6,798 matches
-
este însă contracarat de optimismul recuperării ritualice periodice. Pentru ca noul început să fie unul autentic, eficient, însă, e necesar ca vestigiile lumii trecute să fie complet eradicate: "pentru ca ceva cu adevărat nou să poată începe, este necesar ca rămășițele și ruinele ciclului vechi să fie complet nimicite", fiindcă orice escatologie presupune și o cosmogonie ulterioară.115 Prestigiul originilor s-a păstrat și în modernitate, conchide Eliade, fapt vizibil în primul rând în Reforma luterană, care încerca recuperarea creștinismului incipient, pur, dar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de anticomuniștii care neagă orice aspect al societăților estice, chiar și cel uman, cât și de comuniștii pentru care totul era perfect, susține că distrugerea Bucureștiului (ajuns un "decor Potemkin") ilustrează în mod fidel impostura regimului, cu fațadele care mascau ruine, sau destabilizarea lumii țigănești (dacă aceștia fuseseră lăutari ori se ocupaseră cu îndeletniciri tradiționale, după anii '70 rămân doar "delicvenți").846 Fig. 31 Vitejii lui Ștefan cel Mare Pe lângă banda desenată franceză cu subiecte care trimit la România, au fost
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător strașnic, cum rar a mai văzut. ... Fanachi, țăran înțelept și isteț, îi făcea pe plac boierului, deși, de când ei se știau pe lume, n-au auzit ca cineva să fi vânat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și își aducea aminte de străzile înguste și sinuoase, de casele înalte cu obloane verzi, cocoțate pe un deal deasupra unor câmpii întinse. De ce fac asta? se întreba, privind cum familia respectivă, stabilită temporar într-o dubiță în fața clădirii în ruină, se confrunta cu faptul că era deja a treia zi și zidarii nu mai apăreau, iar ei încă nu aveau electricitate. Cum pot să se hotărască să lase totul în urmă și să plece într-o țară a cărei limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu. Dar o cunoaștem de multă vreme și știm cum e. —Ba nu, nu știți, insistă Aidan mâniindu-se și mai tare. Nu știți cât de mult a muncit în ultimii ani. Nu știți că deja ne-a salvat de la ruină și a făcut în așa fel încât să avem o casă minunată într-un cartier minunat. S-a luptat pentru tot ce avem acum și îi datorez totul și n-am să stau să ascult cum vorbiți despre ea de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
starului rock, recunoscu ea, dându-și dintr-odată seama că tocmai fotografiile casei lui, cu stucatură roz, o îmboldiseră să caute conace (deși se afla în Lombardia, nu în Toscana). Casa la care se uita acum era pe jumătate în ruină, din acoperiș creșteau buruieni, iar obloanele atârnau, ieșite din țâțâni. —Trebuie puțin renovată, spuse agentul imobiliar, minimalizând cu dibăcie starea jalnică a locului. Dar e o proprietate superbă. Și de la etaj are vedere spre lac. Ei bine, își spuse Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să știe că altcineva trăia în propria ei casă. Deocamdată compania plătea pentru apartamentul din Edinburgh, dar nu voia să se ocupe încă de problema unei locuințe permanente.) Nu era foarte înțelept să împrumute mai mulți bani ca să cumpere o ruină în Italia. Totuși, medită ea plimbându-se în jurul pereților de gresie, e o casă tare, tare drăguță și are foarte mult potențial. Păcat că biletul de loterie îi adusese numai o sută de euro în loc de o sută de mii! Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bolnavi, lipsiți de vlagă, Trăind confuz, stupid, în contratimp. Ne sinucidem prin cuvinte mari, Și așteptăm minuni contradictorii, Ne înfrățim, zâmbind, cu detractorii, Din plopii fără soț ne facem pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns ruină, Noi punem la revere câte-o vină Și smulgem, din iluzii, agrement. Lovim în toți, lovim în noi, intens, Ce pătimaș rostim înjurătura, Ne doare viața. Nu ne doare gura Atunci când facem glume fără sens. Schimonosiți de patimi contra cost
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
târziu, când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească revolta împotriva spaniolilor, l-a lovit cu pietre și l-a rănit de moarte; aceeași mulțime care a privit, apoi, tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale astupate de spanioli, pe bulevarde amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale astupate de spanioli, pe bulevarde amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au trecut decât patru secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au fost arate și presărate cu sare. Din ea n-a mai rămas la suprafață nimic, dacă nu cumva se află în parcul Alameda, a cărui enormă pată verde se vede bine acum, vreun copac vechi de cinci secole
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Să suprime istoria dinaintea lor, temîndu-se că, altfel, victoria le va fi mereu contestată de ceea ce rămâne. Pentru a-și atinge acest scop, el s-a războit nu numai cu armatele aztecilor. Mii de manuscrise au fost arse, iar peste ruinele, fumegând încă, ale templelor dărâmate, s-au ridicat în grabă biserici catolice. Mirosul de sânge din aceste temple i-a oferit cel mai bun pretext pentru "dezinfecția magică", cum o numește Huxley. Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
