58,131 matches
-
-o ultima oară? Acum aproape două decenii, dar asta nu i-o mai zic. Părerea mea, zice, e că dumneavoastră sunteți ca un butoi de pulbere gata să explodeze. Sunteți plin de furie. De amărăciune. Cam așa ceva. Se oprește din scris și răsfoiește prin cartea subliniată. Se oprește la o pagină, citește un pic, apoi dă la altă pagină. Un om echilibrat, zice, un om normal ar trebui să citească descântecul cu voce tare ca să adoarmă pe cineva. Citește în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice să-l sun pe Nash. Pagerul zice că e important. Nu am nici o dovadă, zic, dar doamna Boyle îl știe. Am nevoie de ajutorul ei ca să-l pot controla. Ca să mă pot controla. Și Mona Sabbat se oprește din scris și rupe pagina. O ține între noi, la jumătatea distanței, și zice: — Dacă doriți cu adevărat să învățați cum să controlați puterea asta, trebuie să veniți la un ritual vrăjitoresc New Age. Flutură hârtia spre mine și zice: — Avem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Citește, zice tipul, și-și bea berea. Ia citește-mi mie unde zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe ea. Pe măsură ce dau paginile agendei în urmă, scrisul devine tot mai șters și mai greu de citit. Hârtia e țeapănă și pătată de muște. Și mai în urmă, cineva a început să rupă paginile cele mai vechi. — I-am cerut lui Dumnezeu - zice omul. Gesticulează cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame. Mona împăturește smocurile de păr roz și castaniu în pagina cu scrisul în spirală. Chiar nu vreau ca ea să facă aceleași greșeli pe care le-am făcut eu, îi zic Monei. De când eram de vârsta ei, îi zic, privind-o în oglindă, n-am mai vorbit cu ai mei. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citat dintr-un mare poet din Est despre greșeala pe care o făceam toți pe vremuri, luând drept curaj "cinstea noastră cea de toate zilele". Apoi, drumurile ni s-au despărțit; eu tot în politică; el înapoi la masa de scris, adeverind parcă versul lui Esenin: Că, vezi, nu de pomană ne-am înarmat cu vlagă:/ Și unii stăm la tunuri, iar alții la condei". Din fericire pentru noi toți, dar și spre cinstea lor, unele condeie ale scrisului românesc au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masa de scris, adeverind parcă versul lui Esenin: Că, vezi, nu de pomană ne-am înarmat cu vlagă:/ Și unii stăm la tunuri, iar alții la condei". Din fericire pentru noi toți, dar și spre cinstea lor, unele condeie ale scrisului românesc au făcut, și mai fac, fiecare în parte, cât o adevărată baterie de tunuri... De curând însă, la o altă întâlnire, scriitorul Constantin Munteanu mi-a vorbit despre noul său roman Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor, finisat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a făcut cunoștință cu cele două femei: "Doamna Maria Săteanu și domnișoara Doinița, candidată la actorie..." Mihai a secerat-o pe fată cu o privire scurtă, un fel de "dacă și savarina asta ajunge actriță, mă las dracului de scris teatru!", în timp ce secretarul, netezindu-și mustața haiducească, a continuat prezentarea: "Mihai Vlădeanu, autorul piesei cu sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de a-și ridica mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
standuri cu cărți, ar fi putut cumpăra un roman, indiferent de cine, chiar dacă ar fi fost exemplar unic, pentru care să alerge mulți cu sufletul la gură, să piardă vreme, nervi. Rodul muncii tale în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o iau de la capăt, cu una zdravănă, care să-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă întorc cu gîndul la ea ce păcat că n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vînătoarea de zestre, de condiție socială și materială. O clipă, mi-am zis că, ajungîndu-i soț, nu va mai trebui să muncesc în uzină, că aș putea avea timp pentru a-mi umple golurile de cultură, m-aș putea dedica scrisului. Dar, la urma urmei, asta nu-i o pensionare înainte de vreme? Și-apoi, dacă vine un vîrtej și pică Săteanu... De fapt, literatură pot scrie oriunde; aici, măcar, am norocul că teatrul local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Mihai în spate, apoi, brusc, își simte tîmplele zvîcnindu-i cu putere. I se pare că i-a apărut și durerea din piept, de deasupra inimii, cum îl apucă uneori, spre ziuă, după consum îndelungat de cafea la masa de scris. "Asta-mi mai trebuie: o criză de inimă la douăzeci și opt de ani... Și-ncă din ce motiv: o femeie! Drace, idiot mai sînt!" Bagă mîna sub masă, scoate o cutie de carton în care are