7,439 matches
-
ascute spiritul. În general, avem de‑a face cu prea mult căcat terapeutic. Mă mustra pentru că mă lăsasem acaparat de tot felul de creaturi care mă făceau să‑mi irosesc timpul. - Citește orice carte bine scrisă despre Abe Lincoln! mă sfătuia el, și ai să vezi că În timpul Războiului Civil tot felul de indivizi Îi Împuiau capul cerându‑i slujbe, contracte de război, scutiri de taxe, numiri consulare și tot felul de trăsnăi militare. Ca președinte al Întregului popor se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era să‑i știe și pe oamenii formați de el numiți În posturi importante; voia ca viața reală să‑i confirme judecățile. Se retrăgea cu telefonul mobil și apoi revenea În mijlocul nostru spunându‑ne: - Colin Powell și Baker l‑au sfătuit pe președinte să nu mai trimită trupe la Bagdad. Bush o să anunțe mâine această hotărâre. Se tem de unele accidente. Ar Însemna să trimită o armată grozavă și să facă o demonstrație de cea mai modernă tehnică de război căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vechi, vechi clișee de vodevil. - Ia cântă‑mi cupletul ăla al lui Jimmy Savvo! Sau: Cum era chestia aia cu soțul furios? Bărbatul cu inima sfărâmată care‑i spune prietenului său: „Soția mea mă Înșală. - A, da! Și prietenul Îl sfătuiește: „Fă dragoste cu ea În fiecare zi. Cel puțin o dată pe zi. Și fix Într‑un an ai s‑o vezi moartă.” „Nu mai spune! răspunde soțul uimit, ăsta‑i procedeul?” „O dată pe zi, cel puțin. În ritmul ăsta Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e elegantă, cu dungile astea gri și roșii. Stăteam Împreună pe bancheta de răchită. Fața lui devastată de cancer avea obișnuita‑i expresie de insolentă bună dispoziție. - Am auzit că vrei să‑ți cumperi un Mercedes cu motor Diesel. Te sfătuiesc să n‑o faci. N‑o să‑ți aducă decât belele. Trepida sub puseul sfârșitului sau de neastâmpăr. Nu mai conta nimic, așa Încât i‑am promis că n‑am să‑l cumpăr. Pe urmă, după un lung schimb de priviri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
descifreze. - Le‑am explicat că e o greșeală să faci din sinucidere o chestiune de discuție sau de dezbatere. A argumenta pentru sau Împotriva vieții e un lucru pueril. - Tu ai mare autoritate asupra soților Battle și dacă i‑ai sfătuit să nu o facă, nu o vor face. - Ăsta nu‑i stilul meu, Chick, să trec peste voința oamenilor. O afirmație absolut neadevărată. - Ei țineau să fie luați În serios, a continuat Ravelstein. Dar, firește, nu vorbeau serios. Urmăreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nu se asortează. Tot schimbând replici de acest fel, anii treceau și devenea tot mai aparent că nu eram În stare să mă apuc de treabă, că Înfruntam un obstacol titanic. Rosamund refuzase să mă mai stimuleze sau să mă sfătuiască. Era Înțelept din partea ei să mă lase În voia mea. Totuși, continuam să discutăm aproape zilnic despre Ravelstein. Eu Îmi aminteam de reuniunile din serile cu basket la televizor, de mesele luate cu studenții În cartierul grecesc, de expedițiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se urmărească pe sine. Dar eram convins că pernele și plapuma mea or să mă salveze. Rosamund l‑a chemat la telefon pe tatăl ei din statul New York. - Gândește‑te la persoana cea mai influentă la care poți apela, a sfătuit‑o el. Cere‑i ajutorul. În agenda mea de telefoane, Rosamund a descoperit, din fericire, numărul de acasă al doctorului Starling, omul care ne‑a adus la Boston. Când i‑a comunicat ce se Întâmplă, doctorul i‑a răspuns: - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vadă la spital, cei care Îmi moșteniseră trăsăturile Îmi creau senzația că se uitau la mine cu propriii mei ochi - eram Încă interesant pentru ei, dar menit să fiu În curând Înlocuit de un alt model. Ravelstein m‑ar fi sfătuit să‑mi păstrez capul limpede. Mă simțeam aproape anihilat și totuși, oricât aș fi fost de surpat, de scârbit de toate, nu fusesem Încă eliberat din slujbă. Rosamund hotărâse că trebuie să trăiesc. Ea a fost cea care m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât de fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi dați drumul. Mi s-a mai întâmplat... Peste tot e la fel. CĂLĂUL: E nebun! COLONELUL (Ultim efort.): Vrei bani? Spune-ne ce vrei și-ți dăm. ARTUR: Toboșari! Covor! Trompeți! GUFI: Ieși afară! ARTUR: Cum? GUFI: Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la mine zâmbitor și mi-a spus: — Nu sunt furios pe nimeni. — Fără îndoială așa și trebuie, l-am aprobat eu. — Îți voi da un sfat, continuă el. — M-aș bucura să-l aud, am zis eu. Destinde-te, mă sfătui el, radios, radios, radios. Destinde-te și atâta tot. — Așa am și ajuns aici, l-am informat. — Viața se împarte în mai multe faze, începu el. Fiecare e foarte diferită de celelalte și în fiecare fază trebuie să fii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Băiatul tovarășei Rela, părinte. Mata trebuie s-o cunoști bine de tot. Sora mai mare a lu’ Soporan, ăl de era să te bage la închisoare, atunci când cu colectivizarea. ’Ceau p-atunci, nu-i așa, că matale părinte l-ai sfătuit să nu intre în colectivă, că venea acușilea americanii și rezolva situația. Mai e și chestia aia cu stejarul de la răscrucea dinspre Obancea, cu băiatu’ ăla, Sifon, Sirop, cum i-o fi spus, băiatu’ bulibașei. Că s-ar fi spovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de Preaul matale Valerian, taică Macovei! Văr, dar l-ai format bine! El cunoaște mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-ai sfătuit. Până la București îi dăm perspectivele. Alea, care duc sus, pe deal, la Marea Adunare Națională, părinte. Că tot este și Patriarhia peste drum! Cât despre Rela... Clătină energic din cap, ca și cum nu-i convenea deloc ceea ce auzise: - Și dacă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i amenajeze o subunitate a Brutăriilor reunite „Brandaburlea & Brandabulea.