4,307 matches
-
Homo sum, humani nihil a me alienum puto" Sunt om și nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine." Sunt OM și doresc să fiu tratat ca atare, în spiritul celei mai profunde și autentice democrații universale: nici rob, nici sclav, nici slugă; și nici mujic, iobag sau șerb; nici... supus austriac! NU! Sunt un OM LIBER! Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:12) Vasăzică așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament inuman: a sclavajului și a segregaționismului, Decebal și Ioan Vodă cel Cumplit și-au "luat osânda", adică au plătit cu viața iubirea față de poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este una singură și plină de amărăciune: nu ai nevoie decât de "slugi netrebnice", "robi", "capre" și "oi", nu ai pic de milă și de dragoste față de oameni. Dorești o supunere oarbă, totală și necondiționată. Din punctul Tău de vedere, planeta Terra este un soi de lagăr de muncă forțată pe frontispiciul căruia se evidențiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al patrulea sau al cincilea.» Eu cântam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul-corul blasfemiei-pe patru voci'. După slujba de sfințire a murdăriei din hârdău, i s-a dat o lingură cu care trebuia să servească pe toată lumea zicând: ' Se împărtășește robul lui Dumnezeu cu trupul și sângele lui Hristos și se va curăța'. Mai mult decât atât, i s-a introdus o coadă de mătură în rect până a început să sângereze și a fost obligat să își batjocorească propria fiică
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Hertei Müller din lagăr sau ale altor sași... Eu am cunoscut sași care au fost în Siberia sau în Asia Centrală... V.A. : Sau în Donbass. A.M.P. : Era groaznic ! V.A. : Ei erau socotiți străini, aveau statut de sclavi, de robi de război. Fapt fărĂ precedent în istoria modernă. A.M.P. : Da, era ceva îngrozitor ! Și verii Ăștia ai mei care acum sunt în Kazahstan. Și toată Basarabia care a fost reprimată din tot felul de motive. Eu am văzut ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o mare valoare) sau altceva - știți că sunt un mare cititor și că devorez o mulțime de lucruri în loc să scriu eu însumi. - Tocmai am găsit citat „Doamna P. Dieterlen, într-o conferință la Collège philosophique despre Scriere la sudanezi” (în Rob. Greer Cohn, „L’œuvre de Mallarmé: un coup de dés”, p. 445), unde cosmogonia sudanezilor este prezentată într-o manieră interesantă 2. Mă întreb dacă această conferință a fost publicată în caietele Colegiului filozofic sau în altă parte. Doamna Dieterlen
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
distrau pe socoteala noastră. După ce am terminat slujba de sfințire a murdăriei din hîrdău m-a pus de am luat o gamelă cu materii fecale, mi-a dat o lingură cu care să le dau la fiecare zicînd: "Se împărtășește robul lui Dumnezeu cu trupul și sîngele lui Hristos și se va curăți", apoi pe fiecare trebuia să-l șterg la gură". Banu Rădulescu demontează, în fascicolul din Antologie, Răstigniții de la Pitești, încercarea de a arunca întreaga vină pe reeducatori, forțați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt prost, am fost de acord cu sculați voi oropsiți ai vieții, voi osîndiți la foame sus, cum era sloganu, versurile alea, cine le-a scris, al dracu, că incitau la nenorocire, voi osîndiți la moarte, și așa mai departe, rob cu rob să ne unim, să facem pe dracu, dușmanii poporului să-i zdrobim, pînă la unu să piară. El nu se gîndea ce era acolo? Numai ăla cu sfîntă tinerețe legionară, trebuie condamnat? Ăia măcar credea în căpitan, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am fost de acord cu sculați voi oropsiți ai vieții, voi osîndiți la foame sus, cum era sloganu, versurile alea, cine le-a scris, al dracu, că incitau la nenorocire, voi osîndiți la moarte, și așa mai departe, rob cu rob să ne unim, să facem pe dracu, dușmanii poporului să-i zdrobim, pînă la unu să piară. El nu se gîndea ce era acolo? Numai ăla cu sfîntă tinerețe legionară, trebuie condamnat? Ăia măcar credea în căpitan, dar aici a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
