3,950 matches
-
pe Eleonora. A doua zi și a treia zi la fel. În zadar. N-am auzit nici un alt zgomot în afară de cel al vântului. Atunci m-am hotărât s-o aștept. O aștept până ce voi termina de spus totul. 31. Provizii sânt încă destule. Cu țânțarii m-am învățat. Un motiv de îngrijorare ar fi, ce se va întîmpla la iarnă. Poate că asta și așteaptă îmblînzitorii, să mă alunge frigul lângă focurile lor. Dar a venit timpul să fac și altceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
moartea. De săptămâni de zile amân aici moartea, dar nu pot s-o amân la nesfârșit. Ieri am rătăcit încă o dată prin mlaștină, strigînd-o pe Eleonora. În zadar. Acum mă întreb dacă am întîlnit-o vreodată. Și dacă eu însumi mai sânt eu. Mă cunoașteți îndeajuns, după tot ce v-am spus, ca să bănuiți că nu mă număr printre cei care pleacă ușor. Am avut și din acest punct de vedere un defect. M-am legat totdeauna de locul unde am întîrziat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înțeles, desigur, înainte de a v-o spune eu, că m-am legat și de nenorocita asta de gară pustie. Dar trebuie să adaug a unsprezecea poruncă. O voi lua din Dante. "Privește și treci!" Dacă mai am ceva de făcut, sânt mai potrivite aceste vorbe decât cele puse pe poarta Infernului, pe care eu le-am interpretat totdeauna în sensul că infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranță. Oricum, aici nu se mai întîmplă nimic în afară de faptul că vântul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfârșește vara. Din când în când ridic privirea și mă uit în zare. "Spre pădure. Apoi aud ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am numit Dumnezeu și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oraș. Sau o mare. Da, aș vrea să ajung cândva la o mare. Și fără să fiu nici mărinimos, nici sfânt, visez să le pot spune într-o zi foștilor mei prieteni: "Pustiul m-a făcut să înțeleg că nu sânt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni. Așa că nu v-am iertat, dar am nevoie de voi. Acest sentiment contrazice, poate, tot ce mi s-a întîmplat, dar el strălucește deasupra voinței mele ca un adevăr care nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
E ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare spart. Și îmi privesc pentru ultima oară grota înainte de a o părăsi. Am trăit aici cum aș fi visat sau am visat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a întîmplat; nu eu am vrut, domnilor; eu am visat să rămân om și m-am luptat cât am putut. Nu-i așa că sânt încă om dacă mi-e frică? Îmblânzitorii par bântuiți uneori de reverii tulburi, dar în somnolența lor ciudată nu spun un cuvânt. Singura mea șansă de a vorbi e acum. După aceea s-ar putea ca pustiul să-mi pecetluiască
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ea încercă să zâmbească: - A fost, cum să nu fie. L-am văzut, doar. Așa cum au fost și astea din port. Căpitănia de unde cumpăram biletele. Pontoanele pe care treceam spre pasager. Așa cum a fost și fabrica de alumină și... - Unde sânt? Chiar o să mai creadă cineva, peste zece, doăzeci de ani că au fost? O să creadă ce-o să vadă. Și-o ce-o să vadă, înafară de chestia aia, ca un monument, de la capătul șoselei. - E unchiul lui Goncea, zâmbi ea. Martir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți eu sa caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
căutam sâ văd pi undi li-o ci pus ... Minunându-ne cu câtă repeziciune ajunsese în celălalt capăt de sat vestea despre sandalele cu pricina, soția le-a adus de sub o băncuță din holul de la intrare. - Doamne, da frumoasâ mai sânt! Șâ cu toace di celea lungi șâ legati așă cu nojâți ca la ochinci, bre, sâ mai zâcâ cineava câ în zâua di az nu sâ ie creatorii iștia după modelili noastri di dimult! Brava doamnă, câ să vedi câ
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
poartă. Hai că eu sunt singur, soția e plecată la București. Dumneai e probabil soția... Să fiți sănătoși! Ai terminat facultatea? - Mai am un an și gata. Da' ce spuneați de poreclă? - E, e-o poveste mai lungă. Nu mai sânt director. M-au schimbat ăștia de la județ. - Cum așa?! - Păi nu ai de unde să știi că eu nu eram prea bine văzut, nefiind membru de partid. Mă puseseră în locul lui Colțescu pentru că nu mai puteau să-l tolereze chiar dacă era
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și Augusta) Alin:Ea este Augusta! Augusta:A! Ce de lume! Marele actor,în roluri mici. Dorin(se ridică):” Dau un regat pentru un cal!”. Alin:”Când văd traducerea frumoasă, Eu nu mai caut la modele: Frumoasele de când e lumea. Sânt totdeauna infidele”. (Vasile Bogrea) Augusta: Vorba lui Tolstoi:” Numai cine iubește trăiește”. Monica:Gata! Dacă știți definiția iubirii,vă ofer un ness. Augusta:Iubirea este ca linia orizontului.Cu cât ești mai aproape de ea, cu atât se îndepărtează mai mult
