4,921 matches
-
o maimuță, Henry, fir-ar să fie! — Un simian. — Simian, maimuță ... Henry, ce caută aici? De ce este în casa noastră? — Ei bine ... eu nu ... De fapt, a venit ca să locuiască cu noi. — A venit să locuiască cu noi. Așa, din senin. Ai un fiu maimuță și nu ai știut nimic despre asta. Și, dintr-o dată, a venit cu tine. Grozav. Foarte rațional. Foarte normal. Oricine poate înțelege asta. De ce nu mi-ai spus, Henry? Oh, lasă, mai bine să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ține după mine și copilul meu, încercând să înfigă în noi niște ace pentru biopsie și să ne ia celulele. — Foarte amuzant. Aștept. — Vorbesc serios, Bob. Un vânător de recompense este pe urmele mele și ale puștiului meu. — Așa, din senin? — Nu. Are legătură cu BioGen. — Am auzit că BioGen are probleme, zise Bob. Și ei încearcă să vă ia celulele? Probabil că nu pot face asta. Probabil este un cuvânt pe care nu vreau să-l aud. Știi că legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tabloidelor. Accidente de mașină, crime În serie, uragane, cutremure, incendii și inundații, maladii fatale, boli molipsitoare, viruși necunoscuți... Feride le studia pe toate cu atenție. Memoria ei selectivă Înregistra catastrofe locale, naționale și internaționale doar pentru a le comunica din senin celorlalți. Nu-i lua niciodată prea mult ca să umbrească o conversație fiindcă avea o Înclinație Înnăscută de a descoperi nenorocirile ascunse În orice poveste și de a le inventa chiar, când nu existau. Însă veștile pe care li le comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o scrumieră, Îi atingea Întâmplător mâna sau umărul. Totuși, În dorința de a asigura pe toată lumea că nu era deloc interesat de el, sau de oricare alt bărbat, erau momente când se purta destul de distant cu caricaturistul, denigrându-i din senin părerile. Era o poveste complicată. — Plictiseala, a remarcat Caricaturistul Alcoolic după ce a trântit la loc pe masă cafeaua latte. Plictiseala e lucrul la care se rezumă viețile noastre. Zi după zi ne bălăcim În plictiseală. De ce? Pentru că nu suntem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucrez cu o profesoară. Mai Întâi ne Încălzim și ne Întindem, ne concentrăm. Și lucrăm Întotdeauna pe muzică... Glisada Înseamnă alunecare, știai chestia asta? Cum naiba pot să alunec aici, pe covor?! Nimeni nu se apucă să baleteze așa din senin! Un zâmbet sumbru a Înflorit pe buzele mătușii Zeliha pe când Își trecea degetele prin păr. N-a mai spus nimic, părând mult mai interesată să-ți mănânce felia de tort decât să se certe cu fiică-sa. Însă zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a oprit din respect pentru melodia care tocmai Începuse. Era It Aint’t Me, Babe. A fluierat melodia și a Îngânat cuvintele Înainte să se Întoarcă din nou la discursul ei. — În orice caz, Amy asta ne scrie din senin spunând că e studentă la Universitatea din Arizona, că e profund interesată de cunoașterea altor culturi și că abia așteaptă să ne Întâlnească Într-o zi, bla bla bla. Și după aceea ne spune minunea: Apropo, vin la Istanbul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întotdeauna ștearsă. Îndreptându-se spre Café Kundera au luat feribotul, astfel ca Armanoush să poată vedea orașul În Întreaga sa Întindere și splendoare. Ca și feribotul Însuși, pasagerii aveau și ei un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unor ochelari cu rame groase, fiul părea oarecum stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron ăsta, a zis Asya din senin. Cum arată? Câți ani are? Armanoush a roșit. În lumina vioaie a soarelui de iarnă ce strălucea printre norii groși, chipul ei era cel al unei fete Îndrăgostite. Nu știu. Nu l-am Întâlnit niciodată În persoană. Suntem prieteni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
