55,533 matches
-
ana, Elena Badea O creație Roberto Cavalli a atras toată privirile pe covorul roșu la Festivalul de la Cannes. Unii cronicari de modă au găsit-o extrem de inspirată, alții nu au fost chiar atât de încântați, spunând că actrița care a purtat-o a arătat "prea multă piele". Ținuta extravagantă, mult comentată, a fost purtată
Vezi rochia care a atras toată atenția la Cannes by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72280_a_73605]
-
G. B.-ul l-a trecut pe lista persoanelor ce trebuiau să dispară. Un episod încă enigmatic se petrece în viața înaltului arhiereu de la Cernăuți: cu o lună și ceva înainte de invadarea Bucovinei, Basarabiei și Ținutului Herța de către hoardele Armatei Roșii, Mitropolitul Visarion își dă demisia și se retrage la conacul de la Schitul Vovidenie din Vânătorii Neamțului, ridicat prin osteneala sa ca loc de odihnă pentru ierarhii din Mitropolia Bucovinei. Ea este aprobată, cu mare regret, de regele Carol al II
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
și care nu avea nicio legătură de rudenie cu mareșalul Ion Antonescu, aflat în fruntea statului, în pofida faptului că purtau același nume de familie). Apropierea dintre România și Finlanda n-a durat prea mult, deoarece, în toamna anului 1944, Armata Roșie a ocupat toată Europa de Est. România a ajuns treptat în lagărul țărilor socialiste, și, cu ajutorul neprecupețit al Uniunii Sovietice, a sfârșit prin a deveni o republică populară, la 30 decembrie 1947. Ocupația Armatei Roșii a durat până în 1958. Sistemul juridic este
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
mult, deoarece, în toamna anului 1944, Armata Roșie a ocupat toată Europa de Est. România a ajuns treptat în lagărul țărilor socialiste, și, cu ajutorul neprecupețit al Uniunii Sovietice, a sfârșit prin a deveni o republică populară, la 30 decembrie 1947. Ocupația Armatei Roșii a durat până în 1958. Sistemul juridic este cel mai strâns legat de forma de guvernare și de orânduirea socială. Acest lucru l-a constatat și Barbu Brezianu, începând cu 1944, atunci când comuniștii au reușit să-l instaleze pe omul lor
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
a României. În cel mai recent număr al revistei am remarcat două subiecte care mi-au atras atenția în mod special în rubrica lui Ioan Lăcustă. Primul - moartea lui Petru Groza. Cel de-al doilea, alegerile din acea vreme. Baronul roșu, cum i se spunea, premier al României după proclamarea republicii, lasă cu limbă de moarte dorința de a fi înmormîntat creștinește. Slujba se transmite la radio, dar ca să nu-și închipuie ascultătorii cine știe ce, înalții reprezentanți ai tuturor cultelor acceptate oficial
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
o complicitate astăzi desuetă, un semn găsit greu și uitat la adăpostul unui ierbar cu litere. Semne de carte, la propriu, din piele pictată sau din hîrtie simplă, înghit, la plecare, cărțile. Un semn de propagandă, terminat cu o stea roșie de carton, și presărat cu îndemnuri, a rămas într-o ediție din Pillat. Altele sînt bucăți de ziar - o porțiune din If... a nimerit în traducerea Sonete-lor lui Shakespeare. Uneori, cărțile înghit fotografii. Decupaje din reviste, puse bine și rătăcite
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
numele lui Goethe a început să circule în public, e adevărat un public restrâns și cunoscător al limbii germane, mai întâi prin intermediul spectacolelor unor trupe vieneze și germane - în Transilvania trupa austriacă Seipp, iar la București - în Teatrul de la Cișmeaua Roșie al domniței Ralu, fiica cu înclinații artistice și literare a lui Ioan Caragea, de la care parcă ne e greu să ne imaginăm că le-a putut moșteni - unde o trupă germană a reprezentat Faust-ul lui Goethe, Hoții de Schiller și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
