3,605 matches
-
latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba română, forma tradițională este aceea moștenită pe filieră latină (Abdera, genitiv: Abderei) și urmează pronunția „erasmică” a limbii grecești. În pronunție neogreacă, numele actual al localității este Avdira (accentuat pe silaba inițială). Aceasta este și transliterarea oficială folosită în Grecia și în sistemul ISO. Totuși, majoritatea limbilor moderne, inclusiv româna, continuă să utilizeze formele istorice ale numelui, încetățenite prin tradiție (a se vedea, de pildă, în franceză, „ Abdère”). Aceasta uzanță reprezintă
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o caracteristică specială denumită "oscilație": Multe cuvinte care încep cu sunetul /t-/ schimbă acest sunet dacă sunt folosite în relații posesive. Mai demult, și unele cuvinte care nu încep cu sunetul /t-/ fac această
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
cuvinte preluate din limba spaniolă. Tilda pe o vocală înseamnă că această vocală este pronunțat nazală: ă, ẽ, ĩ, õ, ũ, ỹ. Accentul ascuțit (´) se folosește pentru a marca accentuarea ("muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei s-a făcut abia în 1950 la un congres în Montevideo. Alfabetul guarani are 33 litere: 21 consoane (6 fiind digrame), 12 vocale și un semn pentru ocluziune
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
serie de cuvinte și altfel în altă serie, sau nu se pronunță deloc în altă serie de cuvinte, fără să existe reguli precise în fiecare caz: Această literă poate corespunde vocalei /ə/ sau niciunui sunet atunci când este la sfârșit de silabă. Vezi despre aceasta Vocala /ə/. Această literă nu se pronunță niciodată, prezența sa fiind în general etimologică, dar prezintă două variante la început de cuvânt. Una dintre ele, numită tradițional „h mut”, face cuvântul să se comporte ca cele care
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
acestei fotografii ca fiind un portret "într-o ureche" (expresie pentru țicnit), aceste fotografii erau considerate improprii iar portretele au fost schimbate cu fotografii în care erau vizibile ambele urechi. După ce într-un ziar cuvântul „învățăminte” a fost despărțit în silabe, și a continuat pe noua coloană cu formularea „minte, tovarășul Nicolae Ceaușescu...” cenzura a impus interzicerea despărțirii unor cuvinte în silabe la capetele de rând care ar fi putut produce interpretări tendențioase la adresa „tovarășului” sau „tovarășei”. Numele Nicolae Ceaușescu și
Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu () [Corola-website/Science/330035_a_331364]
-
schimbate cu fotografii în care erau vizibile ambele urechi. După ce într-un ziar cuvântul „învățăminte” a fost despărțit în silabe, și a continuat pe noua coloană cu formularea „minte, tovarășul Nicolae Ceaușescu...” cenzura a impus interzicerea despărțirii unor cuvinte în silabe la capetele de rând care ar fi putut produce interpretări tendențioase la adresa „tovarășului” sau „tovarășei”. Numele Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu nu se despărțeau niciodată în silabe la cap de rând. Intelectualii erau contactați pentru a-și aduce omagiul lui
Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu () [Corola-website/Science/330035_a_331364]
-
formularea „minte, tovarășul Nicolae Ceaușescu...” cenzura a impus interzicerea despărțirii unor cuvinte în silabe la capetele de rând care ar fi putut produce interpretări tendențioase la adresa „tovarășului” sau „tovarășei”. Numele Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu nu se despărțeau niciodată în silabe la cap de rând. Intelectualii erau contactați pentru a-și aduce omagiul lui Ceaușescu. În 1973 s-a publicat un volum mare intitulat "Omagiu", cu ocazia împlinirii vârstei de 55 de ani, în care se scria printre altele: În anii
Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu () [Corola-website/Science/330035_a_331364]
-
și altele. Toate publicațiile importante (ziare, reviste, etc.) trebuiau să includă "cuvinte de instrucțiune" din partea lui Kim Il-sung. În plus, numele său trebuie scris într-un singur cuvânt și într-un singur rând, nu are voie să fie despărțit în silabe. Copii nord-coreeni erau învățați la școală ca erau hrăniți, îmbrăcați și crescuți în toate aspectele prin "grația marelui Președinte". Școlile primare mai mari au o cameră separată unde se țin prelegeri și sunt dedicate exclusiv lui Kim Il-sung (cunoscute sub
Cultul personalității în Coreea de Nord () [Corola-website/Science/330054_a_331383]
-
