KorAP: Find »[drukola/base=salut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...176 >

4,384 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

Mihai-băiatule, mi-am zis, ești pe un drum greșit. Doamna Teona se amuză colecționînd zîmbete, ba chiar inimi. Parcă te văd într-un insectar, alături de alți fluturi." N-am bătut în retragere; am rămas pe poziție, salutînd-o cu un inofensiv salut de respect de fiecare dată. Un timp, vreo cîteva luni, a părut derutată, apoi a acceptat jocul: o salut și-mi răspunde, o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu degetele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
te văd într-un insectar, alături de alți fluturi." N-am bătut în retragere; am rămas pe poziție, salutînd-o cu un inofensiv salut de respect de fiecare dată. Un timp, vreo cîteva luni, a părut derutată, apoi a acceptat jocul: o salut și-mi răspunde, o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu degetele desfăcute, lipite de parbriz, poate fi pentru mine o încurajare. O nouă încurajare, ca viitoarea ei ironie să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
audă și cei pe lîngă care trecem: Mihai, dacă filmul va avea o scenă ca asta, arată el spre mulțimea din stație și spre cei ce se înghesuie la scara unui autobuz, mă duc să-l văd de cinci ori. Salut! Mă grăbesc și eu să prind un loc pe scară. Nu toți au șefi ca al tău, să lase condica de prezență să stea la intrarea în secție toată ziua... Petre și Cezara se așază pe marginea trotuarului, taman bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
locuri. Cezara s-a așezat la fereastră și-mi face semn cu mîna. Eu strîng din umeri, dîndu-i de înțeles că mai aștept. Dacă în următoarele cinci minute urc în vreun autobuz, la șapte și douăzeci voi fi la combinat. Salut, Vlade! zic tînărului care trece pe lîngă mine, un lungan bine legat, cu haine care stau ca turnate pe el, cu o privire ageră și cu un mers drept, cu picioarele duse din șolduri, ca eroii pozitivi din filmele cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
înțeleg că vrea să-mi spună ceva, și pentru asta să-i dau telefon sau să trec pe la el. Îi răspund din cap afirmativ, iar la răspunsul meu mă mai aleg cu cîteva semne făcute din mînă. Un semn de salut mi-l face Lidia, o ingineră de la Serviciul dezvoltare, pe care o cunosc de pe vremea studenției; cînd eu eram în anul cinci, ea era în anul doi la Chimie și venea la biblioteca Facultății de Fizică după cursuri de fizică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
iar la rubrica cu ora de sosire azi sînt tentat să trec, ca de obicei, șapte treizeci, dar mă opresc, mă uit la ceas, e șapte și cincizeci de minute și trec ora exactă a semnării. Traversez hala cuptoarelor mari, salut din mers cîțiva muncitori pe care-i întîlnesc în drum, intru în culoarul de climatizare, mă uit la aparatele instalate la mijlocul peretelui să văd dacă o reglată bine clima, și mă îndrept spre ușa care dă în secția de prelucrare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cînd a intrat în ritm normal de funcționare. La două-trei zile trec să văd cum merge și ce mai fac muncitorii. Acum, înainte de-a urca în birou, îmi zic că trebuie să văd ce se mai întîmplă pe acolo. Salut pe muncitorii întîlniți la intrare, apoi intru în sala cuptoarelor și inspectez dintr-o privire aparatura de măsură și control a parametrilor interfazici. Totul e în ordine. Temperatura cuptoarelor e fixată între limitele stabilite de mine experimental, acum vreo patru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
gîndind că e Paul, vecinul meu. Ușa s-a deschis, a pătruns în încăpere un aer răcoros, apoi s-a auzit ușa închisă încet, cu grijă. Cine să fie?!", mi-am zis, știind că Paul intra întotdeauna strigîndu-mi cîte un "salut, bătrîne!" M-am ridicat de pe scaun și m-am întors, rămînînd perplex. În fața mea, rezemată cu spatele de tocul ușii, stătea doamna Tamara: cizme negre, bine mulate pe picior, palton gri, guler mare, din vulpe argintie cu puf des, lucios

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în receptor, după ce aștept și nu obțin nici un răspuns, punctuală ca-ntotdeauna... Bună dimineața ! Se aude un sunet înfundat, semn că la celălalt capăt al firului cineva a rîs încet. Deci, continuu eu, nu vrei nici măcar să-mi răspunzi la salut. Asta de teamă să nu-ți recunosc vocea. Și dacă nu vrei să aflu cine ești, mă întreb ce-i fi vrînd, că voce prea plăcută nu am ca să-ți odihnească auzul. Așa că fii drăguță și lasă-mă-n pace