care până atunci cărase ceva greu. Mă oprisem, privind-o, iar ea, ca și cum ar fi simțit că se uită cineva la ea, înălță capul ei drag, zâmbind și făcându-mi semn cu mâna înmănușată, într-o mănușă de piele fină roșie, o știam... Atunci, când s-a apropiat, m-am gândit să-i spun ce visasem, - Babis mă înviorase... I-am povestit cu multe amănunte visul meu și cifra 8 și mai pusesem de la mine, ce nu visasem, de fapt. Da
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi era din ce în ce mai puțin roșu; eu eram prea tânăr și m-aș fi jenat să-l îmbrățișez, cum aș face-o azi, și cum nu cred să fi făcut vreodată vreunul din foștii lui elevi. A murit demult (azi ar fi fost mai mult decât
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
Ťmăcarť unul dintre ei ar fi făcut-o". Iată o frumoasă și târzie declarație de iubire făcută unuia dintre dascălii care, la vremea respectivă erau coșmarul elevilor Mircea Eliade și Alexandru Paleologu (din cauza culorii părului, era poreclit în școală "câine roșu"). Textul lui Alexandru Paleologu nu produce mari revelații estetice sau ideatice, dar copleșește prin formidabila sa forță empatică. Fiecare dintre noi purtăm în suflet culpa, mărturisită sau nu, de a nu le fi arătat unor persoane cărora le datorăm multe
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
au refuzat să ia parte la ceremonia încoronării din 1922 de la Alba Iulia. Regina, "mama răniților" din spitalele de campanie de pe fronturile din Moldova, ultima redută rezistând cu eroism inamicului, nu ezită să lanseze - S.O.S.-uri către Crucea Roșie internațională, obținând pentru cei suferinzi și nevoiași un sprijin substanțial din partea organizației americane Hoover (acesta va deveni președinte al S.U.A.) și a Crucii Roșii britanice și canadiene. Acum, în 1919, se pregătea Conferința de Pace și România, destul de necunoscută de către
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
ultima redută rezistând cu eroism inamicului, nu ezită să lanseze - S.O.S.-uri către Crucea Roșie internațională, obținând pentru cei suferinzi și nevoiași un sprijin substanțial din partea organizației americane Hoover (acesta va deveni președinte al S.U.A.) și a Crucii Roșii britanice și canadiene. Acum, în 1919, se pregătea Conferința de Pace și România, destul de necunoscută de către occidentali, avea nevoie de susținere, de un puternic lobby, cum se spune. Și pentru aceasta nu exista o persoană mai potrivită ca Regina Maria
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
știa absolut nimic despre bolșevism, asupra căruia, spuneam, Regina României trăgea unul din primele semnale de alarmă. La solicitarea marilor puteri occidentale (care mai apoi se vor contrazice), armata română era singura care lupta în acel moment (1919) împotriva ciumei roșii ce se abătuse asupra Ungariei prin instalarea guvernului comunist al lui Bela Kun. Curios, mulțumirile s-au transformat uneori în reproșuri, chiar de către cei care ne solicitaseră să intervenim. Comunismul începea să se extindă, galopant, ca o pecingine. Este meritul
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
in extremis de ucenicul vrăjitor și care preferă un autodafe existenței sale monstruoase. În film sfîrșește la fel în cuptorul cu plăcinte ca vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Filmul seamănă cu acele povești care ne-au încîntat copilăria gen Scufița roșie sau Barbă-Albastră rescrise de o Angela Carter, în toată splendoarea unei monstruoase dezvoltări freudiene asemeni unei flori carnivore. În toată povestea este rătăcit și un puști exceptat de pe lista de consumabile a cuplului criminal și care-și manifestă afecțiunea pentru
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
izbăvit de ocnașul cu care se purtase omenește. Cu alte cuvinte, filmul constituie un experiment interesant susceptibil de atenție din perspectiva amestecului genurilor și registrelor ducînd pînă la ultimele consecințe partea macabră, într-o explozie de culoare aproape fără excepție roșul.