medicamente și ia două pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de Simona... Dacă m-aș fi culcat cu ea, ar fi murit pentru mine." E un gînd barbar ce-l lovește acum, cînd îi sînt atît de vii ceasurile tîrzii ale nopții, ori prea timpurii ale zilei, la masa de scris, în cămăruța sa, unde Simona a fost prezentă tot timpul, așternînd în paginile din "Ora solstițiului" tot ce are mai bun sau ce poate da la iveală mai de valoare în contact cu semenii o femeie ca ea. "Oare, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a cow-boy-ii. Tu ce părere ai? Nici una. Cum așa? Păi, dom' Săveanu... Zi-mi Vic, așa, ca-ntre prieteni, că, sper, vom rămîne îl ia Săveanu de braț pe Mihai. Totu-i să te ții tare, să nu renunți la scris, că, zău, cînd ne-am cunoscut, văzînd cum sugi vodca, m-am cam... Rămîn tot la Camus și-ți reamintesc: " Creația este cea mai eficace școală a răbdării și a lucidității". Acceptarea de către tine a acestui spectacol anulează răbdarea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vor citi ce scriu..." Își aruncă ochii peste paginile manuscrisului de pe masă, vede locul unde Maria și-a stins țigara și dă cu palma să înlăture scrumul: "Mă risipesc în tot felul de... Bătălia mea e aici, la masa de scris, chiar dacă unora nu le convine, acum, cînd am luat atîtea premii la Televiziune cu piese inspirate din viața de zi cu zi. Sigur n-o să le convină nici de-oi lua premiul Nobel, dacă vor fi tot ei. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care, totuși, nu am reușit să ți-l agăț... Iar eu, ca să mă apăr, voi cere daune pentru pagina de maniscris pe care ai zdrobit țigara. Poate nu știi, dar cît ai stat în fotoliul meu de la masa de scris și-ai vorbit, te-ai jucat cu creionul pe pagina unui manuscris de-al meu, semnîndu-te în repetate rînduri corp delict, doamnă... Ești odios! șoptește Maria și-i lovește obrazul cu dosul palmei. Poftim... îi arată Mihai l-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că nu știu niciodată cum va evolua povestea pe care o spun. Că nu poți să știi ce se va întâmpla în clipa în care pui următoarea filă în mașina de scris. Bineînțeles că așa este și viața. Viața, cu șansele ei minime și ridicole ca un lucru să se întâmple într-adevăr. Și, mai mult decât atât, fără să vrem, ex post facto, vom asocia vreun motiv dubios acestor experiențe iraționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa Yishan a primit numele de Muntele Huangshan. "O floare proaspăt culeasă, în vârful pensulei" este unul dintre obiectivele turistice renumite de pe Muntele Huangshan. În fapt, este o coloană de piatră înaltă și cu vârful ascuțit, ca o pensulă de scris. Pe vârful coloanei crește un pin bătrân care seamănă cu o floare cu petalele desfăcute, de aici și numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
filosof au venit pentru a onora memoria acestei personalități. În anul 478 î.e.n., la un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse și obiecte personale și instrumente de scris folosite de Confucius. Templul Confucius de la Qufu, provincia Shandong, cu o lungime de la nord la sud de peste 1.000 m și o suprafață de aproximativ 100.000 m2, are aproape 500 de camere. Acesta este al doilea mare complex arhitectonic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
hezhe, gaoshan, luoba și tatar. Naționalitatea tadjică Etnia tadjică locuiește în principal în ținutul autonom Tashkurgan a naționalității tadjice din sudul Regiunii Autonome Xinjiang-Uigure. Conform ultimului recensământ, populația tadjică numără aproximativ 50.000 de membri. Are propria limbă, dar pentru scris se folosește mai mult limba uigură. Zona Tashkurgan reprezenta în trecut un punct strategic, fiind o trecătoare-cheie de pe "Drumul Mătăsii", principalul traseu al schimburilor comerciale și culturale dintre Orient și Occident în perioada antichității. Ca și alte minorități naționale din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
uigurii și kazahii, uzbecii folosesc și limbile acestor populații. Naționalitatea menba Populația menba locuiește în ținutul Cona din sud-estul Tibetului și are aproape 10.000 de suflete. Vorbesc propria lor limbă din familia han-tibetană, majoritatea cunoscând și limba tibetană. Pentru scris, folosesc caracterele tibetane. Zona Menyu a fost înglobată în teritoriul Chinei ca parte a Tibetului încă din secolul al XIII-lea, ca urmare a contactelor foarte strânse cu Regatul Tibetan. Naționalitatea olunchun Naționalitatea olunchun are peste 8.000 de locuitori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]