17,708 matches
-
macină macină-ntruna strepezite sunete clarul de lună zarea amară stop. flori uscate nicicând nu-ți vor atinge cununa trup și ce flacără, spuză pe limbă. creierul - evanescență la infinit treptele sângelui - o provocare - sprinten cu foamea de-a te rosti - tu te-ai zidit în alergarea tălpilor ce de argint virginul timp îl vântură peceți rupând cu ardoare braț tatuat autodafeu într-un colț al fotografiei am înscris cuvântul "paragină" fotoliul redodendronul mașina de inspirație - micul meu bastion - dinspre cartierul
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
în el răzbătea veninul specific familiei sale, iar ,Veninul ca atare era căutat, era prețuit. A fi om rău, veninos, însemna a fi un adevărat comunist, un om de fier, un om în stare să facă treabă". Sau: ,Orice adevăr rostit la plenară, de-acum nu-ți mai aparține, ci aparține partidului, automat devine mare secret de stat". Critic în privința exagerărilor sovietice, în observații tot mai incisive de la o ediție la alta, romanul Povara bunătății noastre se închină fără rezerve la
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
ce singurătate să-i vorbești unui om care nu poate vorbi descumpănirea mă întîrzie în tăcere ea așteaptă mă privește își întinde mîna bună mă mîngîie apoi mi-o trece pe după gît mă trage înspre ea face ochii mari și rostește cu grijă apăsat să nu încapă îndoială: po-ves-teș-te! noaptea cade în salon odată cu perfuziile schimbului doi dincolo de zidurile spitalului viața luminează indecent noaptea cu neoane semafoare faruri grăbite în timp ce camera înaltă cu paturi de fier ține împreună șase femei albe
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
vîntureasa de plastic ea spune că s-a născut pe 49 august ea crede că sîntem în 2019 își spală ochelarii în farfuria cu supă ea spune că e vîntureasa de plastic fluture zice ea țăranului din fotografie în fața icoanei rostește încet bună seara spune că obrazul meu miroase a șuvițe de plăcere mens sana in soprana cîntă ea ea spune că e vîntureasa de plastic ceva e nelalocul lui îmi șoptește cînd îi tai unghiile pentru a nu se răni
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
debitul, nici posibilitățile de captare a bulboacei. Sfatul primit, convingerea că perspective favorabile i-ar întări poziția față de Coroană și de comitet l-au determinat pe Yong să cheme un puțar din Ocina, om cu mare experiență; vorbea puțin și rostea sentințe fără apel. Omul s-a urcat în pădure, la niște șandramale putrezite, a coborît la bolboacă numărînd pașii, apoi, luînd pe dentist de mînă, l-a dus la o hazna părăsită, cu capacul lipsă pe jumătate. - E d-aici
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
încă. Ce naiba se mai întâmplă?" Îmi continuasem încetișor mersul, aproape clătinându-mă. I-am răspuns, cu un jalnic surâs: "Nu sunt veteran". Ea continua să-și exprime nemulțumirea față cu întârzierea respectivei pensii. "Vă asigur că nu sunt veteran!", am rostit - mai cu vlagă. Apoi m-am strecurat în clădirea Poștei, unde am avut tot răgazul dorit, așteptându-mi rândul, pentru a mă minuna că urc cu atâta destoinicie treptele senectuții...
