4,482 matches
-
timpul. 3. Și, dat fiind că dreptatea este ceea ce ne face să fim pe placul lui Dumnezeu, creștinul trebuie să se roage neîncetat să devină mereu mai drept, mereu mai bun. În această privință, are nevoie să nu se mai sature și să nu se mulțumească niciodată, rugîndu-se mereu mai mult și mai mult, avînd deplină încredere în a-I fi cu atît mai mult pe plac lui Dumnezeu cu cît se va ruga mai mult, mîngîindu-se cu acele cuvinte: "Ferice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai mult, avînd deplină încredere în a-I fi cu atît mai mult pe plac lui Dumnezeu cu cît se va ruga mai mult, mîngîindu-se cu acele cuvinte: "Ferice de cei flămînzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!" (Matei 5.6). Totul trebuie să se reducă, la cel care practică religia creștină, la acest punct unic de a-și dori să fie mult mai drept decît este, de a cere acea dreptate neobosit și nemăsurat, întotdeauna. Așa încît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai multe lucrări de milostenie în același timp și n-are cum să le facă deodată, va trebui să aleagă în funcție de rînduiala milostivirii, ținînd seama de cît îi permit propriile-i forțe; III. În cele din urmă, să nu se sature și să nu se simtă plictisit din cauza nici unei lucrări de milostenie; și dacă poate să le ducă pe toate la bun sfîrșit; iar dacă acestea cer o preocupare permanentă, el să persevereze și să nu treacă la altele în plus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de rochii pastel. Un milion de fete mișunau îmbrăcate exact ca Betthina. Discutau cu frenezie despre un film care nici măcar nu avusese încă premiera, cu Keira Knightley în rolul principal, pe care o vor imita cu toate când se vor sătura de Kate Hudson. Prietenii și soții erau în preajma frumoaselor lor companioane, de parcă, dacă le-ar fi lăsat singure, nu le-ar mai fi văzut vreodată. Probabil très înțelept din partea lor. Nu mă simțeam deloc à la Kate Hudson, ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
toți aici, mi-am zis. Kilometri de peluză impecabilă, verde se întindeau până la marea Mediterană, care strălucea ca diamantele bleu, dreptunghiulare, care se vând la Fred Leighton de pe Madison. Cui îi mai păsa că n-au mâncare aici? Te poți sătura doar admirând priveliștea. Dintr-odată, fostul logodnic cu noua lui logodnică păreau să nu mai conteze așa mult. S-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un picolo. Aducea o tavă de argint plină cu franzeluțe și suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
șampanie și apă minerală, cît să stingi un vulcan. Dar nimeni nu pare să fi mișcat un deget. Asta-i straniu. Nimeni n-a chemat poliția sau pompierii. Ce-ați făcut, doar ați stat aici și-atît? Hennessy Începuse să se sature de mine și stătea cu ochii pe mașina lui. Ce altceva să fi făcut? Era o panică Îngrozitoare, oamenii cădeau În piscină sau fugeau În toate părțile. N-avea nimeni timp să se gîndească la poliție. — Dar Frank? Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui ascuțită, ca un torero ferindu-se de un taur uriaș. Legănîndu-se pe apa Învolburată, căpitanii iahtului cercetară Încrucișările de siaje, măturînd cu lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd o vîlvătaie de foc portocaliu izbucni pe mare, dezvăluind vederii crestele a o mie de valuri și pe pasagerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prietenii. Oricum, ur mau să plece în curând. în mod ciudat, nu simțise aproape nici o plăcere să revadă gașca. Cele câteva zile petrecute în mijlocul lor au trecut cu greu și l-au plictisit. Chiar se întreba cum de nu se săturase până atunci de aceleași distracții, de aceleași glume, de aceleași reacții, de aceleași discuții. O descurajare inexplicabilă i se strecurase treptat dinspre creier în tot corpul. Toată vânzoleala fusese în van. Toate încercările lui de a reveni la vechiul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara, îți dorești ceva? întrebase, pe ne așteptate. Clara