7,856 matches
-
înceapă. Cu puțină răbdare o să-mi dai lecții de viață după vacanța de iarnă. Cum puteam să-i spun că nu-i nimic între noi? O plăceam? Da, dar ea părea că se joacă. Nu găseam în ochii ei acea scânteie pe care orice adolescent îndrăgostit o are în priviri. Se simțea bine în preajma mea, poate fiindcă mă percepea ca fiind unul de al ei, nu ca pe un iubit, ci mai degrabă ca pe un animăluț de companie. Îi plăcea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spus că Înțelegi. Am făcut pe nebuna. — A, deci așa... Eu m-am tot Învîrtit Încercînd să lămuresc ceea ce de fapt nu eram În stare să explic. Asta vrei să zici? Se ridică brusc bătînd din palme. Ochii Îi scăpărară scîntei. — Asta era! Ai părăsit domiciliul! Ai fugit de-acasă! Am fugit ? Normal, nu? De fapt asta și avusesem de gînd, așa că nici n-ar fi fost nevoie să mi se spună. Doar nu se cădea să mai fac pe surprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Fratele meu știa și că sînt Însărcinată... Dacă eram polițist, te suspectam de avort, să știi. Își ridică privirile din spuma de bere. O fracțiune de secundă, o gheață subțire și transparentă Îi străluci albastră, Între sprîncene... dar la următoarea scînteie se topi. Ce curaj să lași o asemenea femeie fără protecție! Era singurul aspect pe care Îl admiram la EL și trebuie să recunosc că a dat dovadă de curaj, chiar dacă acest curaj era o chestiune de viată sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să se retragă de la Școala Normală de la Orăștie, din lipsă de bani. Și așa am mai rămas o generație țărani. Pe unu’ dintre frații lui bunicu’ mi-l amintesc bine. Făcuse pușcărie cu deținuții politici, după ’48, ieșise școlit, citea Scânteia, duminica în drum, pe vremea când alții o foloseau să-și împacheteze slănina. „Tu nu pricepi nimic, bă, din ce scriu ăștia, râdea el de câte unu’. Ce știe mocanu’ ce-i șofranu’? L-am întrebat și eu ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ei au adus grătarul și brânza și nu mai știu câte. Era prea târziu, nu mai puteam mânca nimic. „Mais, pour quoi pas?”, ziceau ei. „Ecoutez, je suis végétarien!” ziceam eu. Ce să le explic? Că mă sabotase ideologia, ziarul Scânteia... „Ah, oui? Nous avons essayez nous mêmes, mais c’ést difficile!” „Oui, trés difficile”, mie-mi spuneți! După câteva zile, Jean-Michel „s-a prins”. A scos ceva bani dintr-un contract de cercetare și mi-a dat și mie. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chiar în aceeași zi, dar nici nu elimina o asemenea posibilitate. Rămânea un mare semn de întrebare. Clădirea Ministerului de Externe sovietic din Piața Smolensk, unul din cei șapte zgârie-nori de tip gotic stalinist din Moscova (ceva de genul Casei Scânteii de la noi, dar mult mai mare) era cufundată în beznă. Eram așteptați la intrare de un bărbat blond, pe care nu îl mai întâlnisem, cu o figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de la Viena, din anul 1978, Guvernul austriac organizase pentru participanți o deplasare pe Dunăre, cu o navă proprie. Într-o convorbire cu un parlamentar român, pe atunci prim-secretar al organizației P.C.R. Ilfov (și mai înainte, redactor-șef al ziarului "Scânteia") a venit vorba, întâmplător, de vizita în Asia din 1962. Interlocutorul care, după cum vorbea, deținea probabil monopolul adevărului absolut, combinat cu lipsa totală de considerație pentru orice opinie care nu coincidea cu ceea ce știa el, a făcut o demonstrație din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vită în special, nu consumau decât 15 kg., restul făcându-l făină de pește, folosită ca aliment pentru vite, păsări etc. Atașatul comercial, în vârstă de 35 de ani, mare fumător și "degustător" de tării, avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat. Era și secretarul organizației de partid din ambasadă. După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Albei se auzi îndată grăbit, aproape, apoi mai departe, apoi se stânse în noapte. Rămași lângă foc, ceilalți păstrară un timp tăcerea. Moș Nastase mai zvârli în flăcări un mănunchi de trestie. Gheorghe Barbă aduse ulciorul cu rachiu în lumină. Scânteile de la bordeie se stânseră. Numai în întunericul de sus luceau stele. Vântul de peste zi tot sufla și fremăta ușor în perdea. Mihalache Prescurie, vânătorul, zise: —Vătav ca Faliboga n-a avut boierul nici n-a mai avea... Cutreieră moșia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putut săruta mâna monarhului, gest pentru care abia de a fost nevoie să mă aplec, căci mă domina cu cel puțin o palmă. Ochii i-au alunecat pe deasupra mea ca umbra unei trestii, înainte de a se risipi în mii de scântei imperceptibile, în vreme ce ai mei fixau fascinați un punct precis de pe chipul lui, acolo unde un nas imens părea că ocrotește mustața fină, plonjând vajnic deasupra buzelor. Desigur că acest fizic făcea ca zâmbetul francezului să pară ironic chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gladiator? Termină masajul când se simți din nou calm. Își puse capul pe pieptul bolnavului, ascultând bătăile inimii. — Se va face bine. E salvat. Bărbatul și fata schimbară o privire. Valerius se întoarse lângă foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor. Învinsese încă o dată. Moartea, dușmana lui dintotdeauna, era departe. Acum se putea gândi, în sfârșit, la cuvintele pe care i le șoptise la ureche Tarosh în timpul cinei, la masa încărcată de carne de vânat și lapte prins. Se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deoarece, din