4,067 matches
-
mai puțin drăguță din grup și avea mai puține flirturi la activ decât Micheline, Janine sau Astrid. Totuși, asta nu o necăjea din cale-afară. Când flirta, Bab era fair-play și prefera să mențină o oarecare rezervă în raport cu băieții. Ceea ce o rodea, în schimb, pe această îndrăgostită, era faptul că prietena ei Zoé flirta cu André al ei. Într-adevăr, către sfârșitul anilor '40, "nenorocita de Zoé" nu se abține, cu toate că este logodită cu Thibauld, să flirteze după bunul-plac. Tânăra își exteriorizează
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să o tragă de limbă pe aceasta din urmă, ca să afle ce se mai întâmplă cu flirtul acela. Fată chibzuită, Bab "vrea mai degrabă să știe decât să nu știe și să-și închipuie"... Cumsecade din fire, tânăra nu e roasă de resentimente și păstrează relații bune cu Zoé. Totuși, când, într-o seară, i se oferă prilejul să-și ia revanșa, nu stă prea mult pe gânduri. Pe 26 februarie 1949, la aniversarea lui Zoé, care sărbătorește împlinirea a 18
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
emancipată decât "semi-virgina" din perioada Belle Époque, B.B. nu este copleșită de scârba de sine caracteristică "băiețoasei" anilor '20. Eliberată de tabuurile morale care îngrădiseră vreme îndelungată viața femeilor, ea este descătușată de asemenea de mustrările de conștiință care le rodeau invariabil pe cele care încălcau aceste tabuuri. Succesul pe care l-a cunoscut Brigitte Bardot s-a datorat de asemenea, așa cum sublinia generalul de Gaulle însuși, "simplității sale de bun-gust", revenirii sale la firesc și la natură. Nu se putea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o glumă. Tot ce se vedea putea fi înghițit de fiscul lacom, doar într -o clipită. Ce era de făcut, pentru evitarea unor asemenea impedimente, pe care statul ca stat nu le putea preveni. Criza economică era un fenomen general, rodea până și la lumea bogată, dar la tata, afaceristul? Până la urmă, a vândut tata boii, vacile, oile și stupii de alb ine, o bucată de teren agricol, ca să scape de datoriile de la banc ă, care nu te lasă să-i
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Hristos a înviat” - „Adevărat a înviat”. Cojile de la ouă fiind sfințite la biserică de către părintele nu le aruncam - ar fi păcat - ci le adunam grămăjoară cu grămăjoară, le mărunțeam după ce se zvântau, și le aruncam în brazda ogorului, ca să crească roadă bogată iar parte era amestecată în hrana animalelor și a păsărilor, ca să dea frupt și ouă, după cum o vrea Dumnezeu, adică să fie binecuvântate. La vreme potrivită, noi copiii, ne luam trăistuța și bățul, să ne apărăm de câinii cei
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ce mă privește, întotdeauna m am întrebat care au fost factorii ce au determinat-o să termine cu căsătoria, să și părăsească bărbatul? Și deși credeam că am biruit ceea ce mi se părea total de neînțeles, cred că ceva a ros permanent în sufletul și trupul meu, devenit sensibil la șocuri și lipsit de rezistența fizică care îi e ra necesară. Cu vreo doi ani în urmă, prin 2009, într-una din nopțile mele nedormite, către dimineață, când tocm ai mă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
țes canalele și punțile mărunte, aflu Veneția acea Veneție bătrână, rufoasă, ridată și rău mirositoare, Veneția vânată verzuie a clădirilor leproase prin zidurile cărora apa se infiltrează insidios și lent, milimetru cu milimetru, ca un cancer perfid strecurat în organismul ros de ani, al unui bătrîn. Este Veneția fără fard, obosită, femeie bătrînă la ea acasă, acolo unde nu așteaptă ca vreun oaspete nepoftit să-i descopere agonia, zdrențele din ferestrele înlocuind neonul magazinelor cu amintiri, duhoarea canalelor și-a peștelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