echilibristică, străbăteam În cîteva secunde și În vîrful degetelor lunga bîrnă suspendată În gol, În fața privirilor Îngrozite ale clasei care nu avea totuși handicapul de a fi Învățat gimnastică sub conducerea unei călugărițe. Primul meu orgasm mi-a venit din senin taman cînd mă cățăram pe funia netedă. Ajuns sus, o senzație pînă atunci necunoscută a Început să iradieze din tot pîntecele, mergînd pînă la mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
CRISTI ROMEO Primăvară, cer senin... Aș fi sau n-aș fi eu cel mai potrivit personaj să vorbesc despre asta? Dar poate că nici nu ar fi altcineva mai potrivit decît eu, care nu știu sigur dacă sînt sau nu îndreptățit să vorbesc despre asta
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cum era să fiu în locul lor... deși timpurile se schimbă mereu și nici măcar de la o secundă la alta nu mai sîntem aceiași. Ca și cum acest timp de primăvară ar fi mereu la fel, deschizi fereastra și descoperi că cerul e la fel de senin și te simți la fel ca în urmă cu o secundă sau cîțiva ani, cine să le mai țină socoteala... Legenda spune că și ea și-a pus întrebări, a avut îndoieli și a întrezărit adevăruri... poate aceleași, poate unele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
universală, care se găsește în privirile și atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat în experiență, încă păstrează mult sau aproape totul din seninul pur de primăvară al privirii, încrederea, inocența și zburdălnicia, dăruirea acelui anotimp al entuziasmului iremediabil, înălțarea sufletească și noblețea afectivității... Cine se vrea sau se crede sau se simte în această descriere să ridice două degete... adică hai să găsim
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dori iubirea întradevăr, de ce sînt unde sînt și de ce nu sînt cine sînt, de ce sînt cine sînt de fapt, de ce sînt lucrurile așa cum sînt, de ce, întrebarea fără răspuns, de ce, mereu, întotdeauna, de ce?... Iaca de-aia. Asta o știam deja... * Lumină, senin, primăvară, însuflețire, fericire... Le simți? Eu aș vrea să le împart cu tine. Mă crezi sau nu, chiar aș prefera să simți și tu așa în același timp... Vezi acel soare, acel orizont? Chiar le percepi într-adevăr, sau doar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în existența ta de fiecare zi, în esențialul vieții tale?... Ai văzut aceste cuvinte? Am vrut să le împart cu tine... * Dacă tot am vorbit de iubire, de miracol, de dăruire, de iluzii, de speranța precum un cer albastru și senin de primăvară, de entuziasm, de dezamăgiri și dezolare, de fericire și amintiri, de viitor și evoluție, de soarele afectiv, nu pot să nu mă gîndesc adeseori la certitudinea aceea, sentimentul acela inconfundabil, la imaginea clară și limpede, infinit de senină
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în urmă... ca și cum de atunci am încercat să o găsesc din nou, fără să ajung vreodată la acea completă luminozitate, înțelegere, încredere, fericire și însemnătate a sentimentului ca atunci... mereu-mereu îmi revine în minte, în momente neașteptate, strălucirea absolută a seninului acelui cer de primăvară al certitudinii iubirii... și adeseori mi-am dat seama că așa sînt toate amintirile mele cu ea, însoțite întotdeauna de un cer senin de primăvară, poate pentru că astfel era întotdeauna starea mea sufletească în prezența ei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
prezența ei: la fel ca universul care se însuflețește, își află un sens, își știe îndeplinite speranțele de fericire, înflorește și simte energia vieții, există și este totul... un sentiment inexplicabil și absolut, ca un început de primăvară, ca un senin infinit... De aceea am încercat să găsesc un fel de “angela” în multe persoane, am încercat dar nu a fost așa cum am presupus... pentru că acea “angela” pe care o cunoscusem deja și voiam să o regăsesc era aceea care îmi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și intensă ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este aici, Romeo simte însuflețirea aceea a iubirii care există foarte aproape, acea primăvară cu senin și luminozitate ardentă, înălțătoare a speranței... asta e de ajuns acum, înțelege că sufletul e liber să ajungă dincolo de obstacole, distanțe sau aparențe... despre ce e vorba? despre lumină... despre soare... despre speranță... despre a dărui ceva în plus... despre
