3,750 matches
-
cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și sclipitoare, zicând: — Broșa asta de safir galben a fost a actriței Natasha Wren. Scoate cu amândouă mâinile o inimă strălucitoare și roz, zicând: Acest pandantiv de beriliu de șapte sute de carate i-a aparținut reginei Maria a României. După cum ar zice Helen Hoover Boyle, în mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe această planetă, și o să fim iubiți de toată omenirea, zice, tot n-o să uit că-mi datorați cosmetice în valoare de două sute de dolari. Arată bătrână. Părul îi stă aiurea. Din cauza cerceilor, din cauza ciorchinilor grei, rozalii și roșii, a safirelor roz și a rubinelor. Care au dispărut. Capitolul 21 Nu a fost vorba de o singură noapte, deși ăsta era sentimentul. La fel era în fiecare noapte, de-a lungul Texasului și al Arizonei, trecând apoi prin Nevada, străbătând California
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plăcut. Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bine. Toamna ne-aduce de toate, Făcând recolte bogate Și dăruind lumii toate Fructe și legume minunate. La sfârșit însă ea pleacă, Lăsând tot ce a adus. Cutreieră lumea toată, Gata de-un nou început. Venirea primăverii Iarba verde ca safirul, Vântul sufl-a bucurie, A-nflorit și trandafirul, Răspândind numai mândrie. Ghioceii cei vestiți Se dezmiardă în pădure, Dăruind parfum frumos, Fericire și iubire. Toporași cuceritori Prin poieni și prin crânguri Îi simțim îmbietori Alături de atâția muguri. Spânu Sabina, clasa a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit sec, prefăcut, ca un tumult. Te-ai întors, parcă știind că cineva îți aștepta chipul. ”Mulțumesc Doamne!” Buzele pembe se mișcau lent, stăpânite de o fredonare. Safirele era delimitate de linii subțiri și înconjurate de câmpii albe. Ce chip de copil aveai! S-a terminat ora. Așteptasem asta! Stângaci ca Nistor, am luat florile și am pornit după tine. Te-am găsit pe hol, te uitai pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar puțin pericol nu o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele dispărând după linia orizontului, era momentul perfect pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă. O conducea prin pădure, în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că majoreta din Dallas ascunde ceva. Cuvintele lui Bea m-au întristat. Fiindcă eu habar nu aveam cine era majoreta din Dallas. Am închis telefonul și m-am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu trandafiri și yoga, eu mă alegeam cu radiații de la calculator și cu cocoașe de la atâtea plecăciuni menite să satisfacă toate mofturile șefei mele. Din păcate, verdele mă prindea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
după bunătatea ta, care e nesfârșită. Am făcut dragoste foarte încet în noaptea aceea, de parcă ar fi fost pentru ultima oară și am plâns. Una dintre lacrimile lui a căzut în gura mea și acolo s-a prefăcut într-un safir albastru, izvor de putere și speranță nemuritoare. Benia n-a cerut în schimb povestea mea. Ochii i s-au umplut de întrebări când am pomenit despre cum făcea mama bere sau despre priceperea mătușii mele ca moașă, dar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lucrezi? Vai, Doamne. Nu știu cum reușești. O, Diane, chiar Îi spuneam că nu știm cum reușește, nu ești de acord? Diane Percival, mama lui Oliver, coleg de clasă cu Emily, Îmi Întinde o mână subțire pe al cărei arătător poartă un safir de mărimea unei verze de Bruxelles. Recunosc imediat genul. Una dintre acele neveste, Încordate ca niște arcuri, care-și fac o carieră cu normă Întreagă din a se menține În formă pentru bărbații lor. Merg la sală, merg la coafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger. Și în fundul mării aspre, de safir mândre palate Ridic bolțile lor splendizi, ș-a lor hale luminate, Stele de-aur ard în facle, pomi în floare se înșir; Și prin aerul cel moale, cald și clar, prin dulci lumine Vezi plutind copile albe ca și florile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel giuvaier și voia să îl lase ca moștenire în stare bună. Avea luneta gravată și balansier la vedere, iar de remontorul de platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în mănușă și îl așeza la loc, în cutie. Aghiotantul, la rândul lui, îl purta ca pe inima unui porumbel până la palat. — Bunicule, ni s-a întors ceasul? Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
echivoc: „Această culoare Îi era Îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta În Însăși făptura lui, În ochii și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, În cari, când la una, când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios - Încolo, ca Îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori la fel”. Toate ciudățeniile modului singular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este o podoabă dintr-un pom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții mele, declanșată fiind de vederea acestei bijuterii din aur și safire? Era, bineînțeles, inelul lui Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta o conversație privată între memorie și subconștient până când iritarea cicălitoare a discuției nu mai poate fi ignorată. Era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta o conversație privată între memorie și subconștient până când iritarea cicălitoare a discuției nu mai poate fi ignorată. Era destul de ciudat că inelul cu safir al femeii pe care o interogam la tribunal îmi amintise ilicit de bijuteria vulgară și ieftină a unei fete de la magazin, dar inexplicabil era cât de deranjantă fusese conexiunea. Un lucru care ar fi trebuit să mă facă să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți. O enerva. O enervau răsuflarea lui, figura senilă, existența lui fricoasă cu tabieturi de ins mărunt și egoist. " În fond ce am, ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și cu asta basta! Let's go! Scarlat își aprinse o țigară. ― Imediat, să-și facă efectul... Aș bea un butoi de whisky! Florence îl privea pe Raul Ionescu cu ochi umezi. Erau ochii din tinerețe, de un albastru adânc, safire mici scânteietoare tăiate în formă de migdală. " Ce copil nebun! Cum îi scapără privirea! N-aș fi zis că e morfinoman. Și totuși... Ce poftă de viață în umerii ăștia largi, în obrazul ăsta supt, în râsul ăsta cu gura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era complet incapabilă să aleagă Între costumul negru Chanel și costumul negru Dior, În ciuda faptului că nu era nici o diferență Între ele. Sfârșise prin a se Îmbrăca În Dior și Își prinsese la gât o imensă broșă Verdura cu un safir. Eu, la rândul meu, eram atât de traumatizată din cauza faptului că nu mai vorbisem cu Hunter de trei zile, Încât eram la fel de ineptă ca și ea. Singurul lucru care mă putea scoate din izolarea tristă pe care mi-o impusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sale, eu, șeiceasa temporară, locuitoarea insulei în formă de inimă, ca să plec prin lume cu șevaletul! Cine putea născoci o glumă mai reușită decât Ahmad?... Vai, Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
4. Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor; stă atîrnat și se clatină, departe de locuințele omenești. 5. Pămîntul de unde iese pîinea, este răscolit înlăuntrul lui ca de foc, 6. pietrele lui cuprind safir și în el se găsește pulbere de aur. 7. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Nu este în mine." Și marea zice: Nu este la mine." 15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint; 16. nu se cîntărește pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. 17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. 18. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lîngă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decît mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]