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
față cu noul Vlad, cel care mă măsoară lung cu privirea, pocnește din degete, ca apoi să mă lovească cu degetul arătător în piept, aruncîndu-mi o ironie ori vorbe în doi peri. Brîndușa mă cunoaște de la niște sfaturi tehnice. O salut ori de cîte ori o întîlnesc, dar de fiecare dată ea îmi răspunde de parcă m-ar înjura. I-o fi vorbit Vlad de mine, i-o fi spus că-i sînt prieten și acum își închipuie că știu de taina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fata care mă voia botezat, rămîne o întîmplare pe care mi-o amintesc ori de cîte ori vreau să rîd de unul singur. Ajungînd în fața porții, intru în cabina portarilor, iau de pe masă legitimația care mi-a fost reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț la iaurt și beau aspirina cu apă, nu înainte de-a o sfărîma bine între

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Te-ai reîntors șef la filamente? Nu. Și ce cauți pe-aici? Ca de-obicei; să văd cum merge. Sărut mîinile! Pe culoar, în capătul dinspre scară, mă întîlnesc cu inginerul Florea, care îmi întinde, ca întotdeauna, o mînă prietenească. Salut, dom' Mihai! Vă salut, domnule Florea! Cel de săptămîna viitoare, anunțat la Radio-Iași, ești mata? Eu. Atunci, o înregistrez. Le am pe toate. Cînd îți iei magnetofon, ți le înregistrezi, să-ți faci o fonotecă. Da, surîd eu. Dimineață, începe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe culoarul de la etajul opt și bat la ușa biroului în care știu că-i găsesc pe inginerii Petre Graur, Gică Lupu, Dan Luchian și Tudor Brăduț. Intru. Înăuntru, toți patru, la cele patru birouri, stau aplecați asupra lucrărilor. Hei, salut, amice! îmi strigă inginerul Graur, dezbrăcat de haină, cu mînecile cămășii ridicate pînă la coate. Bună ziua, domnilor! îi salut, strîngîndu-le mîna pe rînd. Ce mai face domnul Vlădeanu? mă întreabă inginerul Luchian, închizînd dosarul din față. Am venit să vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
duceți la tovarășa Roman, zice Liliana, eu nu am de unde să vă dau. Iar acum, instalația produce doar filamente de șaizeci. Lasă, Liliana, zic eu, se rezolvă. Iau telefonul din fața Lilianei și formez numărul instalației de filamente. Îmi răspunde Chiriac. Salut! îi spun. Sînt Vlădeanu. Chiriac, ia un electrocar de la Transporturi, încărcați două tone de filamente de treizeci din stocul de rezervă și le predați la depozit. Îți ajung douăzeci de minute? Ajung, răspunde Chiriac. Bine. Cînd veți începe producția de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tone de filamente de treizeci din stocul de rezervă și le predați la depozit. Îți ajung douăzeci de minute? Ajung, răspunde Chiriac. Bine. Cînd veți începe producția de treizeci, puneți la loc cele două tone. Vă rog să vă grăbiți. Salut! Închid telefonul și mă uit spre Liliana, care clatină din cap dojenitor: Fir-ați voi! Aveți stoc de rezervă, iar eu nu am ce vinde. Nu te supăra, îi spun, ăla e stoc de siguranță, pentru cazuri urgente. Mai ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu dreapta își aranjează din mers cîteva fire de păr, care i-au ieșit din pieptănătură. Are un mers cumpătat, de om preocupat intens de anumite probleme. Abia cînd ajunge lîngă ușa biroului său ridică privirea și mă observă. O salut, dar ea nu zice nimic. Deschide ușa și intră. Eu mai rămîn două clipe pe loc, apoi bat la ușă și intru. Sărut mîinile! Vă rog să mă iertați, lipsește tovarășul Teodoru și..., încep eu pe un ton calm, aproape