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sărmanii mititei, O-ntrebă pe mama lui: -Pui, rățuște, ce sunt ei? Iubitoare mama-i zice: -Ești copil încă, nu știi, Poți înfia fii și fice, De la...Casa de Copii! Și sorbindu-l din priviri, Zise: -Bine-i ca să știi, Mai sânt mici nepotriviri, Între părinți și ...copii! Vezi cum trăiesc ei? Frumos! Cum se comportă? Firesc! Apoi cu un glas duios: -Impotant că se iubesc! FABULE FABULA PENELOR Odată, târziu sau devreme, Discutau două...pene!: Pana de gâscă...toantă, Zise unei
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ce au a să pogorî în mormânt, neavând în ziua aceea pe ce cumpăra nici măcar pâine, înfățoșindu-mi-se una din tinerile eleve spre a-i da lecția de clavir, aflu instrumentul desacordat [...], îl deșchid ca să-l dreg, însă, o, Dumnezeule! mari sânt minunile Tale, aflu în mehanica lui doi galbeni. Puteți giudeca, fiii mei, câtă bucurie au cuprins pre mine și muma voastră, că Dumnezeu... ne-au trimis agiutorul său... Atuncea, iubiții mei fii, m-am rugat Maicii lui Dumnezeu și cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și în întîmpinarea năvălirei, lățirea numitei boalei să se poată împedeca. Materialul era cuprins în patru mari capitole. "I. Lipsa spre păzirea sanităței, toate cele politiceșci reguli a le întrebuința în contra lipicioasei [contagioasei] colere; care reguli peste tot în contra ciumii sânt prescrise; II. Scutirea de năvălirea boalei până când încă în Țara vecină stăpîneșce; III. Împedecarea lățirei ei, întru întîmplarea de se va arăta întră hotarele Țărei Împărătești sau doară a Țărei Ungurești; 1. Cunoașterea boalei și a curțerei [curgerii] ei; 2
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Perzia și Siria, în 1828 părțile Mării Cașpium numite le-a cuprins; bine că înaintea multora doftori deplin cunoscută a fi nu se vede, ba încă unii și deosebit angluși lipirea și legarea boalei aceștia de obște ar și tăgădui, sânt totuși multe și în ochi căzătoare din întîmplări luate cunoștințe, care lipirea și așa lățirea boalei o dovedesc, pentru care de fața sănătoase în anumite depărtare se leagă". În iunie 1831, în preajma pătrunderii holerei în Transilvania, s-a preconizat, sub
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nevoie, să se înființeze în fiecare văpsea a Capitalei "cîte un vremelnic spital holeric", organizat după cuviință și înzestrat cu cele necesare; bolnavii să nu fie aduși la spital cu trăsurile, ci cu "brancaruri" câte patru sau mai multe "cum sânt în Europa", urmând să se asigure câte două sau patru trăsuri numai pentru transportul morților la cimitire. Deoarece "boala holerii s-a stabilit că prin măsuri carantinești nu se poate stăvili", Consiliul medical a mai hotărât ca, în caz de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Dacă pe aici mai pe deal îi troienit așă di tari, apâi jos, în Păscării, nu ti mai vezi din omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o exagerare, mai degrabă "suportabilă".) Și așa-zisa unanimitate a gândurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă. Pentru că mereu înregistrez opoziții lăuntrice, mereu . ascult glasuri care mă cheamă înapoi la viață. Dar sânt atât de șovăielnice și firave că nici n-ar trebui să le pomenesc. Așa am auzit-o pe mama (obsesia ei încă persistă), pe soția mea, Cecilia, și pe alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o idee justițiară. Nici vorbă n-ar fi de autopedepsire și de așa-zisele imperative ale conștiinței dacă n-aș iubi pe această femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decât atunci când trăia. Și fiindcă m-a chemat, sânt gata să mă duc la ea. Știu, i-e frică și n-o las singură. Amândoi înfruntăm mai bine veșnicia! ... Am pomenit mai sus de un fost profesor (căruia i-am pus în gură vorbele mele), de o femeie necunoscută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime, căutând poloneza care mă atrăgea ca un magnet. Ea văzând că sânt liber își părăsi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime, căutând poloneza care mă atrăgea ca un magnet. Ea văzând că sânt liber își părăsi brusc partenerul și alergă în brațele mele. ― Cu cine-dansate? m-a întrebat, iscodită pesemne de o ușoară gelozie. ― O colegă... de la Litere. Nici nu știu cum o cheamă, i-am răspuns afectând nepăsarea. Într-adevăr, nu mințeam. Ar fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie de femei. În definitiv, de ce-mi făceam sânge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luni și ani dacă... ... Cine a pus-o să-mi surîdă? Ce demon, ce fatalitate? Cine a îndemnat-o să-mi adreseze acea stupidă și banală întrebare? Din clipa aceea s-a născut în mintea mea gândul că... nu-i sânt indiferent, că aș putea să-mi încerc norocul, că ar fi o amantă agreabilă. Ba mergeam până acolo, încît socoteam că mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere, de care să dispun oricând. Mărturisesc, când mi-a venit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
S-a înseninat dintr-o dată. I-am surprins chiar un zâmbet sfios în colțul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: ― M-da, la Șosea e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o cârciumioară, vorba cântecului... ― Drept să-ți spun aș prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]