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
Dumnezeu încearcă pe vârful limbii gustul propriei lui slăbiciuni. E o sfidare, îmi spun vizitatori de pe alte tărâmuri fluide, Răni camuflate cu iluzia rostirii până la capăt Tatuaje pe artere deschise. locul unde nu moare nimeni Cuvintele pe care le-am rostit Se adună toate în același loc Cârjele umblătorilor prin măruntaiele pământului Sunt părăsite după saltul mortal la mare înălțime Se sprijină unele de altele Munți de aer și lemn în ruină înainte și după noi aceeași liniște de început Bolboroseala
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
nasul și nu vreau să răcesc mai rău!” Cunoașteți fraza de mai sus, da? Dacă sunteți femeie, ați auzit-o de la jumătatea voastră, dacă sunteți bărbat, vă aparține, iar, dacă sunteți un bărbat răcit, poate tocmai vă pregăteați s-o rostiți. Bărbatul răcit se poartă cu sine ca și cum ar fi un bibelou. Pășește ușor și cu grijă, ca nu cumva să se spargă, are o privire care exprimă suferință și se ferește cu agilitate din fața oricărei crăpături prin care ar fi
Când o bubiţă e mai grea decât un război by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18584_a_19909]
-
redactor - îmi selectam una din slujbele pe care oricum le avusesem. Abia în străinătate am început să spun cu o jumătate de gură că sînt “writer”. Cînd un cuvînt nu-ți e familiar, îți e mult mai ușor să-l rostești. Soție am ajuns că așa s-a întîmplat. Și încă nu orice fel de soție, ci soția unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori români ai momentului. Tot ce-am putut face în legătură cu asta a fost să-mi păstrez numele meu
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
celui care se întreabă retoric unde mai e spiritul liber? Ce se întâmplă cu cei ce refuză să se înregimenteze în rândul crescătorilor de rating la reality show-uri, cu cei care vor să iasă din gloată și să nu rostească discursuri ca la carte, cu cei care nu vor să fie numere? Există oameni, și o spun în cunoștință de cauză, pentru că am trăit 20 de ani alături de un astfel de om, pentru care a nu fi liber este echivalent
GRAVITY TO HEAVEN. GOODBYE! de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373655_a_374984]
-
cu nimeni, că-s prea tânără pentru asta. Tata înclina să mă aprobe și astfel am profitat de răgazul acela să fac cum credeam eu. Sara, după cele ce-i povestisem rămăsese privindu-mă aiurită și-n final reușește să rostească: -Acum să știi, că-mi vine și mie să-mi fac cruce! Nici nu știam cu ce fenomen paranormal stau în cameră! Auzi belea! Soru-mea s-ar putea să fie reîncarnarea unei femei moarte! Mi se făcu frică să dorm
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
datini ! Nici nu mai știu ce-i vreme, anotimp Și ca să aflu este prea târziu. Încerc să mă întorc cumva în timp Dar viitorul este străveziu. Vor lumina acum scântei în noapte Iar pentru noi aprind o lumânare. Acuma să rostim ultime șoapte Chiar înainte de a ta plecare. Iar la final nu pot decât să spun - Tu pune capăt jalei sau risipei ! Și vei vedea ce-nseamnă de pe-acum Un vis uitat din ... neglijența clipei. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
pasiunea asistentului social principal -Departamentul cultură și asistență socială , Asociația Liga pensionarilor Arad,afiliată Federației Naționale "Unirea", doamna lect.univ.dr.Camelia Jurcuț UAV Arad. O seară în care 90 de persoane și-au împreunat mâinile nu pentru rugăciunea de început rostită de Camelia ci pentru Seara dansantă-Biodanza care a devenit o tradiție săptămânală.Voie bnă, bucate și dans , Laurențiu Rașca, formația Doru Huzur, C.Corodescu au fost lături ca o terapie vie celor asistațiși răsfățaț. -Voulez vous dansez, madame?.Felicitări Camelia
O SEARĂ DANSANTĂ ŞI O FLOARE DE ...CAMELIE... de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373765_a_375094]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂND MĂ ASCUND Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ....îți rostesc doar numele din prenume frugal amestec memorii molcoma ta vorbă se zbate între ramuri îndoite ca o simfonie nici la izvor de sărut cu împrumut nu trec peregrinări sunt vrajbele din jur eu mă fur la kilogram cu o pace
CÂND MĂ ASCUND de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373769_a_375098]
-
puteri. „Iubirea voastră m-a adus acum înapoi!”, aceasta spunea artistul în fața unui public ce l-a aplaudat, a murmurat cu el rugă sorbită de la îngerul din lacrimă, i-au cântat „Mulți ani trăiască”. De bună seamă că s-au rostit rugi, că pe tot cuprinsul țării s-a sudat un lanț de inimi într-o comuniune spirituală, de bună seamă că un număr inimaginabil de gânduri de pretutindeni au fost unite virtual cu artistul deconectat de la conștiința de sine, sau
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