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fost deranjat și ridică privirea, gata să mă expedieze la vreun adjunct sau să-mi țină vreo teorie. Dar observ că mă privește nedumerit, ba chiar surprins, face un gest prin care își retrage capul între umeri, îmi răspunde la salut tot cu un "bună ziua", apoi se întoarce spre cel cu care l-am găsit discutînd și-i spune, în timp ce-și tamponează chelia cu batista scoasă în fugă din buzunar: Un moment, să rezolv problema tovarășului Vlădeanu. Noi avem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
asta. Totuși, ca să nu vă mai poarte pe drum, vă voi scrie pe primul exemplar că materia primă v-o asigură combinatul. Scrie cîteva cuvinte pe primul exemplar, semnează, pune ștampila de certificare, închide dosarul și mi-l înapoiază. Mulțumesc, salut și ies. Cobor pe scări pînă la etajul doi, vreau să merg în birou la Brîndușa, dar îmi amintesc cum m-a tratat cu cîteva clipe înainte, îmi dau seama că nu-s destul de furios, așa că intru la spălător și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
birou să vezi, schimbă el vorba, ai stîrnit o adevărată furie: nu se discută decît de tensiuni de zonă și ecuații de curgere la filamentele de douăzeci. Zău?! mă bucur eu. Merg puțin prin secție și mă întorc la voi. Salut. Apropo, mă întorc eu spre el, am observat o chestie azi: dacă intru într-un birou cu o atitudine modestă, puțin timidă, sînt tratat cu sictir. Cînd intru ferm, sigur pe mine, ba chiar obraznic, sînt tratat cu respect. Ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Cînd intru ferm, sigur pe mine, ba chiar obraznic, sînt tratat cu respect. Ar putea fi și adevărat, dar ar putea fi și o simplă coincidență... Eu ți-am spus așa, poate-ți folosește în confruntarea cu generalul. Succes! Mulțumesc! Salut! Continuu să cobor scările, fără să mă mai grăbesc, bucuros că cei din birou cu Graur s-au ambalat în studiul filamentelor de douăzeci. Întîmplarea cu doamna Teona a rămas undeva în urmă, parcă ar fi fost vis. Doar pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața secretarei, dau un bobîrnac căștii și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am auzit că m-ai căutat. Ce vrei? Scriitorule, îmi zice el, am auzit că ai fost propus pentru o garsonieră la blocul-turn. Te bucuri de simpatii și sprijin, precum fotbaliștii și eventualele dame de consumație ale șefilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să", dar pentru că nu are posibilitatea să-și spună părerea, continuă să deseneze cu creionul un avion pe coala de hîrtie din fața sa. Lîngă el, la un birou încărcat cu dosare, stă o femeie în vîrstă. Mă privește, răspunde la salutul meu, apoi își pleacă la loc privirea în hîrtiile din față. Cea de-a treia femeie, așezată la biroul din dreapta mea, e de fapt o puștoaică, aproape o adolescentă. Are privirea ageră, izvorîtă din niște ochi negri, scînteietori, iar gura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fapt o puștoaică, aproape o adolescentă. Are privirea ageră, izvorîtă din niște ochi negri, scînteietori, iar gura, mică și conturată, i se modulează frumos, perfect, în timp ce vorbește. Vă rog, cu ce problemă? mă întreabă ea, după ce-mi răspunde la salut. A naibii de frumoasă gură! ca un fruct de septembrie, pe un ram aplecat spre pămînt, într-o zi cu soare puternic. Am venit pentru locuință, spun eu. Ce bloc? mă întreabă fata, dezvelindu-și dantura, lăsînd să-i strălucească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
apoi iau telefonul, formez numărul combinatului și cer biroul șefului Serviciului administrativ. Vorbiți cu Condurache, spun, întinzînd receptorul spre Fărcășanu. Știu sigur că tabelul a fost trimis încoace. Alo! strigă în receptor șeful Spațiului locativ. Sînt Fărcășanu, de la Consiliu... Aa... salut, tovarășe Condurache !... S-a ivit o problemă neplăcută... A venit tovarășul inginer Vlădeanu să se intereseze de garsoniera ce i-a fost repartizată... Nu, nu, tovarășe Condurache, ridică glasul Fărcășanu, nu a sosit nici un tabel! Vă rog foarte mult să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină secretara, ridicîndu-se de pe scaun. Sărut mîinile! îi spun, încercînd să-mi stăpînesc surprinderea; secretara e femeia aceea minionă, cu ochelari, pe care o întîlnesc dimineața cînd traversez strada; o salut, dar fără să-mi amintesc de unde o cunosc; acum mi-am amintit: a fost la premiera piesei mele împreună cu soțul ei, judecător, și a rămas pînă spre miezul nopții, după spectacol, la petrecerea din clubul teatrului. Umblați cu casca de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]