America arheologilor care, își zic ei, vor să le violeze vechile taine. E oare atât de stranie împotrivirea lor? Nu cumva, uneori, vrând să atingem un mister îl risipim pentru totdeauna? Îmi amintesc povestea Ceciliei Metella, frumoasa romana găsită în ruinele de pe Via Appia, care părea intactă în sarcofagul ei, dar în clipa ridicării capacului s-a destrămat într-o pulbere fină. Sună ciudat asta într-un secol care pare convins numai de faptul că doi și cu doi fac patru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la cincizeci de kilometri distanță de Ciudad de Mexico, piramidele nu sunt păzite, ca în Egipt, de sfincși, ci de vulcani. Vulcani stinși, dormitând la soare. Lipsește și deșertul. Lipsește și sunetul uscat, insinuant, al nisipului. O iarbă măruntă acoperă ruinele încă nedezgropate și munții din jur. Și cerul e altfel decât lângă Nil unde aproape nu se mai vede la amiază. Aici se înnegrește în lumină din pricina altitudinii și are ceva confidențial. Piramida Soarelui și Piramida Lunei n-au o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
peste care a crescut iarba; numai Piramida Soarelui și Piramida Lunei au rămas solitare deasupra, înfruntînd timpul. A fost, oare, Teotihuacanul capitala unui imperiu necunoscut? Și ce s-a întîmplat cu populația sa? Orașul nu mai era decât o imensă ruină când au sosit, din nord, aztecii care știau despre constructorii acestor piramide chiar mai puțin decât noi. Uimiți de grandoarea ruinelor, ei n-au putut crede că au fost locuite de ființe obișnuite. Erau convinși că Teotihuacanul a fost opera
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
capitala unui imperiu necunoscut? Și ce s-a întîmplat cu populația sa? Orașul nu mai era decât o imensă ruină când au sosit, din nord, aztecii care știau despre constructorii acestor piramide chiar mai puțin decât noi. Uimiți de grandoarea ruinelor, ei n-au putut crede că au fost locuite de ființe obișnuite. Erau convinși că Teotihuacanul a fost opera unor uriași, care, murind, s-au transformat în zei... De altfel, și spaniolii i-au dus lui Carol Quintul un femur
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Pe măsură ce avansează, sunt descoperite alte edificii, fundații de temple, palate sacerdotale, coloane sculptate, fragmente de fresce, obiecte de ceramică, de os, măști funerare din piatră. Unii cred că Teotihuacanul a fost abandonat în plină dezvoltare. Arheologii n-au descoperit în ruine nici un semn de decadență. Ce i-a determinat atunci pe locuitorii acestui oraș să plece? O catastrofă? Incendiul care ar fi ars întregul centru ceremonial? Seceta sugerată de obsesia zeului Ploii în basoreliefuri și fresce? Dacă au plecat, au plecat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în realitate o succesiune de piețe rectangulare despărțite de scări, urletele casetofoanelor fac șopârlele să tresară prin somn, urc, numărând treptele Piramidei Soarelui. Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că aud un zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili. Cineva invocă poveștile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
privi o amuletă de serie ca pe un obiect de la muzeul național de antropologie, dacă vânzătorul știe să-și laude cum trebuie marfa. Cumpăr și eu un cap de toltec din obsidian. Apoi plecăm. obsesia apei O frescă descoperită între ruinele de la Teotihuacan arată paradisul lui Tlaloc, bătrânul zeu al ploilor. Tlalocan. Zeul poartă o mască de jad și are în păr o pasăre quetzal cu pene verzi somptuos revărsate. Trupul îi e acoperit de coliere și bijuterii, iar din mâini
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vulcani. Așa cum există o logică în faptul că iubim mai mult viața după ce descoperim că o vom pierde. spre sud Trebuie să-mi fac din nou bagajele. Mâine plecăm cu autobuzul în sud. Spre Tierra caliente. Veracruz. Tabasco. Villahermosa. Celebrele ruine de la Palenque, în plină junglă, unde foarte rar ajunge cineva. Și Yucatanul. Uxmal, Chichen-Itza, sigilii secetoase ale civilizației maya, nume care au figurat până acum pentru mine undeva foarte aproape de mit și mi se pare neverosimil să ajung în imperiul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom fi la Palenque, celebrul "oraș" pustiu situat în inima junglei, cu ruinele sale părăsite la care visează toți cei pasionați de civilizația maya, de când un american cu patima antichităților le-a descoperit. Acesta a străbătut jungla, împreună cu un desenator și cu câțiva însoțitori, afundîndu-se într-o vegetație luxuriantă (țin minte și acum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Stephens)... pădurea virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația care le lăsase în urma ei (toate acestea se petreceau prin 1840, parcă)... ruinele unui oraș părăsit în desișul junglei ca epava unei corăbii misterioase în fundul mării... de unde venise? de ic naufragiase?... desenatorul plin de noroi, cu mânuși în mâini și cu capul îmbrobodit ca să se apere de țânțari, făcând schițe, chinuindu-se să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
venise? de ic naufragiase?... desenatorul plin de noroi, cu mânuși în mâini și cu capul îmbrobodit ca să se apere de țânțari, făcând schițe, chinuindu-se să reproducă fizionomia unui idol ironic... Nu-mi amintesc exact dacă era vorba chiar de ruinele de la Palenque, dar, oricum, peste tot în acest ținut exploratorii s-au văzut siliți să-și facă drum cu securea în mână prin liane... Aud din nou cântecul de sirenă al junglei. Mă decid să înot. legendă maya Zeii au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din nou n-avem aer condiționat. O ultimă serpentină și, într-o poiană însorită, asediat din toate părțile de junglă, apare cel mai misterios șantier arheologic din Mexic. Autobuzul rămâne la umbră să ne aștepte câtă vreme vom umbla printre ruine. Dincolo de incinta arheologică e o pădure în delir. Deși n-am nici un motiv să mă tem, încerc o senzație de pericol. Vegetația desfrânată care împresoară ruinele mă trimite cu gândul la șerpii boa ce-și înghit prada și pe urmă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]