112,413 matches
-
puternică și necruțătoare, nu ca îndrăgostită iertătoare și îngăduitoare, atunci Don Juan însuși devine slab și vulnerabil. El e cel ce se îndrăgostește, îi cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX, La venganza en el sepulcro de Cordova y Maldonado). Solidaritatea dintre cele trei invariante apare astfel foarte clar: odată modificat unul, celelalte suferă și ele metamorfoze spectaculoase. Din piesă spaniolului
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
atunci Don Juan însuși devine slab și vulnerabil. El e cel ce se îndrăgostește, îi cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX, La venganza en el sepulcro de Cordova y Maldonado). Solidaritatea dintre cele trei invariante apare astfel foarte clar: odată modificat unul, celelalte suferă și ele metamorfoze spectaculoase. Din piesă spaniolului lipsește complet grupul femeilor (în sensul că nu au
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Mozart. De departe cea mai originală contribuție a lui Rousset mi se pare a fi ipoteza lui referitoare la originea culturală a mîțului, dublă origine a seducătorului, cum o identifica autorul. La urma urmelor, Don Juan este un personaj de secol XVII, apărut în plin baroc, chiar dacă se înregistrează și legende mai timpurii în care putem descoperi figură Mortului, de pildă. În subsolul imaginarului colectiv al acestui început de veac XVII, cînd se produce nașterea seducătorului, găsește Rousset terenul prielnic pentru
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
doar pentru o clipă. Hylas este seducătorul care nu înșeală, pentru că el nu are memorie, trăiește strict sub imperiul clipei. El și toate celelalte personaje masculine din aceeași paradigmă nu au însă putere de rezistență artistică, de aceea dispar odată cu secolul lor, în vreme ce Don Juan, susține Rousset, supraviețuiește mulțumită mai marii sale încărcături mitice și afective. Ultimul capitol al studiului, Don Juan astăzi, e interesant, dar parcă prea subțirel. E limpede că vine să întregească mai curînd din spirit de obligație
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
argumente în sprijin, ca, de pildă, ca Ștefan cel Mare n-a vorbit nicicînd decît de moldoveni și că, pe vremea lui, "nicăieri nu se vorbea și nu se scria despre România, despre români și limba română", de parcă, atunci, în secolele XV-XVI, există o Românie (ea a apărut, cum se știe, după Unirea din 1859) dar limba era aceeași, română, pentru toate trei principatele românești. Iar Moldova lui Ștefan cel Mare cuprindea, știe oricine cît de cît informat și de bună
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
tatei ca să-i propună să lucreze cu el. Părinții mei nu numai că au turnat cinci filme împreună, dar s-au și iubit și au avut trei copii (printre care eu). Au provocat unul dintre cele mai mari scandaluri ale secolului, care i-a marcat pe viață. Au fost condamnați la exil de către Hollywood, desigur neoficial; dar pînă și Senatul american s-a amestecat în poveste, declarînd: "Din cenușă lui Ingrid Bergman, se va naște un nou Hollywood". Iată de ce au
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
cu elefantul real. Pe cînd dacă arăți elefantul, toată lumea va înțelege imediat despre ce e vorba. Cinema-ul face chiar asta: arată - oferă informația cea mai completă. El învinge ignoranța!" exulta tata, cu ochii strălucind de entuziasm. "Descoperirile științifice din secolul nostru sînt capitale, așa cum a fost descoperirea focului în epoca primitivă. Multă lume crede că omul e motivat doar de două impulsuri, frica și dorința. Eu le adaug și cunoașterea. Definesc omul că o creatură care stă înălțata în două
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
scris favorabil despre aceste părți în revistă Orbiș). Există, pe altă parte, o plăcere a focalizării pe tradiția extremist-violentă și o ignorare aproape deliberată a momentelor calme din istoria acestor națiuni. Pentru Kaplan, ceea ce contează este că de-a lungul secolelor, si mai cu seamă în veacul douăzeci, Balcanii au fost teritoriul pulsiunilor atavice, al resentimentelor tribale și al gregarităților iraționale. Teza să, simpla și simplistă, este ca urile în Balcani sînt eterne și că, prin urmare, orice efort de a
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
