3,800 matches
-
Într-o bolboroseală de fiară furioasă ce se dezlănțuie; nu se mai vedea decât o rostogolire de corpuri, care devenea uneori un singur corp Însângerat, și nu se auzea decât mârâitul acela Întețit de sângele roșu, când un lup Îl sfâșie pe celălalt, Într-o pornire atavică de exterminare. Nu știu de ce acest spectacol, În loc să mă Îngrețoșeze sau să mă Înmoaie, cum mi se Întâmplă Întotdeauna când văd o picătură de sânge uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să roadă lemnul, Înnebunit că Îl Împiedică să sfâșie mai departe. Am făcut imprudența să-l alung de la locul acela, căci Începuse să lingă sângele fratelui său, câinele. A ridicat capul și m-a văzut; atât i-a trebuit ca să mă schimbe În acel ceva ce trebuia mușcat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În Îmbuibare. Dacă părăsește o femeie, aceasta nu Înseamnă deloc că n-o mai dorește. O femeie frumoasă este totdeauna dorită. Dar el dorește o alta, ceea ce nu-i același lucru“). De aici până la a susține că „Don Juan este sfâșiat de o altă iubire, acea iubire eliberatoare“ („C’est un autre amour qui ébranle Don Juan, et celui-là est libérateur“) nu este mult. Ce iubire care „eliberează“!? În realitate, Don Juan nu știe ce-i acela sentiment de iubire. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vânătoresc la cingătoare; cu dreapta, strunește doi dulăi, două bestii feroce care trag să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bestii feroce care trag să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amintești de teoria mea despre punctul de sprijin, fără de care o femeie nu se poate realiza?); mișcam cealaltă mână, căutam loc pentru piciorul stâng, pentru piciorul drept; o mână, cealaltă mână, din nou piciorul stâng, piciorul drept; mi s-a sfâșiat bluza, mi s-au descheiat nasturii: un sân s-a atins de piatra rece, zgrunțuroasă, dură; am suferit pentru o clipă un șoc la impactul fizic cu stânca, o coliziune neașteptată, m-am oprit scuturată de un impuls necunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În actul scrierii ș...ț. Intermezzo folosește ca materie epică două jurnale: cel al lui M., bărbat zvelt, mizantrop, genialoid, egoist, mare devorator de cărți, și un altul al lui A., adolescentă chinuită de iubiri neîmplinite, patinatoare pătimașă și ambițioasă, sfâșiată Între jocul dragostei și jocul cu muntele, apoi, după ce devine studentă, poetă și alpinistă, fascinată de amorul năvalnic pentru M. Cele două jurnale (primul din perioada studenției, al doilea din vremea liceului și, mai apoi, din timpul facultății, când destinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Casa nu se deosebea întru nimic de celelalte. Doar curtea era mai curată și în geamuri într-adevăr râdeau niște mușcate însîngerate. Deschise portița. Un dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mendrele, cum îi taie capul. De ce să-și primejduiască dânsul viața și averea dacă lumea s-a smintit? O să-i dezmeticească curînd-curînd stăpânirea și atunci se vor căi amarnic. Până atunci el trebuie să joace cu lupii, ca să nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească asupra armatei. Frica îi sfâșia inima, dar în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului care îl lăsa să fie măcelărit de banda răzvrătiților. Maiorul Tănăsescu nu mai auzea nimic, atât era de enervat, îndeosebi din pricina prefectului care, cu tergiversările lui de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jos și d-aia... Maiorul Tănăsescu, plictisit că bătaia n-avea nici un efect, porunci caporalului: ― Ia dați-i drumul să se ducă dracului de nebun! Apoi, întorcîndu-se la primul-procuror, adăugă: ― Să continuăm!... Vă rog!... 3 Grigore Iuga își simțea sufletul sfâșiat de remușcări, iar prin gând îi trecea mereu: " Poate dac-aș fi rămas aici, nu s-ar fi întîmplat..." Dar, în același timp, își dădea seama că toate recriminările sunt de prisos și că alte datorii i se impun acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pedeapsa a fost atât de cumplită, încât, nemaiștiind dacă e mort sau viu, întemnițatul uita să se mai sinucidă. Au fost și alții care au încercat să se omoare fără nimic la îndemână. Dacă îți ții mâinile ascunse, după ce îți sfâșii cu dinții încheieturile, poți să sângerezi până mori, scrijelind din când în când, ca nu cumva sângele să se închege peste rană. Numai că aceia care au făcut-o au fost siliți, ca toți ceilalți, să-și țină apoi brațele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încuviință, învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat perdeaua Templului. Ca și cum un trăsnet ar fi despicat brazii cu două vârfuri. Ca și cum și-ar fi scris numele cu pickhammerul pe dalele de piatră. Maca își ambală motocicleta, bucurându-se de zgomotul care izbucnea, se izbea de pereți și apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cernită, un zâmbet lacom, de lună plină. Pe care gura, împodobită cu niște dinți lungi și ascuțiți, abia putea să-l încapă. De altfel, de la dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și asta nu este cea mai proastă parte. Cel mai rău este că poporul meu continuă să își arate credința în mine și că eu, la chemarea conștiinței mele, trebuie să le-o distrug. În ultimele câteva luni am tot sfâșiat inimi. Le sfâșii cu decretele mele de rămas-bun; le sfâșii spunându-le conaționalilor mei adevărul: că viețile lor ar fi mai bune fără mine. Le-am spus miniștrilor mei că sunt gata să intru în eternitate în pace, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