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
poate pentru că mulțumirea și fericirea, adevărul, infinitul și absolutul nu au nevoie de multe cuvinte... iar despre legendă ce să mai spun? ar trebui să-i dedic și ei ceva, ceva anume din ceea ce sînt astăzi, cum ar fi esențialul senin de primăvară... dar ea este deja aici în însuși sentimentul inițial al iubirii, oricum ar fi acesta... pînă la urmă, ce importanță are să număr pagini și să aleg exprimări pentru iubirile mele? Am aflat primăvara și sper să o întîlnesc
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pasă. Este doar o persoană oarecare din realitatea înșelătoare... nu mă iubește și nici n-ar fi vreodată în stare... și n-o cheamă nicidecum Angela. * Aș alerga în brațele orhideei dacă ar f i aproape... aș căuta legenda cu seninul ei de primăvară, dacă ar fi ușor... m-aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încredere... încredere în noțiunea de mai bine... și aștepți... și speri și aștepți chiar dacă aștepți degeaba, orice ar fi și orice ai aștepta, ajungi să speri că miracolul, minunea, binele, adevărul, libertatea, soarele, iubirea, înălțarea, zborul, toate acestea apar odată cu seninul primăverii... și uneori, adeseori, așa este... alteori, speri pînă în pînzele albe... și speri și aștepți, chiar dacă ar trece zece ani, chiar dacă ar fi trecut o sută, ție tot ți se pare unul singur sau o zi sau o secundă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
șanse să se identifice cu soarele, lumina să se intensifice, iubirea să se transmită și înțelegerea să existe... așa ar fi frumos, așa ar corespunde mai bine toate atuurile verii din întregul univers, nu?... adică dacă verdeața înnoirii corespunde cu seninul azuriu, dacă nuanțele însorite ale mării corespund cu panglicile orizontului, dacă argintiul apelor corespunde cu visele și soarele corespunde cu lumina, atunci poate și eu corespund cu tine și noi corespundem cu universul sau corespondența noastră corespunde absolut fără îndoială
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
șoselei și secundele orei care treceau lent pe lîngă noi... ca și cum nu așteptam nimic altceva decît acel moment și libertatea verii... Ea își ținea haina pe braț, eu stăteam cu coatele pe genunchi și șapca pe ceafă, cerul deasupra era senin și lumina soarelui se răspîndea pretutindeni. Un tren a trecut prin apropiere, șuierînd... Ce-ar fi să mergem așa, într-o zi, cu trenul ăsta, pînă la capăt? am întrebat-o eu într-o doară. Să ne urcăm în el
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Cum stătea acolo, un bărbat își croia drum pe lângă el, îmbrăcat cu o haină sărăcăcioasă și cu niște pantaloni căptușiți cu paie și ziare. Cu toate că în St Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se la picioarele acestuia încălțate cu o pereche de cizme vechi, rupte și murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la rândul ei cu energia lor și se simțea bine, se simțea fericită. Bunica ei, Maia, stătea În primul rând și Îi zâmbea cu căldură. Cât o iubea! Tot ce avea legătură cu ea era atât de vesel și de senin. Kitty juca rolul principal În Nebun din dragoste de Sam Shepard și parcă Sam Shepard se afla și el acolo, privind-o, zâmbind din primul rând, unde era așezat lângă Maia. La sfârșitul spectacolului toată lumea o aplaudă și el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Jackson Pollock, ulei pe pânză. Apoi Încercă să stea complet nemișcată timp de patru minute și treizeci și trei de secunde. Îi plăcea să-și imagineze tot felul de lucruri când era singură, să joace roluri, ca să treacă vremea mai repede. Din senin, Își făcu apariția la expoziție un bărbat În vârstă, cu părul alb, care-i Întrerupse recitalul solo. Probabil că avea peste șaptezeci de ani, dar În Întuneric părea foarte masculin și foarte bine definit, semăna puțin cu un Anthony Quinn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]