incriminat ca un delict la noi, tocmai de către dușmanii neamului nostru românesc; în clipa cînd, sub comuniști, am avut înăbușirea acestui naționalism și s-a văzut unde s-a ajuns. S-a văzut, pentru că românii nu mai erau decît niște robi care să lucreze pentru alții și la dispoziția altora. Nu mai aveau dreptul la cuvînt, erau pur și simplu vite puse în jug, asta a fost. Conștiința națională este însăși națiunea în sine; pentru mine, națiunile sînt creații ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i privește, au o cu totul altă origine; ei au venit din părțile Indiei, fiind menționați În ținuturile românești În secolul al XIV-lea. Nu numai „rasa“, dar și condiția socială i-a deosebit de români. Au fost timp de secole robi, pe moșiile domnești, boierești și ale mânăstirilor. „Dezrobirea“ țiganilor s-a petrecut, În țara Românească și Moldova, spre mijlocul secolului al XIX-lea (cu puțin Înaintea eliberării sclavilor negri din America). Odată liberi, mulți țigani au rămas În sate, dar În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
curiozitatea lui, ceva răzbunător. Cu toate astea voiam extrem de tare să am un contact real cu el încât m-am convins că nu încerca doar să-mi distragă atenția de la ceva ce nu voia să aflu. - Despre ce e vorba, Rob? Am încercat să par interesat, dar vocea mea sună fals. - Or să mă cheme în armată? întrebă el, înclinând capul, ca și cum ar fi dorit sincer un răspuns din partea mea. - Hm, nu cred, Robby, am zis, apropiindu-mă cu încetinitorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am zi eu cu o voce blândă. Pentru tine, băiete. Mormăi ceva și se întoarse din nou spre ecranul televizorului. Am auzit ce spusese. Și deși nu voiam să repete cele spuse, nu m-am putut stăpâni. - Ce-ai zis, Rob? Și atunci repetă asta fără dificultate sau rușine. - Nu ești tatăl meu. Așa că nu-mi spune ce să fac. - Despre...ce vorbești? - Am zis - și acum o spuse foarte răspicat, rămânând cu spatele la mine - că nu ești tatăl meu, Bret. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm, ca un iscusit iluzionist urcat pe o scenă primitivă a unui teatru de provincie, din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
până la Dan și-mi aduceți ca să știu numărul lor!" Ioab însă a zis: "Să înmulțească Domnul pe poporul său de o sută de ori față cu cât este el acum! Au doară nu sunt ei toți, o, rege, domnul meu, robii stăpânului meu? Pentru ce dar cere aceasta domnul meu? Oare pentru a se scoate asta ca o vină lui Israel?" Dar cuvântul regesc biruind pe Ioab, s-a dus acesta de a cutreierat tot Israelul și venind la Ierusalim, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mii în stare de a lua parte la război. [...] Lucrul acesta n-a fost plăcut nici lui Dumnezeu și de aceea a lovit el pe Israel. Atunci a zis David către Dumnezeu: "Am greșit mult, făcând aceasta; iartă dar vina robului tău, că m-am purtat cu totul nepriceput"." (Cartea I a Cronicilor, XXI, 1-8) De semnalat citatul șefilor de la INSEE expuși comenzilor de recensământ etnic (în trecut se spunea "rasial"): dintre două nebunii, transpuse sau nu în cifre, doar cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din 1475 fusese schițat într-o scurtă notă de laborator: "Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și a biruit măria-sa Ștefan -Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în acest războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru". În textul definitiv evenimentul e relatat de Nicodim-ieromonahul, fost participant: "Anul de la Hristos 1475, iar de la facerea lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mie de proprietari cu peste 4 milioane de hectare. Țăranul român se hrănește mai prost decât oricare țăran din Europa. Se îmbracă mai prost. Locuește mai prost. Mortalitatea copiilor e colosală, cea mai mare poate. Numai natalitatea mare a acestui rob suferitor ne poate scăpa; nu ne zvârle în rândul popoarelor ale căror zile sunt numărate. Avem un număr de 300000 de pelagroși. În curând vom avea jumătate de milion, căci acest rău spăimântător se întinde ca buba neagră. (Vezi art.