faimosul istoric britanic, pentru elitele autoritarismului etnocentric, manevrarea simbolurilor trecutului este o metodă de guvernare (legitimare) privilegiată. Firește, Kaplan nu a fost primul care a sugerat că nu este în interesul Vestului să se amestece în labirintul balcanic. Bismarck, în secolul trecut, spunea că Balcanii nu merită sacrificiul unui singur soldat din Pomerania. Iată că acum, cînd Pomerania, devenită parte a Poloniei după al doilea război mondial, se situează sub umbrela NATO, cuvintele lui Bismarck și-au pierdut orice sens. Nu
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
Constantin Țoiu Camera scrisului, British Museum, 7 februarie 1979 -, la subsol. Istoria scrisului. Pietrele paralelipipedice, cubice, însemnate... Egiptenii, sumerienii, obiectele transmise din secol în secol și din mileniu în mileniu pînă la urmă sensul lor imediat pierzîndu-se și ne mai rămînînd decît formele "artistice", ideea unui tezaur comun al omenirii. O abstracție. Țapul de aur sumerian ridicat pe cele două picioare dindărăt, cu
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
Constantin Țoiu Camera scrisului, British Museum, 7 februarie 1979 -, la subsol. Istoria scrisului. Pietrele paralelipipedice, cubice, însemnate... Egiptenii, sumerienii, obiectele transmise din secol în secol și din mileniu în mileniu pînă la urmă sensul lor imediat pierzîndu-se și ne mai rămînînd decît formele "artistice", ideea unui tezaur comun al omenirii. O abstracție. Țapul de aur sumerian ridicat pe cele două picioare dindărăt, cu copitele din fața
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
emoție la secțiunea rusă, letona, lithuaniană, bielorusa, braziliană și catalana... sau la cea tematica poloneză care a fost consacrată lui Stanislaw Wyspianski și Tadeusz Kantor, doi artiști din Cracovia care au influențat în mod esențial artă teatrală a începutului de secol. Și dacă, trecînd de cîteva ori prin expoziția de scenografie de la Praga, trăiești și retrăiești un sentiment, atunci acela este de descoperire a diversității, de spectacol al lumii. De FASCINANT spectacol al lumii! Premiile au fost acordate de două jurii
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
Veneția. Artă este aici un concept dinamic, ce-și dobîndește nu doar vesmîntul, ci chiar conținutul prin contactul direct cu reprezentarea și este perfect sinonim cu alte concepte, cum ar fi: denunț, atitudine, angajare morală sau activism social. Sfîrșitul de secol, ca, de altfel, și începutul lui, trăiește alert și ultimativ și operează schimbări fundamentale atît în planul realului, cît și în acela al proiecției simbolice.
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
critică integrală. Așa se face că am rămas cu ediția Arghezi necritica (așa a gîndit-o, deci a voit-o, atunci, autorul), în cazul, grav, al unuia dintre marii noștri poeți fundamentali, probabil cel mai mare poet al românilor din acest secol, care stă să se încheie. În acest caz ediția trebuia absolut reluată (și primul ei editor, tot dl Gh. Pienescu, stăruise să se pornească necesară ediție critică din opera autorului Cuvintelor potrivite). S-a opus însă cu înverșunare d-na
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
explicație mai vagă și chiar incompletă, doar cealaltă sintagma, frîntura de limbă: "vorbire încîlcita, p. ext. frază încîlcita, alcătuită din cuvinte greu de rostit". Și aceasta circulă în folcloristica noastră, de pildă în seria de Materialuri folcloristice apărute la începutul secolului, îngrijite de Grigore G. Tocilescu și Christea N. Tapu (v. ediția lui Iordan Datcu, București, Minerva, 1981, vol. III). Din punct de vedere lingvistic, încurcăturile de limbă (folosesc această formulă care mi se pare mai curentă azi, chiar dacă nu apare
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
continuarea lui Dinu Câmpeanu, lucrarea cea mai pregnanta că anvergură spațială și că acuratețe formală din această ediție, adîncind ideea simultaneității sacrului cu profanul, în timp ce Aurel Stanca Olteanu rememorează, în directă descendentă brăncușiana și pe filiera purismelor de început de secol, dar și pe aceea a decorativului de tip art nouveau, tipul de forma androgina în care polaritățile se resorb și ambiguitatea devine o sursă sigură de expresivitate. Iar acest discurs logic al ediției care abia s-a încheiat poate fi
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
cititor. Din relatarea ei a rezultat un nou român, Pont des Arts. Prezentarea relației dintre autor și cititor că o relație conjugala este de un comic irezistibil. Dumitru Tepeneag sugerează cu arta acreala la care au ajuns "soții" după multe secole de conviețuire. Ce ar mai putea să născocească scriitorul pentru a o face să se înfioare pe plictisita și sceptică Marianne? Ea preferă oricând o relație nouă, cu un începător. Maturul care știe să se joace Comedia relației autor-cititor este
