4,486 matches
-
în timp împlut sau gol. Fiindcă timpul nu-i decât forma intuiției, prin urmare a obiectelor ca fenomene, de aceea ceea ce-n aceste corespunde simțirei este materia transcendentală a tuturor obiectelor ca lucruri în sine înșile (aieve, realitate). Acuma fiecare simțire are un grad sau o mărime prin care ea poate împlea unul ș-același timp, adică simțul intern în privirea acelorași reprezentații ale unui obiect, mai mult și mai puțin, până ce încetează în nimic (= 0 == negatio). De aceea un raport
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
realitate la negație, care reprezintă toată realitatea ca pe un cuant, și schema unei realități, ca o cantitate de ceva, întru cât acesta împle timpul, este tocmai producerea continuativă și uniformă a acestuia în timp, plecând în timp de la o simțire care are un grad oarecare până la disparițiunea acesteia, sau suindu-se viceversa încet-încet de la negație până la mărimea ei. 3. Schema substanței este persistența unui real în timp, adică reprezentarea acestuia ca al unui substratum al determinărei empirice de timp în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cel mai frumos op de artă al artei, al propriei sale puteri creatorie, libere, conștii, morale. Cultură în sensul său primitiv va să zică: figură, formă, frumusețe; un suflet într-adevăr cult va fi așadar acela a cărui ființă și viață, simțire și faptă va urma legilor frumosului, si el merită numirea unui suflet frumos. Să nu cugete însă nimeni la acea frumusețe a sufletului ce ni prezintă în Vilhelm Meister, în orce privință palidă și bolnavă. Cu totului altfel este icoana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei frumuseți cum ne-o schițează Schiller în acel peste măsură eminent tractat asupra grației și demnității ce nu o putem recomanda îndestul de mult. "Numim un suflet frumos când simțul moral s-a asigurat până în gradul acela despre toate simțirile unui om încît e în starea de-a lăsa fără frică în sarcina afectului dirigerea voinței, fără de-a cădea în pericolul că va sta în contradicțiune cu deciziunile acestuia. De aceea la un caracter frumos nu sânt morale faptele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de acțiunea legală și morală, după legi generale și cunoscute și după moravuri. Dar de aceea i se și pare oricui cum că nu există o lege a vieții culte. Judecata asupra acesteia este treaba simțirei, vor zice cei mai mulți, căci simțirea a apucat a fi marele eleimosinor al psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
există o lege a vieții culte. Judecata asupra acesteia este treaba simțirei, vor zice cei mai mulți, căci simțirea a apucat a fi marele eleimosinor al psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul acestora). De aceea nu posedă literatura noastră până azi alte opuri asupra vieții de om cult decât de acelea cari conțin reguli curat empirice mai mult asupra decenței, convenabilității, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ocean My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to me!... ...Și ce parfum se desprindea din camera aceea și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar asculta Înduioșată În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a recunoscut că interpretase cu multă simțire. Așa erau recitalurile. CÎntau cei mai buni elevi, călugărița pistruiată Îi alegea și Îi pregătea pînă În ultima clipă. După ce se Împărțeau premiile, se urcau pe scenă și nu se putea să nu greșească de cîteva ori. Mamele se frămîntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În pămînt de rușine cînd copilul lor se oprea la jumătatea bucății și atunci aplaudau din toate puterile de parcă s-ar fi terminat cu adevărat și puteau să-l salveze; n-avea nici o importanță, la urma urmei cîntase cu multă simțire. PÎnă și Rafaelito Lastarria a reușit să cînte la un recital, bineînțeles cu șiretlicuri, fiindcă mai avea o profesoară acasă, dar a reușit să termine Dansul apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe o căldură ca asta!“ Și glasul lui Juan Lucas: „Grăbește-te!... Vino să te schimbi!...“ Abia Îl auzea; i se părea că spusese ceva despre un Înger. În ziua Împărțirii premiilor Julius a cîntat Indian love song cu multă simțire, dar Juan Lucas n-a venit să-l asculte. Și ieșise al doilea din clasă. Bobby reușise și el, la Markham, deși cu note la limită. Numai lui Santiago i-a mers rău: plimbările nesfîrșite cu Mercedesul sport, iubitele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă la pian și-i supraveghea În timp ce cîntau minunat, cu atîta simțire și lui Susan Îi era din ce În ce mai rău. Se perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încheiedura mai sus!“, striga În momentele acelea și acum era un asemenea moment: „Încheiedura mai sus!“ strigă și jap! o nouă lovitură cu rigla și pe urmă iar „Încheiedura mai sus!“, așa n-o să ajungă el să cînte niciodată cu simțire și n-o să facă progrese, dacă o ținea tot așa o să-și piardă și ultima fărîmă de simțire. Dintr-o dată Îi veni chiar să-i spună: lasă-mă În pace, domnișoară, dar ceva Îl făcea s-o ierte, poate nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jap! o nouă lovitură cu rigla și pe urmă iar „Încheiedura mai sus!