remușcări și privesc încordată toate indicatoarele de pe șosele, în timp ce Peugeotul înghite kilometri în direcția sud. Batem la multe uși ferecate, în drumul acesta nebun, dar nimeni nu deschide, nimeni nu aprinde o lumină, poate că nimeni nu se trezește. Mă rod remușcările. Îl întreb cînd trebuie să fie înapoi, la Geneva, dimineață? La ora șapte. E ora două. Doamne! Și tot mergem, mergem. Și nicăieri nu aflăm drumul. Depășim Aiguebelle în beznă și suntem prea obosiți ca să ne mai bucurăm zărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Privește fără teamă și fără bucurie spre noi. Coborîm din mașină. Omul se detașează de animalele lui și se apropie lent, cu țigara lipită de buze. În schimbul unei monede, ne oferă cămila pentru cîteva minute. Microbul turistic începe să mă roadă. Trebuie să-mi fac o fotografie călare pe cămilă. Animalul îngenunchează docil și mă așez comod între cocoașele ei, pe o șa lucrată dintr-un petic de cîrpă roșie, brodată, cu ciucuri aurii. Animalul începe să se clatine, se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de arșiță soarelui, un rânjet puțin cam strâmb, ochii mici ascunși parcă după ochelarii de râma din plastic, cămașă de cânepă pătată la guler, cu mânecile roase în coate, ițari cu agățători pentru opinci, încinși cu un chimir lat de piele. Brațele lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci la treburi, dar la cosit era fruntaș. Lama și mânerul cotit al coasei păreau jucării în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar la cosit era fruntaș. Lama și mânerul cotit al coasei păreau jucării în mâinile lui. Coșea întotdeauna cu mișcări ample, într-un ritm egal care-i dădeau forță princiara a meșteșugului bine făcut. Nicolae, vecinul lui, purta pantaloni negri, roși în genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cum rămâi tu pentru noi”... Lola ,,...Nu Înflorește cuvântul mereu, Se leagănă lacrima ierbii În sânge, De tăceri vinovați suntem și tu și eu, Nu plânge, pământu-i tot măr Mi se pare, uneori aur - Alte ori floare ori cărbune ursuz Ros de timp că un os, Dragostea numai Îl arată frumos, Si glasul care Îi descânta În auz. Și zbori - unde? Rămâi - unde? Lângă luna desenată Cuibul nu te mai ascunde Pasăre adevărată! Te vei roți pe suflet până Îți va
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o zi frumoasă? a spus Jebediah. Bate puțin vântul, dar rămâne totuși o zi frumoasă. Păcat nu e mereu așa, o zi însorită în care totul e bine. Până și sclavii din temniță par să le zâmbească șobolanilor care le rod degetele de la picioare. Sau rânjesc de fapt?... Mă rog, hai să nu ne mai gândim la sclavii din temniță... Păsările și șobolanii... dulcele miros al cloroformului... ah! Dar să nu te mai rețin, sunt sigur că ai și altceva de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
lume au să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune.[...] Critici voi, cu flori deșarte, Care roade n-ați adus - E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus. Trebuie să amintim că prezența lui Eminescu la Junimea este semnalată și după ce s-a întors în Iași, venind de la tratamentul făcut în străinătate. Într-o
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
IV 5) ; în cupele de aur norocul să-necăm (IV 6). Deznodământul fatal nu se lasă așteptat. Oripilat de scena de orgie care pare să confirme rolul lui Ovidiu în depravarea Romei, pornită pe drumul sfârșitului (Vai ! Acvila romană e roasă de noroi/ De vermi ! Ea către ceruri, murind, ochii țintește), August pronunță sentința definitivă : La Tomis între barbari să moară neiertat (IV 7). Pe țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gelozia soțului : nu-i pasă de viața altora, nici de a ei... voia să-l facă gelos (III 4). Casandra îi ghicește firea plină de mândrie și răutate (II 13), dar și singurătatea care a apropiat-o de Egist (e roasă de veninul încet al slăbiciunii și al fricii... Nu era nimeni lângă ea... l-a luat pe el - III 13) și se teme de gândurile ei ascunse (simt cum crește în ea... o voință primejdioasă - IV 4). În final, regele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sale îl mai poate salva pe bărbatul mâhnit și nefericit : Fără tine se va plictisi și mai mult (IV 2). Incapabil să alunge o soție legitimă sau o iubită nevinovată, Agamemnon moare pentru că ezită să comită o nouă nedreptate : mă roade ca un vierme timpul și deopotrivă grija de dreptate... N-aș vrea să putrezesc de viu ca biruitorii pe nedrept... am vorbit cinstit... mărturisindu-mi îndoiala (IV 7). Învingătorul de la Troia nu mai are puterea de a pune stăpânire și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apucă să-i facă toaleta. În pat. Îi freacă pielea, care a ajuns să arate ca argăsită, cu niște mănuși umede, îi aplică talc, emulsii și creme, și la sfârșit, pe călcâie, pansamente. Tot hârșâindu-le de cearșafuri, le-a ros rău. Afară de decuparea chilotului, toaleta seamănă destul de bine cu "abluțiunile" ritualului sinusian. La urmă, infirmierele împing proteza lui Joseph până lângă patul ei. Se dovedește că este exact ce crezuse: un fel de macara. Pe care o folosesc ca s-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