ordinul lui Flavius Sabinus, apărătorii dărâmaseră statuile ce împodobeau sălile și le îngrămădiseră la porți, pentru ca dușmanii să nu poată intra. Vitellienii atacară atunci alte intrări. Focul se întinse repede. Spre cer se ridicau rotocoale de fum și scântei. Flăcările distruseră templul lui Jupiter Optimus Maximus, ridicat de strămoși, și continuară să se întindă, distrugând arhivele unde se aflau cele trei mii de tăblițe de bronz pe care, din vremuri străvechi, fuseseră scrise textele adunărilor senatorilor și ale plebiscitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un artificiu defect, ale cărui scântei zburau înăuntrul ei, în loc se izbucnească în afară într-un mod care sigur ar produce un efect de orice fel, ar face vreun soi de explozie. Și, știa bine, o explozie era întotdeauna însoțită de o anumită doză de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și să mă îmbăt. În cele din urmă am rămas în cameră și m-am îmbătat. Necazul e că mai întâi le-am făcut pe toate celelalte. Am impresia, uneori, că viața trece pe lângă mine scoțând fuioare de abur și scântei din roți și un muget răgușit, de putere sau de groază. Ea trece și totuși eu sunt cel care face toate mișcările. Eu nu sunt gara, eu nu sunt stația: eu sunt trenul. Eu sunt trenul. * — Povestește-mi totul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic. Doar am vorbit. Am avut o altă partidă de plâns. I-am lăsat cincizeci de lire. Alaltăieri noaptea am fost în crailâc. Am ieșit din Pizza Pouch la ora unsprezece. Am văzut că Ladbroke Grove era tot timpul numai scântei și sclipiri. Am cumpărat o sticlă de rom de la un magazin american și am intrat greoi în acțiune. Nu-mi mai amintesc prea bine ce s-a întâmplat: pahare sparte și draperii călcate în picioare, viața de șobolani a manglitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tu mai cauți, Pășind prin tăinuitul izvor; Pe mine nu mă vezi- Poetul a plecat; Să dorm... Să dorm, din ce în ce murind- Deși oriunde e o reânviere... * Dialog de iarnă Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei... Orașul doarme troienit. Mult mai târziu de miezul nopții sunt orele trecute... În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit... O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute: -Să viu ? -Oh ! mi-i frică... -Vezi ! -Hai ! -Am venit; -Unde
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-Vezi ! -Hai ! -Am venit; -Unde ? -Lângă tine; -Plâng... -Plâng... -Taci... -Hai... -Hai : -În infinit... -În infinit: -Cântă... -Vis: -Da... -Nu. -Nu... -Minus: -Minus... -Plus: -Plus... -Armonie. -Armonie... -Când ? -Când... -Poate: -Poate... -Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, și de scântei... O zi de promoroacă în cameră pătrunde... Sirenele de muncă vibrează, plângător; Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței, Și de fior... -Unde... Unde ?! * Nocturnă Fug rătăcind în noaptea cetății, În turn miezul nopții se bate rar; E ora
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Din urmă Poezie, poezie... Galben, plumb, violet... Și strada goală... Ori așteptări târzii, Și parcuri înghețate... Poet, și solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă 25. Unei fecioare 26. Note de toamnă 27. Vals
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
26. Note de toamnă 27. Vals de toamnă 28. Nocturnă 29. Ninge 30. Igienă 31. Si ninge 32. Plumb de iarnă 33. Nervi de toamnă 34. Toamnă 35. Nocturnă 36. Poveste 37. Între ziduri 38. Frig 39. Dimineață 40. Romanță Scântei galbene O femeie în doliu pe stradă, O frunză galbenă tremura după ea - Luat de-a orașului sfadă, Uitasem că toamna venea. Era mai demult o stradă, O școală, și bruma cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în zare - Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Și spune-mi de ce-i toamnă Și frunza de ce pică... Scântei galbene Vom spune că toamna a venit... foarte trist - La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva, Însă m-a trezit un glas pozitivist... Vântul umed, și frunza zboară, undeva. Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape... În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mereu până ce noul concept se întrupează în realitate carne și sânge viu, iar dacă nu, este lăsat să se usuce pe picioare, steril cum îi este originea. Ei, cei mulți, lasă realitatea, din trupul ei să sară noul, ca o scânteie ce luminează o altă potecă în noaptea lucrurilor; să învie, din trupul istovit al seminței care moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce aminte de ziua când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie în amintirea lui Vultur-în-Zbor. Nu a unei experiențe, ci a unei istorii. Știa de ce anume îi aducea aminte sosirea lor: filmele vechi din cinematograful ponosit din Phoenix, vizitat pe ascuns. Piele-roșie intră în saloon. Băieții își bat joc de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fusese legat, se carboniza și se înnegrea în flăcări. Atunci când limbile de foc au atins funia care îl ținea, a căzut brusc și a rămas întins pe pământ, în timp ce vâlvătaia devenea tot mai puternică. Ramurile se prăbușeau în ploi de scântei și fum în jurul și deasupra lui, formând un mormânt incandescent. Iar în jurul coloanei de fum un nor întunecat de păsări zbura în cercuri, păsări gureșe care se agitau și țipau, rostindu-i epitaful. De-acum nu mai exista nici o Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]