tresărise, surprinsă. — Nu prea știu ce îmi doresc în prezent, răspunsese ea, cu glas răgușit, după o destul de lungă tăcere. înainte vreme știam sigur ce-mi doresc. Acum... m-am cam săturat să-mi făuresc pla nuri mărețe și intangibile. Eșecul e prea dureros... Ca o pră bușire când dorești o înălțare... Escaladezi ce escaladezi o stâncă și, când să zici c-ai ajuns pe vârf, aluneci și... bâldâbâc... S-a dus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu noi..., adăugase doamna Martin, oftând și dând geamantanul jos de pe pat. Are o casă frumoasă în centru, pe o străduță liniștită. — Urăsc casele din centru, de pe străduțe liniștite! exclamase Clara, înverșunată. Nu-mi place nici apartamentul ăsta, m-am săturat de el până peste cap! îmi pare bine că o să mă mut cu tata în altă parte! Doamna Martin oftase din nou și întinsese mâna, mângâind-o pe obraz. — Of, Clara, să știi că nu mi-e ușor să te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ratat telenovela. Vorbea foarte tare, peste sonorul țipător al televizorului. Clara luă telecomanda și stinse aparatul. — Ți-am adus o pijama nouă, tată, așa cum ți-am promis! îi spuse ea, sărutându-l în fugă pe obraji. E maro. M-am săturat de pijamaua asta verde a ta până peste cap! Arunc-o! Să n-o mai văd! Aveai și tu o pijama verde..., replică domnul Martin im perturbabil, tot cu ochii închiși. — Eu? Nu port pijamale. Faci o confuzie, tată! — O
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de inteligență și de folclor În același timp. Credeți-mă, fiorul ăsta subversiv Îl trăiam cât se poate de sincer. Chiar cu Încrâncenare. Renunțaserăm la dezamăgirea superioară, critică, ne apucase furia. Ne săturaserăm de toată istoria asta a noastră, pur și simplu o mizerie care dura de sute de ani. Istoria națională! Ce nefericită acumulare - de spațiu-timp și alcool tare, cum a rimat Cătă. Împotriva ei românii ajunseseră să se apere cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care le avea din ce În ce mai ambițiosul C.a. Însă, dacă nu vrei să-mi acorzi creditul sincerității, te-aș ruga ca măcar să-ți privilegiezi propriile fantezii. Lasă-le să iasă la iveală, nu te mai rușina cu ele! Nu te-ai săturat de scenariile din O tragedie americană ori, mai pe gustul meu, din Gog și Cetățeanul Kane? (Astea două, după ce dau măsura fanteziei și opulenței, clachează la final, obligându-și personajele să caute - vezi Doamne! - simplitatea). Dacă ești sătul de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
reținută de umerii lui Marius, desfăcându-și coapsele înfiorată. Timpul s-a oprit. Clipa s-a dizolvat într-un infinit astral. Totul dispare în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iar de acolo e foarte ușor să luăm un avion spre America de Sud. O soră de-a tatei are o fermă în Argentina. Acolo putem uita războiul. Putem fi fericiți. Smaranda... Nu, izbucnește ea nervoasă lovind volanul cu palma. M-am săturat să tot aștept tremurând vești de la tine, ori să ascult cu inima strânsă știrile la radio. Să-mi impun mereu să fiu calmă atunci când primesc corespondența, încercând să nu mă gândesc că printre plicuri voi găsi o telegramă care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu armament insuficient să înfrunte un inamic dotat cu cele mai moderne mijloace de luptă. Iar el va fi acolo, în frunte, conducându-i la moarte. Dacă printr-o răbufnire a conștiinței s-ar ridica să strige: "Gata, m-am săturat! Refuz să lupt! Prefer să fiu laș, decât să fiu povară sufletului meu!", care ar fi urmarea revoltei sale? Una previzibilă. Curtea Marțială, condamnarea la moarte pentru trădare în timp de război, plutonul de execuție și apoi preotul cu "Veșnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a fost simplu. Dezertare. Singura pedeapsă, execuția prin împușcare. Și pentru ce? Pentru că acel om refuzase să mai participe la un război considerat ca nefiind al lui. Un soldat merituos și curajos, dar care după trei ani de lupte se săturase, vroia să plece acasă, înapoi la câmpul