altfel. Dacă n-aș fi locuit la madam Segal, bietul individ și-ar fi găsit, din atâta lucru, fericirea?" " Sigur că nu, dar vreau să-ți spun ceva: e un nefericit. Asta e, nu găsesc alt cuvânt, e un nenorocit ros de ură, și nu doar contra ta, ci contra multor altora, bogații, evreii, politicienii, intelectualii, artiștii, comuniștii, automobiliștii... Dacă vreunul din ăștia ar avea nenorocirea să se aventureze pe meleagurile noastre, i-ar sparge cauciucurile, fii sigur. Și, uitasem, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în care este evocată via schitului, „aflată puțin mai sus de acesta, pe un loc neted”. Fiind rânduit la paza viei, Platon primește permisiunea starețului de a mânca oricât de mulți struguri va voi. El se uimește de bogăția de roadă a viei, pe care o compară cu imaginea de acasă, unde mărturisește el „(...) în părțile noastre, unde mam născut eu, strugurii erau foarte puțini și abia dacă mi se va fi întâmplat să gust și eu câtiva,(...).”<footnote Vezi Paisie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
izvoare mai mici cu apă asemănătoare din belșug. Era și o livadă cu meri, până la cincisprezece soiuri mari și diferite, o mulțime nemăsurată de pruni cu prune foarte mari și foarte dulci, iar nucii, care se aflau în fiecare grădină, rodeau din belșug multe nuci mari.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.194. footnote> Departe de a avea vreo preferință pentru pauzele descriptive, din contră, adept al unui stil
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tratate de el. Deschiderea largă către orizontul creației umane, straturile profunde ale investigațiilor l-au determinat să cunoască deopotrivă izvoarele culturii autohtone cât și ale culturii universale. În volumul "Mihai Eminescu o dell Assoluto" ("Mihai Eminescu sau despre absolut") al Rosei del Conte, după aprecierile specialiștilor una dintre cele mai vaste monografii dedicate poetului nostru într-o limbă străină, "operă densă, bogată, îndrăzneață" cum o caracterizează Mircea Eliade, ni se relevă și multe fapte care demonstrează marea întindere a lecturilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au aplecat asupra operei, pătrunzând în detaliile creației eminesciene, au ajuns la una și aceeași concluzie: cultura lui Eminescu a fost cu adevărat excepțională, el a fost unul dintre cei mai cultivați poeți ai secolului său. Întorcându-ne la monografia Rosei del Conte, semnalăm prezența unui punct de vedere exprimat foarte clar asupra izvoarelor de cunoaștere cercetate de Eminescu. Înainte de a fi citit enorm din literatura universală el și-a îndestulat pasiunea de lector fermecat fiind de manuscrisele și cărțile vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de o multitudine de personaje bizare, răsturnări de situații surprinzătoare întocmai ca viața în societatea tehnologică. Spre deosebire de curentul SF anterior ai cărui reprezentanți proveneau adesea din Vestul Mijlociu, Neuromancer și alte proze cyberpunk sînt centrate asupra vieții în marile orașe, roase de crimă, droguri, sex, muzică, rock and roll și un mediu comercial și puternic tehnologizat, de viață interlopă și culturi subterane care proliferează și luptă pentru supraviețuire. În mod tipic, literatura cyberpunk oferă o viziune distopică asupra unui viitor pe cale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în stilul de viață californian, cu tehnologia sa, oamenii făcînd jogging, intelectuali lucrînd pe calculatoare, cu grupări politice, indivizi obezi și anorexici, cu nebuni care umblă liberi pe străzi. Cu toate acestea, Baudrillard consideră că deși America "este o lume roasă de bogăție, putere, senilitate, indiferență, puritanism și igienă mentală, sărăcie, risipă, tehnologie lipsită de utilitate, violență fără sens", ea are "ceva de amurg al lumilor". Mai mult decît atît, America după cum afirmă el mereu este centrul lumii, modelul către care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]