cu atat mai necesară, cu cat diferențele de timbru tind să dispară: În afară de /e/ și /ə/, toate vocalele pot fi lungi și scurte, din motive combinatorice: Tabelele de mai jos prezintă comportarea vocalelor din punctul de vedere al cantității, în silaba accentuată, în funcție de caracterul închis sau deschis al acesteia, si de consoana care le urmează în silaba închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
toate vocalele pot fi lungi și scurte, din motive combinatorice: Tabelele de mai jos prezintă comportarea vocalelor din punctul de vedere al cantității, în silaba accentuată, în funcție de caracterul închis sau deschis al acesteia, si de consoana care le urmează în silaba închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
multe alternante între sunete. Mai sus s-au văzut alternante vocală ~ semivocala corespunzătoare. Cele mai multe alternante sunt vocalice, iar dintre acestea, cele mai frecvente sunt între perechile vocală semiînchisa ~ vocală semideschisă, determinate de caracterul accentuat sau neaccentuat și de poziția în silaba deschisă sau închisă. Exemple: Altă alternanta frecvență este vocală scurtă ~ vocală lungă. Alungirea se produce în condițiile prezentate mai sus, în secțiunea Cantitatea vocalica. Exemple: "dites" [dit] „ziceți” ~ "disent" [diːz] „(ei/ele) zic”, "faites" [fɛt] „faceți” ~ "faire" [fɛːʁ] „a face
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
neuve" [nœv] „nouă”, "sportif" ~ "sportive". Toate fenomenele prozodice (accentuarea, intonația, ritmul și debitul vorbirii) sunt strâns legate în franceză de noțiunea de grup ritmic. Grupul ritmic este un grup de cuvinte având un singur accent principal, în franceză pe ultima silaba a grupului, si delimitat de o schimbare a nivelului intonației, precum și de o pauză minoră. Dacă grupul ritmic este format din cel puțin două cuvinte, unul dintre ele are sens lexical deplin, iar celălalt este un cuvant gramatical. Accentul este
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
un copil mic” "un petit enfant blond" „un copil mic blond” "un petit enfant blond français" „un copil mic blond francez” Grupurile ritmice constituie de regulă unități sintactice, ca de exemplu: Un grup ritmic conține în general trei la șapte silabe, dar poate fi și mai scurt, chiar format dintr-un cuvât monosilabic într-o enumerare, sau mai lung, daca debitul vorbirii este relativ rapid. Unitatea grupului ritmic este asigurată de câteva fenomene fonetice. Înlănțuirea consonantica În interiorul unui grup ritmic, când
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ritmic, când un cuvant se termină în pronunțare cu o consoana (și atunci când cuvântul este izolat) și este urmat de un cuvânt care începe cu o vocală, cuvintele se înlănțuie prin trecerea consoanei în cuvântul următor, în calitate de inițială a primei silabe a acestuia. Prin urmare, "avec eux" „cu iei” se pronunță că un singur cuvânt: [a.vɛ.kø] (punctele marchează sfârșitul silabelor). Regulă este valabilă și când în scris consoana este urmată de un e mut: "votre ami" [vɔ.tʁa.mi
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
cuvânt care începe cu o vocală, cuvintele se înlănțuie prin trecerea consoanei în cuvântul următor, în calitate de inițială a primei silabe a acestuia. Prin urmare, "avec eux" „cu iei” se pronunță că un singur cuvânt: [a.vɛ.kø] (punctele marchează sfârșitul silabelor). Regulă este valabilă și când în scris consoana este urmată de un e mut: "votre ami" [vɔ.tʁa.mi] „prietenul vostru”. În general, consoana își păstrează toate trăsăturile. Doar /f/ se sonorizează în două asocieri cu elementele aproape sudate prin
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
asocieri cu elementele aproape sudate prin frecvență folosirii lor împreună: "neuf ans" [nœ.vɑ̃] „nouă ani” și "neuf heures" [nœ.vœːʁ] „oră nouă”. Înlănțuirea vocalica În interiorul unui cuvânt sau al unui grup ritmic, la contactul unei vocale finale de silaba și a vocalei inițiale a silabei următoare, adică în cazul unui hiat, nu există nici pauză, nici stop glotal. Exemple: "aorte" „aorta”, "j’ai eu" „am avut” (grup ritmic relativ scurt), "j’ai eu un billet" [ʒe⁀y⁀
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
frecvență folosirii lor împreună: "neuf ans" [nœ.vɑ̃] „nouă ani” și "neuf heures" [nœ.vœːʁ] „oră nouă”. Înlănțuirea vocalica În interiorul unui cuvânt sau al unui grup ritmic, la contactul unei vocale finale de silaba și a vocalei inițiale a silabei următoare, adică în cazul unui hiat, nu există nici pauză, nici stop glotal. Exemple: "aorte" „aorta”, "j’ai eu" „am avut” (grup ritmic relativ scurt), "j’ai eu un billet" [ʒe⁀y⁀œ̃ bi.jɛ] „am obținut
