4,125 matches
-
nu dinăuntru, prin ei înșiși", comentează Brice Parain finalul dialogului Phaidros, acolo unde înțeleptul grec face parcă reproșuri zeului Theuth, părintele scrisului. Atunci ce mai rămâne din ideile, convingerile și trăirile celor care scriu? Dacă ei cred că în semnele scriiturii au lăsat în urma lor o cunoaștere a artei pe care o posedă, și dacă cei care o primesc, la rândul lor, cred că acele semne produc în ei ceva sigur, înseamnă că sunt naivi, și unii și alții, și nesocotesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fenomen literar, curentul cyberpunk a fost anticipat de scriitori precum William Burroughs, Philip K. Dick, J.G. Ballard și Thomas Pynchon; muzica rock, cultura drogurilor și cultura computerului au reprezentat și ele surse și influențe de o deosebită importanță în stilul scriiturii. Toți acești autori provin din medii foarte diferite, unii avînd o formație științifică, alții umanistă, alții de muzicieni rock și toți par să fie familiarizați cu curentele contraculturale de opoziție. În ciuda modului diferit în care privesc lumea, a atitudinii lor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
intrați într-un vîrtej neplăcut! Cred că tu și cu Adrian ați pierdut uneori la edituri dintr-un unic motiv: scrieți foarte bine dar în mai multe registre, or este foarte important să "exagerezi" într-un anumit ton la nivelul scriiturii, pentru că numai aceasta individualizează. Eu am știut mereu aceasta, poate de aceea am mers pe un anumit ton, altfel foarte pe structura mea. Cea mai mare grijă este să-mi pot păstra acest ton. Am, ca și alții, o tehnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în pânza pictată, ca și în faptă. Fără el am fi sarbezi". Cartea cuprinde o suită de compoziții de factură memorialistică, în care povestirea/narațiunea (uneori chiar narațiunea confesiune) este atotputernică, alternând cu descrierea înviorată de dialog. Aceste compoziții-amintiri, ca "scriituri nonficționale", aparțin "literaturii trăite", constituindu-se într-un "gen hibrid" situat între literatură și istorie. Ca "literatură de frontieră", "paraliteratură", "literatură fără ficțiune", "literatură secundă", aceste scrieri ar defini "un tărâm al nimănui, neputându-se stabili procentual cât din memorialistică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Barbu Cioculescu. Cum vă definiți Dumneavoastră poezia? Dar alți critici? Cred că, începând de la "Drumul furnicilor" încolo, poezia mea a devenit una a esențelor. Omul ca o componentă a Marii Naturi, deviza poeziei japoneze, a devenit și unul din dezideratele scriiturii mele. Lipsa de sofisticare, dar nu de nuanțe, a discursului este cea care se potrivește cel mai bine stării mele sufletești (o oscilație între altruism și nihilism, adesea doar un fals cinism care ascunde empatia față de semeni, socotită cumva rușinoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care din gloata lor se vor desprinde autorii cu adevărat talentați, în stare să abordeze stilul, ba chiar să-și creeze un stil personal. Pentru că în minimalism aproape că nu există personalizare toți actanții seamănă crunt, iremediabil înde ei ca scriitură, ca oralitate, ca relatare jurnalistică primară pe care vor să o dea drept artă. Mie unuia o pledoarie pentru reîntoarcere la arta autentică, la stil mi se par până și celebrele entimeme din "Ecleziast". Spre exemplu, acestea: "...un timp pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se poate sustrage memoriei, iar de la Bloom, memoria, se știe, este artă. Sunt stadii ale arderii existențiale și ale memoriei suferinței personale și ale neamului nostru, genul de mutații ce intră în codul genetic, fie și sub forma experienței culturale. Scriitura sub zodia esteticului. Sunt teme care m-au condus finalmente la teoretizarea post-hipnotismului, această nouă direcție în poezia română contemporană, poate că una din cele mai adaptate la epoca globalizării. A.B.Tema interviului nostru este, așa cum ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
frumoși, astăzi? Din ce sunt făcuți oamenii frumoși? Pe curând, așadar! Mulțumesc, om frumos! (Iași, 2014) Dan Mănucă Nu consider că se scria, cândva, mai bine. Dar parcă prea și-a deschis Hades porțile de au năvălit de acolo demonii "scriiturii". Scrisul literar este atât de bogat în semnificații, atât de divers și de complex, încât a-l supune torturilor cutărei metode înseamnă a-l sărăci, a-l mutila. Fără îndoială. După 1990, s-a produs o explozie nu numai a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este un blând eufemism) cartea respectivă cât mai departe cu putință. De felul meu, nu sunt un paseist. Nu consider că se scria, cândva, mai bine. Dar parcă prea și-a deschis Hades porțile de au năvălit de acolo demonii "scriiturii". Parțial, se poate invoca un răspuns întârziat la opreliștile de dinainte de 1989. Dar de unde avalanșa de autointitulații "douămiiști-zece" "unsprezece", "doisprezece" ș.a.m.d.? Cauzele sunt, după părerea mea, de ordinul psihologiei sociale, intrând în discuție, în primul rând, o reacție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