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pedepsit cu închisoarea, și d. colonel a adăogat că soldatul, dacă vra să mânânce grâul fără coajă, n-are decât să-l curețe cu cuțitul ori cu baioneta de hoaspa lui. Rechizițiile făcute banditește, trupa tratată ca o turmă de robi, omul acesta nu mai poate sta la locul lui, a adăogat d-rul N.; trebuie adus înaintea justiției... Când am văzut Dunărea, la 13 A., eram împreună cu sublocot. Stoenescu, om în vârstă de 41 de ani, care a suferit mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
haină cu mânecile despicate atârnând. A plătit patru potronici pentru aseminea cepcehen. se hărățeau pe margini... au răpezit la împărăție arz, jăluind împotriva lui Vasilie-Vodă. În spirala infinită a vieții Moartea pune popasuri de-o clipă. Ce-am râs! Postește robul lui Dumnezeu că n-are ce mânca. x = ziua nașterii (3 (Mai)) (3 x 2 + 5 x 5) + 5 (numărul lunei) = 60 60 25 = 35 3/5 = 3 Mai dacă ziua e în ultimele luni a anului, se scade 34
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Craiu îi naște regina al unsprezecelea prunc. Matiaș vra să se însoare a doua oară și să ia zestre. În primăvara anului 1476 Ștefan coboară în Țara de jos. La 22 Maiu se afla la Iași. Solie turcească pentru bir robii din războiul dela Racova, mai ales Piri-beg fiul lui Isac bei. Ștefan respinge solii. Mahomet vine asupra Moldovei. 22 Mai, Varna. Socoteli ale Venețienilor pentru niște cheltuieli ale oamenilor lui Ștefan (200). Cazimir umblă lela prin Lehia sub cuvânt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
femeilor și mai cu samă al jupânesei Ilisafta. La Podul Înalt au căzut comișii Manole și Simion cocori Mehmet sultan Portretul lui Amfilohie Șendrea 72. Alb. p. 26 Pierirea mea are să fie de sabie! zice Gogolea lotrul. Botezatu a fost rob și la Brăila căița naltă a capului și foile crețe ce se învăluiau. comisoaia are un glas frumos ca o strună de argint. Manole Păr-Negru e om puțin vorbareț. Simion îi samănă. Hărman Nana Chira, cămărășița jupânesei Ilisafta, doctoreasă popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ș-a zâmbit iar măria-sa când l-a văzut. (r.t.) Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și au biruit măria sa Ștefan-Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în acel războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru. Mai înainte de aceasta, s-a fost întors Ionuț Jder dela Sfântu Munte și dela Brăila, cu barbă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre vii, livezi și dumbrăvi... Sate multe, însă mici. Două, trei, șase, gospodării Un războinic trist din pricina iubitei furate de tătari. (r.t.) Tatar rob. Țigani robi. Fântână într-un fel de oază de plantații. Filozofia religioasă a fântânilor la Români. Negustor de vite, care vine din străinătate (Silezia, Ungaria) și care povestește ce-i prin alte țări. Povestiri de demult, amintiri ale marilor nă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre vii, livezi și dumbrăvi... Sate multe, însă mici. Două, trei, șase, gospodării Un războinic trist din pricina iubitei furate de tătari. (r.t.) Tatar rob. Țigani robi. Fântână într-un fel de oază de plantații. Filozofia religioasă a fântânilor la Români. Negustor de vite, care vine din străinătate (Silezia, Ungaria) și care povestește ce-i prin alte țări. Povestiri de demult, amintiri ale marilor nă văliri, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]