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Cazuri dintre cele mai frecvente: Legături interzise, adică incorecte în limba standard și chiar în registrul familiar, sunt: În franceză, accentul principal nu este un accent de cuvânt, ci de grup ritmic, dat fiind că există doar unul, pe ultima silaba a grupului. Este deci accent de cuvânt numai dacă un singur cuvânt formează un grup ritmic. De regulă pot fi accentuate cuvintele cu sens lexical deplin. Cuvintele gramaticale în general nu pot fi accentuate. Astfel sunt articolele, adjectivele demonstrative, adjectivele
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
segmentează vorbirea în grupuri ritmice care constituie unități de sens. Aceeași secvență segmentata diferit în grupuri ritmice poate avea sensuri diferite. De exemplu, secvență [sø ki sav lœ (ː) ʁ sufləʁɔ̃] poate fi segmentata diferit în două grupuri ritmice: (Silabele cu accent final care delimitează grupurile ritmice sunt în aldine.): Un singur grup ritmic sau mai multe pot forma un grup de suflu (adică emis cu o singură expirație), delimitat de un accent final mai proeminent decât al grupului ritmic
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
care poate exista un asemenea accent. Denumirea cea mai potrivită este cea de accent afectiv când accentul inițial exprimă un sentiment. În cazul unor cuvinte polisilabice, în care coexista cu cel final, cel afectiv este pe prima sau a doua silaba. Acest accent se manifestă nu numai la nivelul vocalei. Astfel: Uneori, accentul inițial se folosește pentru a sugera opoziția cu un alt cuvânt, adică este de insistența. În acest caz poate cădea pe orice silaba, inclusiv pe cuvinte gramaticale care
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
pe prima sau a doua silaba. Acest accent se manifestă nu numai la nivelul vocalei. Astfel: Uneori, accentul inițial se folosește pentru a sugera opoziția cu un alt cuvânt, adică este de insistența. În acest caz poate cădea pe orice silaba, inclusiv pe cuvinte gramaticale care nu primesc niciodată accent final. De exemplu, în propoziția "Mettez vos livres sur votre chaise" „Puneți-vă cărțile pe scaun”, accentul obișnuit care cade pe cuvântul "chaise" poate fi dublat de un accent de insistența
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
melodica (concava sau convexa) și nivelul (corespunzător în muzică registrului). Acesta poate fi, în mod obișnuit, grav, mediu, înalt și acut. Franceză standard are o intonație relativ monotona față de cea a majorității variantelor regionale ale limbii, din cauza liniei melodice a silabelor neaccentuate. Pe baza dialogului de mai jos, Pierre Delattre distinge zece intonații de bază în franceză (Nivelurile sunt notate cu 1, 2, 3 și 4, dar nu sunt redate curbele melodice.): Trei dintre aceste tipuri de intonație sunt fundamentale: În
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
de intonație sunt fundamentale: În realitate, intonația este foarte variată. Pe lângă cele trei funcții de mai sus, mai are și altele. Ritmul vorbirii este dat de accentuare, pauze, debitul vorbirii etc., cel francez fiind caracterizat de alternarea aproximativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, precum și a grupurilor ritmice, care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ între trei și șapte. Cele mai frecvente sunt grupurile de trei și patru silabe: În afară de acestea mai sunt
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Ritmul vorbirii este dat de accentuare, pauze, debitul vorbirii etc., cel francez fiind caracterizat de alternarea aproximativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, precum și a grupurilor ritmice, care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ între trei și șapte. Cele mai frecvente sunt grupurile de trei și patru silabe: În afară de acestea mai sunt multe alte combinații posibile, de exemplu: Debitul vorbirii variază în funcție de mulți factori. La adultul francofon se situează, la citirea cu voce
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
alternarea aproximativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, precum și a grupurilor ritmice, care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ între trei și șapte. Cele mai frecvente sunt grupurile de trei și patru silabe: În afară de acestea mai sunt multe alte combinații posibile, de exemplu: Debitul vorbirii variază în funcție de mulți factori. La adultul francofon se situează, la citirea cu voce tare, între 4,2 silabe/secundă (citire lentă) și 6,8 silabe/secundă (citire rapidă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]