportaje de amploare; * nu solicită nici un anumit fond
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
generează textele conduce și astăzi la aprecieri eronate asupra publicisticii eminesciene, prin supunerea acesteia unor grile de lectură ideologizante. În acest sens, Eugen Lovinescu remarca în 1900 că nu există doctrină care, extrapolând fragmente din publicistica eminesciană, să nu se revendice de la Eminescu. Întrucât "anumite dispute ideologice în hățișul cărora, în treacăt fie zis, nu s-a rătăcit numai Eminescu, ci și alți gânditori din epoca sa au devenit inactuale, fără obiect, în urma transformărilor structurale care au marcat evoluția societății române
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a pune în lumină articulațiile întregului scris eminescian și a relațiilor dintre elementele structurale. Abstras din mediul care îl generează, scrisul jurnalistic eminescian alimentează opțiuni culturale, ideologice și politice variate, în funcție de interesele interpretului și de competențele interpretative ale acestuia. Revendicat pe rând ca marxist, comunist, legionar, conservator, liberal, fiecare dintre aceste etichete având la bază sinonimii incompatibile dintre ideologic și simbolic, jurnalistul Eminescu așteaptă încă să fie eliberat de sub maldărul prejudecăților interpretative 192. Vitregită pentru multă vreme de atenția publicului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]