“ Emilian îi promisese ferm că-i obține toate autorizațiile pentru atelierul ei. Toți știau însă că fata se încurcase cu Țongu și de dorul coafurei îl vizita săptămânal. Maestru Pârțângău îl sfătuise să renunțe să mai declare ce știa și ce văzuse și să accepte amânarea. Certificatul medical era inatacabil în instanță. Pe la prânz, popa Băncilă plecă de la tribunal. Avea trenul de Șoptireanca la cinci fără un sfert. Trecu pe la părintele stavrofor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
căuta aici, să vândă lumânări. Ea, care ținea o afacere atât de mănoasă? Îi făcu semn femeii să-l lase în pace. N-avea chef de discuții. Îi părea rău că nu-l găsise pe păritele Ioachim. S-ar fi sfătuit despre ăia cu el. Era specialist în problemă. Citise niște cărți franțuzești despre ăia și învățase să-i recunoască din te miri ce semne. Femeia continua să turuie, încântată. - Are lucrare mare acolo părintele Ioachim. N-ați văzut-o. Treceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
amintirea bunicului. Dar Lavrentie era și numele unui criminal al socialismului, Beria, demascat la Congresul XX al Partidului Comunist (bolșevic) din U.R.S.S., din februarie 1956. A vrut atunci, în 1956, chiar să-și schimbe numele, dar superiorii l-au sfătuit să nu se pripească. „Niciodată nu știi cum te ține minte istoria“, îi spusese chiar locțiitorul politic, maiorul Pârțângău (vărul avocatului). Preotul Lavrentie Goncea avusese doi copii. Calinic Goncea, preot și el, marcat de gestul păgân al tatălui său, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nehotărâtă, că nu mai avea cine să-i îndrume pe cei ca el, fără tată, cu mama dată afară de la mănăstire, cu bunicul afurisit de biserică și multe altele. „Ceea ce vreau să faci la roman, dar cu multă poezie - îl sfătuia Goncea - este să reiasă că și noi am făcut tot ce am făcut numai și numai pentru România. Generația aia se dăduse și cu legionarii. Noi ne-am dat cu comuniștii, că ei ne-a scos din nevoi. Pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea și un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are popa când stropește cu apă sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar asta ți-o spun doar ție, să știi și tu că funcționa și pe vremea epocii chestii de-astea venite direct din folclor...“ Burtăncureanu, ca deobicei, venise pe înserat la Goncea să se sfătuiască și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar asta ți-o spun doar ție, să știi și tu că funcționa și pe vremea epocii chestii de-astea venite direct din folclor...“ Burtăncureanu, ca deobicei, venise pe înserat la Goncea să se sfătuiască și să-i citească ce mai scrisese. Îi spusese că pe la prânz l-au găsit mort pe Chiosea în parcul spitalului lui Wintris. Vestea nu-l impresionă pe general. Părea chiar că nici nu-l interesa. Mai mult, făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene rostit într-un cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gamă? Presupun că e un violet închis. Cât de minunat. —Pervers nenorocit ce ești, zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se asigure că toată lumea își dădea seama că Violet e făptașa. De aici și agrafa. Cam slăbuț, într-adevăr, dar merita încercat. O privii pe MM. —Spune-i Tabithei că ai aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Clarence s-a arătat în stare să aibă orgasm în timp ce prăjea slăninuță, cu maică-sa în camera de alături, între două reclame la televizor sau în timpul prezentării filmului următor într-un cinematograf pentru automobiliști. — Însurați-vă cu ea! l-a sfătuit psihiatrul lui. Însurați-vă cu ea și o veți uita pe Lola... Ce bine ar fi fost să și-o fi amintit în continuare pe Lola! Era o fată frumoasă. Poate cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cort se opriră. Planchart părea îngrijorat: — Ce le veți spune? — Nu știu. Încă nu mi-ați dat răspunsul. Vă gândiți să rămâneți? — Bineînțeles. Și vom merge mai departe... Șoseaua se va deschide, fie ce-o fi! — În acest caz, vă sfătuiesc să aveți grijă. Or să moară mulți. Veți fi de partea lor? — Încă nu m-am gândit. — Păi, atunci, gândiți-vă... și gândiți-vă bine. Pe termen lung, oamenii ăștia nu au viitor. Kano era tot în locul unde îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Câinele își părăsi adăpostul precar de la umbră și traversă grăbit strada de pământ, oprindu-se să-i adulmece pantalonii. Apoi se propti pe picioarele dindărăt, hotărât să aștepte răbdător să-i ofere vreun rest de mâncare. — Mai bine pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a bolborosit Alice cu gura în birou. Dar unde să mă duc? N-am energie să-mi aranjez nimic. Și, a adăugat ea nenorocită, nici nu am cu cine să merg. Ar trebui să ieși mai mult în lume, a sfătuit-o Sherry. Să cunoști oameni. N-am timp, a spus Alice frecându-se la ochi. Dar știa, așa cum știa că și Sherry știe, că asta nu era decât o scuză. În realitate, Alice se retrăsese de pe scena new yorkeză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]