agită cît e sus, pe scenă,/ Iar dup-aceea n-o mai știe nimeni." Iată cum asasinul are o revelație a nimicniciei. A.B.Cărțile dumneavoastră se citesc ușor, nu lași o carte din mână atunci când o începi, dar, pentru că scriitura este plină de umor și vitalitate, nici nu îți dorești să ajungi prea repede la final. Întotdeauna umorul v-a ajutat în scris? Cărțile mele se termină repede pentru că nu-mi place să plictisesc pe nimeni și cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai puține date personale. Poezia lor devine un conglomerat fără identități. Mie nu-mi place la înghesuială, nu suport călcăturile pe bombeuri, datul din coate, lipsa de aer. Sunt un claustrofob literar. Una este , așadar, ceea ce-mi place că scriitură, fiind, în mod declarat, de partea modernității, și una este ceea ce am decis să scriu, nu cantonat în epoci apuse, ci prelungind în prezent un traseu adus în față cititorilor cu veacuri înainte. Și aici, însă, am încercat să inovez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de analiză academică a acestui fenomen literar. În al doilea rând, întrebarea Dvs mă intrigă pentru că țintește direct în inima mea ca poet care a debutat după 1990, deci aș putea spune că fac parte din Generația '90, dar, prin scriitura mea, literar vorbind, mă apropii mai mult de Generația '60. Realitatea este că am refuzat să mă încadrez, oficial sau nu, în cadrul vreunei generații literare sau să fac parte din cenacluri, găști, etc. La 25 de ani de la Revoluție, văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tipul Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România-, ele fiind indicate doar acolo unde cititorul interesat va găsi elemente noi față de informațiile noastre. Din același considerent nu am realizat o analiză în detaliu a tipurilor de scriitură despre Pitești și nici analize de mentalitate individuale ori colective. Efortul nostru urmărește, după cum este indicat încă din titlu, prezentarea unei cronici a evenimentelor, și mai puțin glosarea pe marginea acestora, fără însă a nega importanța acestei perspective. Făcând referire
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
emanăm iubire și să primim iubire! Doar o inimă înghețată, neatinsă vreodată de Kundalini, ar fi rămas în afara jocului iubirii, al iubirii, iubirii, iubirii, iubirii... Am simțit nevoia să-l scriu de mai multe ori, deoarece vă invit să priviți scriitura - IUBIRE - să meditați asupra ei și să exersați acțiunea! Acesta înțeleg eu c-ar putea fi drumul spre starea de beatitudine, un adevăr nedescoperit de mine, dar acum înțeles pe deplin și... însușit. Am observat efectele iubirii în acțiune în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
puteri instaurate de tancurile sovietice nu a fost decît un pas, pe care criticul l-a și făcut, totuși, cu uimitoare ușurință. Activitatea sa jurnalistică, de la începutul ocupației bolșevice, a manifestat o nefastă influență, persuadînd prin ideatica fulgurantă și o scriitură strălucită, dar nu mai puțin prin personalitatea sa, asupra "păturilor mijlocii", convingîndu-le, prin "Tribuna poporului" sau "Națiunea" ziarele de partid pe care le-a diriguit succesiv, că, între comunism și democrație nu sînt deosebiri, că primul ar fi, horribile dictu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
despre autori ce au fost comentați, se înțelege, și de către aceștia. Cînd e cazul, știe să fie în "răspăr" cu critica curentă, cu argumente și precizări greu de combătut, ca-n diagnoza la poezia lui Ștefan Aug. Doinaș (la care scriitura se confundă cu etica) sau a Angelei Marinescu, și mă opresc aici cu exemplele. Între poeții epigonici ai absenței, care nu pun probleme, nu numai tolerați, chiar onorați de regim, și poeții prezenței (un exemplu este Dorin Tudoran), incomozii, descumpănitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aceste „orgolii” și n-aș avea nimic Împotriva acestui alt mod de a privi creația epică și nici contra promotorilor ei, amicii mei, Marin Mincu și Gh. Iova, dacă unii nu și-ar Închipui că pe această cale, a supremației scriiturii din care trebuie să-și ițească „capul” adevăratele elemente constitutive ale romanului - story, dialog, personaje! - va