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
a lui Strehler se numește Un theâtre pour la mort. Toate experiențele vieții sînt de fapt șanse pregătitoare pentru marea întîlnire, majoră și definitivă: moartea. Piesa Iluzia comică este pusă pentru prima oara în scenă la noi. O piesă din secolul XVII, aparținînd lui Corneille, o comedie în fond, este transformată de Alexandru Darie și încărcată de o semnificație fundamentală: rolul și prețul teatrului, astăzi, în cetate. Utilizînd procedeul teatrului în teatru, regizorul se folosește de piesă că de un pretext
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
care le-am văzut în ultimii ani. Este un spectacol pentru inimă, ochi și suflet. Este un spectacol care sub valul comediei da o definiție a tragicei poziții, marginale, pe care teatrul o are în cetate azi, la sfîrșit de secol douăzeci. Poate teatrul să schimbe lumea din cetate? În mod tranșant și imediat vizibil, nu. Dar cei care rămîn suspendați în magie? Cu ei chiar nu se întîmplă nimic? Chiar nu se întîmplă nimic cu cei care au văzut acest
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
ar fi obținut reîncadrarea să. Dar a fost chemat la București de noul ministru al Cultelor și Instrucțiunii, Al. Odobescu, fiind numit în Comisia Documentala a monastirilor, Lumina întrerupîndu-si apariția. Așadar, acuzațiile de pornografie aduse scriitorilor în anii treizeci ai secolului al XX-lea, cînd unii prozatori au fost chemați în fața justiției și chiar întemnițați, are vechi antecedente. Călinescu a avut dreptate. Duduca Mămuca e cea mai bună proza a lui Hașdeu și e de reținut în ansamblul prozei românești. Deși
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
Petre Român a avut dreptate în viața lui o singură dată, însă și atunci a iesit prost: când a susținut că întreaga industrie românească e un morman de fiare vechi. Subcapitalizate, adânc uzate moral, cu o eficiență economică la nivelul secolului trecut, întreprinderile românești produc puțin, prost și, încă mai grav, totalmente inutil. Regimul cleptocratic-directorial edificat de către Ion Iliescu a ajuns, astăzi, la falimentul definitiv. După ce s-a furat tot ce se putea fură, fabricile au început să producă aproape exclusiv
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
că fanariot și "lifta grecească". Din medalionul d-lui Rădulescu reiese că familia lui Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă din secolul al XVII-lea. Iar tatăl lui Carada a primit în al XIX-lea secol ranguri de boierie. Nimic, în acest medalion, nu verifica pornirile pamfletare ale lui Eminescu în Timpul. Și pentru că veni vorba de medalioane genealogice, să-l amintesc și
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă din secolul al XVII-lea. Iar tatăl lui Carada a primit în al XIX-lea secol ranguri de boierie. Nimic, în acest medalion, nu verifica pornirile pamfletare ale lui Eminescu în Timpul. Și pentru că veni vorba de medalioane genealogice, să-l amintesc și pe cel al lui N.A.Urechia. Nu se verifică ipoteza lui Călinescu despre "omul
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
lăsată deoparte atunci când, în vastitatea confuză a conceptului de "muzică nouă", "(post)modernă", "contemporană", se pot înscrie piese de avangardă, cu tehnici mai mult sau mai putin sofisticate (precum majoritatea celor cuprinse în repertoriile de concert), lucrări (neo)clasice din secolul 20 (Stravinski, Vaughan-Williams) și partituri actuale, declarat accesibile - folclorice sau tonale (semnate bunăoară de Ionel Petroi sau Felicia Donceanu). În schimb, poate fi valorizat demersul (ne)profesionist al unui compozitor, indiferent de opțiunea să estetică. Criteriul geografic devine, la rându
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
Andreea Deciu Cum descoperim esență unei civilizații de mult trecute? Cum aflăm ce gîndeau și cum trăiau oameni de acum cîteva secole? Arheologi, istorici, antropologi, o întreagă armata de "manageri" ai trecutului dezgroapă, prelucrează și distribuie zilnic informație despre vremurile de altădată. Că această informație nu spune însă neapărat multe despre un anumit spirit cotidian al acelor timpuri apuse, despre firescul omenesc
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]