“, așa n-o să ajungă el să cînte niciodată cu simțire și n-o să facă progrese, dacă o ținea tot așa o să-și piardă și ultima fărîmă de simțire. Dintr-o dată Îi veni chiar să-i spună: lasă-mă În pace, domnișoară, dar ceva Îl făcea s-o ierte, poate nevoia de a-și da seama ce se petrece În această casă? clădire? șir de camere?, poate școlărița cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți că primește o lovitură simbolic-morală dată cu rigla care-l duru pînă-n adîncul sufletului. Totuși n-a zis nici mîlc, În schimb, ridică sus de tot Încheietura mîinii și vru să Înceapă exercițiul ca În vremurile bune, plin de simțire, În curînd avea să devină cel mai bun elev din lume, dar Frau Proserpina Îi puse ceasul pe claviatură și el era cît pe-aci să-l dea jos din pricina avîntului pe care și-l luase. Îi spuse că lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și dorul vostru și lacrimile voastre ne dor și pe noi, așa cum împlinirile și bucuriile voastre ne bucură fără de seamăn. Ne faceți ca departele vostru să fie aproapele nostru, voi - români de două ori ! Acolo și aici, într-o singură simțire. Acolo și aici, departe și aproape, pentru totdeauna și împreună - ROMÂNI ! (octombrie 7, 2009) Cu mândria de a fi bucovinean în Europa Am participat săptămâna trecută la un eveniment politic, cultural și artistic cu adevărat important și inedit prin inițiativă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
România continuă să își consolideze rolul în cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei, reafirmându-și, în mod constant, opțiunea francofonă. Aniversată în fiecare an pe 20 martie, Ziua Internațională a Francofoniei este o sărbătoare a limbii franceze, care unește în gând și simțire 200 de milioane de oameni din întreaga lume și reunește 870 de milioane de oameni din cele 70 de state și guverne ale Organizației Internaționale a Francofoniei. Francofonia nu este promovată numai în marile orașe ale României, așa cum ar putea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
venită la Tomis spre a-și regăsi iubitul exilat, Iulia rememorează prima lor întâlnire, când s-a lăsat prinsă pe vecie în mrejele poeziilor lui : De atunci în exaltare,/ Gândind la tine numai, la tine, poet mare,/ Mi-am îmbătat simțirea cu-a tale poezii/ Ce pot să redeștepte pe morți între cei vii (V 7). Ca și celelalte curtezane cucerite de arta poetului, Actea e gata să-l urmeze pretutindeni : Unde-i voi să mergem, noi mergem bucuroase,/ Ovidiu, de-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până astăzi etapele ivirii omului tragic în lupta sa cu concepțiile trecutului și în silința de a găsi graiul și gestul propriu, desprinzându-se de simțirea lirică (p. 34). Cu o formă primitivă, mai apropiată de cantată decât de dramă, Suplicantele prezintă înfruntarea dintre două grupuri de personaje la fel de vinovate de lipsa măsurii : Danaidele, care refuză însoțirea cu vreun bărbat, și egiptenii dornici să le impună
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Agamemnon, secvența dedicată întoarcerii comandantului din războiul troian și uciderii lui de către soție, cele două personaje din prim plan pregătesc figura dramatică a lui Oreste. Ajuns la maturitate sufletească și plinătatea conștiinței (p. 224), remarcabil prin obiectivitatea judecății și modestia simțirii (p. 225), pătruns de misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
supune orbește ordinului divin, protagonistul lui Eschil consimte la această rânduială conformă propriilor intenții de a-i pedepsi pe cei ce i-au provocat durerea (p. 263). Personajul ajunge să fie responsabil pentru faptele lui, iar pe de altă parte simțirea individuală, raportându-se la o lege, se face sentiment moral. Voința individului caută să iasă din unitatea omogenă a rasei și din determinismul biologic (p. 263). Detaliile morții lui Agamemnon furnizate de Electra precipită decizia lui Oreste de a acționa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata să-mi pregătești și mie un sandviș cu ce găsești pe-acolo, că emoțiile astea mi-au făcut o foame de nu te văd. Federico s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi bată vreme de șaptezeci și patru de secunde. Mi s-a spus că, atunci cînd m-am Întors din excursia mea În infinit, am deschis ochii și am zîmbit, Înainte să-mi pierd cunoștința. Nu mi-am venit În simțiri decît opt zile mai tîrziu. Pe atunci, ziarele publicaseră deja știrea despre decesul ilustrului inspector-șef de poliție Francisco Javier Fumero Într-o Încăierare cu o bandă Înarmată de răufăcători, iar autoritățile erau cum nu se poate mai ocupate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
criză (numai dacă această criză îi venea în realitate), când deodată, prin tristețea, prin întunericul sufletesc, prin presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată într-un avânt neobișnuit. Simțirea vieții, a conștiinței de sine se amplifica aproape de zece ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]