fi marginalizată vechea artă, vechea și dificila știință a romanului. Experimentele de orice fel sunt interesante În artă până acolo unde Începe „exclusivismul”, partizanatul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-au risipit prin oraș), se traduce în căști în mai multe limbi. Citesc varianta în engleză a poeziilor celor patru scriitori. Îmi plac mai mult Kuncius și Teixeira, care fac un mixaj îndrăzneț al imaginilor poetice și au o scriitură postmodernă... O căldură sufocantă, aproape 40 de grade. Mai potrivit (chiar recomandabil din punct de vedere medical) ar fi să te retragi undeva, într-un bar sau în camera de hotel, să zapezi în neștire telecomanda până trece arșița. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
compartiment mai sunt și alți convorbitori în vervă. Annie îmi dă câteva proze, din care îi promit să traduc pentru Contrafort. Fatos Kongoli îmi arată noua sa carte, un roman apărut în aceste zile în Franța. Citesc câteva pagini. O scriitură la persoana întâi, ușoară, simplă, fără prea mari virtuți tehnice. O primă secvență din carte: întâlnirea naratorului cu fiica sa, pe care o vede destul de rar, pentru că a divorțat de familie. Îl întreb pe Fatos dacă romanul e autobiografic. „Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am văzut că era „popular” și la Sankt-Petersburg. E genul de literatură directă, fără excese stilistice și sofisticării intelectuale, cu care ne mândrim în România, tentați cum suntem să punem mereu preț pe subtilitate. Nu înseamnă că tipul acesta de scriitură, mai pe înțelesul celor mulți, ar fi inferior din punct de vedere axiologic. O demonstrează succesul occidental al lui Pelevin. I s-au publicat până acum patru sau cinci cărți. O literatură în spiritul vremii. Comunismul și postcomunismul în Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Probabil, cel mai interesant lucru care s-a produs în literatura britanică de dată recentă a fost publicarea manifestului „Noilor Puritani”, la sfârșitul anului trecut. Manifestul s-a inspirat din mișcarea cinematografică daneză Dogma și a pledat vehement pentru o scriitură despre „aici” și „acum”, fără utilizarea flashbackului și a altor artificii literare. A fost un fapt cu atât mai interesant, cu cât britanicii sunt de obicei reticenți în ce privește lansarea unor curente artistice de acest fel. Manifestul respectiv reflectă, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de pământul lor, aidoma oricărei comunități mici. E un obicei ca proza, la noi, să fie conectată la realitatea imediată. De îndată ce apare ceva neadevărat, inautentic, în romanele islandeze, forța lor persuasivă diminuează. Acesta este principalul motiv pentru care, de pildă, scriitura de tip polițist islandez nu este foarte prizată afară. În Islanda, crima rareori constituie un eveniment terifiant pentru amintirea cuiva. Nu pe motiv de insensibilitate, bineînțeles, ci din cauză că delictele de acest fel au, din fericire, o statistică foarte scăzută la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
națională ce părea că ne salvează în sfârșit de un provincialism etern, de o blestemată incapacitate de „a intra în Europa”. Da, am avut succes, spre surpriza mea, spun, deoarece Francisca propunea, abordând clișeul unui „roman de uzină”, o altă scriitură epică și un alt tip de construcție romanescă ce făcea un arc peste decenii, înapoi, la sursele romanului cu adevărat modern românesc, din școala lui Eugen Lovinescu, „la psihologia citadină”, cum o visa el, la întâlnirea cu marea și nedreptățita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am făcut vorbire. Sincer, a fost bine primit de critică, fiind recompensat cu premiul de debut al USR, Filiala Iași. Aspectul ăsta însă contează mai puțin, premiile sunt simple atenții care, în cele mai multe cazuri, sunt date autorului și mai puțin scriiturii lui, dar despre acest aspect vom vorbi cu altă ocazie. Ca vârstă țin de-o generație, dar refuz să mă înregimentez poetic vreunei mode sau vreunui grup, astea vin și trec, important este să-ți combustionezi "cuvântul hărăzit" la modul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după cum vrea sufletul tău. Ai scris câteva romane care au stârnit, pe biata noastră piață de carte amorțită și amorfă, ecouri de critică însemnate. Cine te-a citit nu a regretat, pentru că ai "spus povești" pline de sens, curate ca scriitură, ca mesaj. În ce teritoriu te simți mai bine, al poeziei sau al prozei? Cum motivezi "derapajele" de la un gen la altul? Dacă tot vrei să te consideri scriitor e bine să-ți așezi cuvântul pe mai multe partituri, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]