și coasa lui. Tot timpul cât ofițerul procuror citise cu voce gravă sentința Curții Marțiale, condamnatul privise către un punct situat la mare distanță, de parcă ceea ce se petrecea în acele momente nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va lua undeva din nou de la capăt. În nici un caz Europa. Peste mai puțin de trei, hai patru ani, americanii se vor lua de gât cu rușii iar "bătrâna doamnă" va fi desfigurată de un nou război. Iar el se săturase să stea pe baricade. Poate undeva în Brazilia, sau mai bine în Australia. Ori de ce să nu-și cumpere o insulă minusculă, pierdută prin oceanele lumii unde el să fie rege? Acum, are destui bani să facă asta. Un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În vremea cînd eram elev În penultima clasă de liceu, ne conduse În bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de cînd stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și Începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse În casă, spunea că vrea să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au Întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de pildă, să vorbim despre dragoste. - Despre dragoste? - Da, despre dragoste. Ce vă mirați? Dar despre ce-ați vrea să vorbim? despre legi? nu v-ați săturat? - SÎnteți bine dispusă astăzi, spuse și rîse, invitînd-o, să se servească singură „ca la ea acasă”, de pildă să-și facă o cafea, dar ea preciză că băuse, atunci el Îi arătă servanta În care se aflau șerbetul și dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amîndoi altădată, așa numim noi toți momentul În care...Nu mai pot vorbi pentru că nu mă satur privindu-te”. Și noaptea aceea care trecu peste noi, nu se știe nici acum dacă era din lumea asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam În camera mea, mobila era aceeași, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
știam bine, nu putea rosti nici un cuvînt - dintr-o disperare de neînvins. O priveam În răstimpuri, pe furiș: fața Îi era totuși, cu vagi deplasări ale timpului, aceeași ca-n tinerețe. Nu puteam spune nimic, dar Începui să nu mă satur privind-o, un fel de readucere a timpului, o rememorare În care eram cuprins. Ziua aceea o terminarăm, ca urmare a invitației mele, Împreună cu soții Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat În apropierea malului Înalt ce domina fluviul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Niculae Gheran se comprimă în vorbele de duh colecționate cu o savoare ce ni-l amintește pe șerban Cioculescu, emitent acela al unor calambururi de largă circulație,numite familiar... cioculisme (pandant al mușatismelor!): "o replică a lui Eftimiu: M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!". Ori: Între ele se vor găsi și multe V.I.P.-uri sau vipere". Ori: "M-am săturat de gripa aviară, de pachetele de legi ale lui Eugen Nicolăescu, - de unde n-a răsărit încă nici un pachet
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
unor calambururi de largă circulație,numite familiar... cioculisme (pandant al mușatismelor!): "o replică a lui Eftimiu: M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!". Ori: Între ele se vor găsi și multe V.I.P.-uri sau vipere". Ori: "M-am săturat de gripa aviară, de pachetele de legi ale lui Eugen Nicolăescu, - de unde n-a răsărit încă nici un pachet de vată". Discursul colorat, sarcastic, cu iritări de lexic și prompte pansamente metaforice, doldora de amintiri, de "adevăruri trăite" ce încearcă a
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
lui Vodă; adică vor să creeze un guvern de zece ori mai scump, c-un personal de zece ori mai numeros și mai netrebnic decât cel de azi, care să se schimbe din trei în trei ani și să se sature toți, căci numai cu libertatea, egalitatea si fraternitate sadea nu se cârpesc toate coatele rupte. Dar să nu ne uităm vorba. Oameni cari nu știu bine scrie și citi în țara noastră sunt mulți și vor fi din ce în ce mai mulți. Toți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]