Acasa > Impact > Istorisire > CUVINTE Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Cuvinte Motto: Nu contează cuvintele pe care ni le spunem unul altuia, ci modul în care le spunem. Modul în care rostești cuvintele constituie ruga și în care găsești Sacrul. Trebuie să pui preț pe legile Pământului-mamă; acolo și atunci regăsești Sacrul. Vorbele bune vin dintr-o inimă care Cântă și poartă îngerii în ea. Scoală-te înainte de răsăritul soarelui, pentru a
CUVINTE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373794_a_375123]
-
strigat asupră-i. Mira n-o luă în seamă, ci se strecură în odaia Marietei. Mare-i fu uimirea când o găsi pe aceasta așezată pe marginea patului, făcându-i semn să închidă ușa. Se execută pe dată. Dădu să rostească ceva, dar ușa camerei fu dată de perete și Mira-Mică intră ca o furtună, tremurând toată și scoțând niște sunete guturale, într-atât era de contrariată de atitudinea Mirei. De ce lipsise de la înmormântare? Cum putuse?! Ce ființă era? Marieta care
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
Ieși pe alee, ca și când ar fi ieșit dintr-un loc neaerisit și, preț de minute în șir, făcu exerciții de respirație pentru a-și umple ca lumea plămânii cu aer. Când i se păru că, respirator, îndreptase lucrurile, se auzi rostind izbăvitor: Am scăpat! Doamne ajută! Pe drum, își aminti că Renée era acasă, că nu o sunase măcar. Se precipită să-și găsească telefonul, să... Nu mai fu nevoie. Renée o aștepta în stația de tramvai. Se îmbrățișară tumultuos, izbucnind
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
Adevărul este viață, este ființă concretă. Pentru Sfântul Apostol Ioan Adevărul este identic cu viața, cu ființa, el depășește neajunsul cugetării filozofice a lui Aristotel care vedea viața ca o calitate adăugată ființei, nu ființa însăși. Creștinul trebuie să le rostească dintr-o răsuflare pe amândouă. Toată Evanghelia a 4-a, a Sfântului Apostol Ioan autentifică că cunoașterea este „viață veșnică” sau „adevărata viață” însăși Iisus Hristos s-a numit Calea, Adevărul și Viața” (In. 14. 6) Dacă Sfântul Apostol Ioan
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
Iisus Hristos și de Biserică cu care Iisus Hristos se identifică. Spovedania este Taina reconcilierii cu Biserica, Taina repunerii în starea de membru deplin al Bisericii, din care am căzut datorită păcatului. Tocmai de aceea în rugăciunea pe care o rostește preotul după spovedanie se spune: „... împacă-l Doamne și-l unește pe dânsul (penitent) cu Sfânta Ta Biserică în Hristos Iisus Domnul nostru...” Cine comite păcate grave nu se poate împărtăși decât după spovedanie și după săvârșirea unui canon de
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
albine e tot medicament... Vă voi spune cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care o știu, din păcate e doar poveste, pentru că e clădită pe multe vorbe și nu am avut niciodată puterea să descopăr adevărul din spatele multor cuvinte rostite de atâția oameni implicați cu sau fără voia lor, da, e greșit să spui lumii despre ce simți pentru cineva, lumea te poate influența, îți poate dărâma convingerile...Uite, deunăzi am văzut o piesă de teatru, ,,Pușlamaua’’ se numea, despre
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384771_a_386100]
-
tinerică care voia un loc de muncă. Când a fost luată la întrebări legate de biografia ei, să vezi ce curiozitate. Spunea că a învățat croitoria la o Mănăstire din zona Mureșului, că bunica ei a fost călugăriță și a rostit numele mănăstirii din satul meu și care, spunea ea, manastirea nu mai este. Atunci mi-a venit gândul :ce ar fi dacă cele care au acest dar al vieții monahale și-ar câștiga mănăstirea? -O să ai mult de umblat
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
să-mi treci. Drumețule, privesc lumea prin zăbrele și fantoșele mânuite de sfori și curele lumina se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
la scurtă vreme și nu apucase încă să-l “valideze“: E zarvă-n ogradă/ e lună pe cer/ și hora se-ntinde mai mare./ Pe bolta senină des stelele pier/ și cântă țiganul mai tare..., când deodată m-am auzit rostind: “Aș vrea să nu se mai termine nici drumul, nici noaptea!”, după care m-a cuprins o rușine năpraznică, dorința de a mă ascunde undeva în vreo crăpătură a căruței, de a mă pierde prin fânul înțepăcios. El a tăcut
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
unul câte unul, în noaptea din jur, luminată discret de lumina prăfoasă a lunii, a schimbat vorba, nu-mi mai amintesc ce a spus. Așteptasem reacția lui crispată, îl știam nemilos, am răsuflat ușurată când i-am auzit vocea indiferentă, rostind cuvinte indiferente. I-am fost recunoscătoare atunci pentru felul în care a trecut peste grandilocvența mea copilărească. Trebuia să bănuiesc că nu scăpasem atât de ușor, că mai târziu fraza mea siropoasă, pompoasă, îmi va bântui cea mai bună parte
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]