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Greuceanu însuși) relatează faptele (cu o lungă tradiție în literatura de gen, de la celebrul Philip Marlowe, al lui Chandler, până la simpaticii detectivi din romanele lui George Arion), excelenta fixare a măștilor contemporane peste chipurile arhetipale ale eroilor de basm (împăratul Roșu este primar, fiica sa are și ea aspirații politice, așa cum se întâmplă și azi cu anumite progenituri ale unor lideri marcanți, zmeii sunt capi ai lumii interlope, fratele de cruce al eroului este un star al luptelor din circuitul K1
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
costumelor, a machiajului, în acea expresie ce rămîne atunci cînd hăituiala a dispărut. Un fel de vid interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă, albă, din ceramică pictată, înclinată ca turnul din Pisa. Înăutrul ei, lumina roșie ca focul din părul Generălesei- Peter Hilda, pîlpîie. Nu se aude nici un fel de zgomot. Păpușile devitalizate, cu mișcări frînte ca în desenele lui Kantor, încep să-și definească identitățile. Un gramofon-obiect. Un-doi-trei, un-doi-trei, tot felul de valsuri bizare. Și
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
fi ceva mai lung!) îți voi face o scrisoare nudă de orice explicații. Va fi o Scrisoare adevărată, și pe care o aștepți și tu... Te îmbrățișează cu toată dragostea lui al tău prieten neschimbat, Lazăr..." urmează scris cu creion roșu "Sărut-o pe Lilly și pe copii", - și cu un creion albastru Suzeta adaugă dedesubt: " Te rog să mă ierți, Vasi dragă, și primește o sărutare de la mine și te rog să citești scrisoarea și lui Lilly și mii de
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
confuz, ce drag îmi sunt!/ Ca-ntr-o mantie sufletul mi-aș strânge,/ Orgolios, în propriul meu cânt.// Cât de adânci mi-s ochii și de puri./ Cu pieptul larg deschis, arunc spre soare/ Lancia sufletului meu, biruitoare./ Tu, rană roșie și fragedă, murmuri!// Cui să mă dărui blând, cu pasul crud/ În ierburile ude de lumină?/ Sinceritate, unde se termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul este
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
frumusețea cvasi-sălbatică dar sublimă a traiului la țară, din alte vremuri. Versurile sunt încărcate de voluptatea senzorială care va deveni principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr de steve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii.// Plesneau muștele-n baligi de seamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
al satului cu Iarna pe uliță. Chiar și Hogaș locuiește încă destul de bine într-o casă din Piatra-Neamț. Lucian Blaga o duce mai rău; la Lancrăm s-a construit o sală de sport care i-a obturat priveliștea spre râpele roșii "formațiuni geologice bizare ca o arhitectură de poveste, sau ca o așezare de temple egiptene, cu columne de cremene și foc" și i-a înstrăinat zeitățile copilăriei: Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi, se profilează Munții albaștri, iar
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
ca și-acum un an,/ Cu aceeași albă rochie de bal,/ Păstrată vara sus, pe Caraiman.../ Călătoream spre țara unde cresc/ Smochine, portocale și lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din Rosmersholm -/ Din patria
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
pe oameni să fugă din sate și orașe și să facă rezistență în munți. Apă la moară mi-a dat martorul acuzării, un prieten al meu, care a repetat ce ziceam eu deseori: Acuzatul a afirmat nu o dată că balaurul roșu vine de la răsărit și mare distrugere va face poporului român. Judecătorul l-a oprit: Gata, tu să taci! Am trecut prin temnițele de la Jilava, Gherla, aici, l-am întâlnit pe filosoful Noica, altă fericită întâlnire, am trecut prin lagărele de
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]