este cea mai proastă parte. Cel mai rău este că poporul meu continuă să își arate credința în mine și că eu, la chemarea conștiinței mele, trebuie să le-o distrug. În ultimele câteva luni am tot sfâșiat inimi. Le sfâșii cu decretele mele de rămas-bun; le sfâșii spunându-le conaționalilor mei adevărul: că viețile lor ar fi mai bune fără mine. Le-am spus miniștrilor mei că sunt gata să intru în eternitate în pace, indiferent de părerile lumii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rău este că poporul meu continuă să își arate credința în mine și că eu, la chemarea conștiinței mele, trebuie să le-o distrug. În ultimele câteva luni am tot sfâșiat inimi. Le sfâșii cu decretele mele de rămas-bun; le sfâșii spunându-le conaționalilor mei adevărul: că viețile lor ar fi mai bune fără mine. Le-am spus miniștrilor mei că sunt gata să intru în eternitate în pace, indiferent de părerile lumii. Cu alte cuvinte, sunt ca o pasăre moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dar nu am de ales. Rong și Kuei Hsiang sunt prea mici ca să ajute la întreținerea familiei. Rong suferă de coșmaruri groaznice. Să o privești cum doarme e ca și cum ai privi-o suportând chinurile dintr-o cameră de tortură. Își sfâșie cearșaful ca și cum ar fi posedată de demoni. Îi este permanent teamă, e nervoasă și suspicioasă. Pășește ca o pasăre înspăimântată - cu ochii larg deschiși, oprindu-se brusc când e în plină mișcare. Scoate sunete ciudate, ca un horcăit atunci când stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Palatul Bunăvoinței ca s-o întâlnească pe Marea Împărăteasă. Până acum trebuie să fi terminat ceremonia din Sala Supremei Armonii și să fi inspectat Registrul Căsătoriilor Imperiale. După asta va primi felicitările miniștrilor. Și după asta... Un zgomot puternic sfâșie cerul. — A început ceremonia din curtea exterioară! țipă Kuei Hsiang. Cu siguranță că Majestatea Sa își așterne acum semnătura în registru. Într-o clipă va da ordin gărzilor de onoare să meargă să le ia pe miresele imperiale! Stau precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă sfâșie. Una mă trage de păr, alta îmi dă un pumn în bărbie. Le implor să mă ierte, în timp ce încerc să mă trag cu spatele spre poartă. Femeile râd isteric, lovindu-mă, împingându-mă și aruncându-mă de colo-colo. Sunt țintuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se atingă între ele în timp ce dansează. Petrecerile țin toată noaptea, în timp ce Majestatea Sa doarme. Îmi amintesc de ultima lui vizită. Hsien Feng nu se mai oprea din a vorbi despre prăbușirea sa: — Nu am nici o îndoială că voi fi sfâșiat în zece mii de bucăți de către strămoșii mei atunci când îi voi întâlni. A râs nervos și a tușit. Pieptul îi suna ca un sac cu aer. Doctorul Sun Pao-tien mi-a prescris opiu pentru durere, mi-a spus el. Nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mie „zece mii de ani de longevitate“. Nu mă simt în largul meu atunci când doamnele înconjoară leagănul și îl sărută pe Tung Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi înfometați care sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am promis că nu voi fi de acord cu nimic care să fie în detrimentul Chinei. Însă ei au mârâit și au râs de mine, Majestatea Voastră. Bătrânul se prăbușește în genunchi, suspinând de rușine: Eu... eu... merit să mor. Îmi sfâșie inima să fiu martora lacrimilor respectabilului Kuei Liang. Francezii și englezii pretind despăgubiri și scuze pentru războaie împotriva noastră pornite pe pământul nostru. Potrivit prințului Kung, ei au declarat că recentele evenimente au făcut ca acordurile precedente să fie declarate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost teamă că An-te-hai nu va fi în stare să îndure suferința. Din fericire, eunucul era sortit să trăiască - avea într-adevăr prieteni peste tot. Mai târziu, când a fost adus înapoi de gărzile lui Su Shun, roba lui era sfâșiată și pătată cu sânge. Eram conștientă că Su Shun mă observă, așa că nu numai că am făcut în așa fel încât să par netulburată, dar am și spus pe un ton rece: — Eunucul și-o merita. Pe fața lui An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]