6,537 matches
-
privilegiul dtale de a se fi născut cu diploma de nobil tipărită pe spate. [...] CELLINO: Ei, bine asta-i Veneția. De câteva sute de ani asta-i Veneția. De aceea, nu înțeleg ce aveți cu mine. De ce îmi cereți mie socoteală pentru tot ce se întâmplă azi în Veneția. PIETRO: Pentru ce? (cu o nespusă părere de rău pentru ceea ce nu e) Pentru că ești tânăr? Pentru că ai fi putut fi tânăr! CELLINO (surprins): Tânăr? PIETRO: Da. A fi tânăr înseamnă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fără de Dumnezeu și fără de țară", referindu-se, evident, la originile lor evreiască și maghiară. FND îl numi pe Rădescu ucigaș 208 și în acea seară, la ora 22:00, generalul Vinogradov, șeful sovietic al Comisiei Aliate de Control, îi ceru socoteală lui Rădescu 209. În aceeași zi, Harriman avertiză guvernul sovietic că Statele Unite doresc ca în România să se instaureze din nou ordinea, altfel aveau să se angajeze consultații între cele Trei Puteri 210. Molotov a răspuns pe 27 februarie. Adjunctul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există trei proveniențe ale gândurilor noastre: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. În a doua Convorbire, Avva Moise vorbește despre discernământ sau dreapta socoteală, arătând că este o virtute extrem de importantă și care nu pote fi pătrunsă de mintea omenească fără ajutorul harului lui Dumnezeu. Acesta îl ferește pe monah de extreme și-l învață să utilizeze mereu calea de mijloc. Dreapta judecată, după cum
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se subscrie din nou sub semnul paradoxului prin raportare la modul în care liricul fusese definit începând cu secolul al XIX-lea drept tărâm al visului, al unei supra realități. Cocteau anulează această imagine, accentuând în schimb ideea calcului, a socotelilor. Se observă aici acea trecere dinspre dionisiac spre apolinic, în ceea ce privește percepția poeziei, pe care o observase Hugo Friedrich, după cum am arătat în subcapitolul introductiv. O altă trăsătură, care ține într-o anumită măsură de particularitățile unei viziuni clasice, este investirea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a intrat în contact cu numeroși conducători creștin-democrați. Influența lui asupra catolicismului francez a fost foarte mare19. Viziunea lui asupra societății, a omului, a politicii se consolida printr-un număr considerabil de discursuri, articole, cărți, fără să mai punem la socoteală o imensă corespondență. De la faimosul discurs de la Caltagirone din 1905, la discursul de la Congresul de la Torino al PPI în 1923, în care definea fascismul ca fiind incompatibil cu catolicismul, trecînd prin "Apelul către toți oamenii liberi și puternici" din 18
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și economic, ci și pe plan religios, exprimînd o dorință de deschidere ecumenică. Renașterea curentului religios-naționalist a dus, în schimb, la crearea a numeroase mișcări, cum ar fi Uniunea Creștin-Patriotică, Renașterea Creștină, Centrul Monarhic Panrus, fără a mai pune la socoteală mișcarea Pamiat unde ortodoxia, panslavismul, antisemitismul fac casă bună. Un exemplu de simbioză între ortodoxie, religie națională și naționalism a fost oferit de Georgia (unde totuși există două partide membre ale Internaționalei Creștin-Democrate, cu rezultate nesigure), și de fostul președinte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credință, știind că nu e cu putință să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărțită de celelalte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 2, în Filocalia..., vol. II, p. 25) „Sfârșitul credinței în Dumnezeu este veșnica odihnă în Dumnezeu; și astfel sfârșitul nostru este început al veșniciei”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. XIII, 102.2., în PSB, vol. 4, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „... la Dumnezeu cuvântul e în același timp lucrare și faptă. Pentru că tot ce s-a făcut cu socoteală și tot ce pleacă de la Dumnezeu, nimic nu-i fără chibzuință, fără rânduială ori la întâmplare. De aceea trebuie să credem că la temelia tuturor lucrurilor existente zace câte un temei rațional și creator chiar dacă acesta întrece cu mult puterea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Și astfel, adăugându-se și noaptea care a precedat zilei sale și ziua care a urmat nopții sale, se cunoaște că nu lipsește nimic timpului întreg, care se umple de la partea sa. Sunt pline Scripturile Sfinte de aceste exemple de socoteală, dar nu este loc să le amintim pe toate. Astfel, când zice psalmul: Ce este omul că-Ți amintești de el (Ps. 8, 4), prin parte se-nțelege totul, fiindcă printr-un singur om se arată tot neamul omenesc”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
exemple care-l îndemnau la fapte bune: educația, profesorii, auzirea cuvintelor dumnezeiești, lecturi mântuitoare, sfaturile părinților, povestiri cu pilde de curățenie și cumințenie, un trai înfrânat; mai târziu acesta este târât în același păcat ca și celălalt. Când va da socoteală de faptele săvârșite în viață, nu va merita, oare, unul ca acesta o pedeapsă mai grea decât cel dintâi? Unul va fi învinuit numai de prilejurile de mântuire, care au fost semănate în sufletul lui și de care nu s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dreptate, pentru că nu i-a cumințit și nu i-a făcut mai buni, nici legea, nici pedeapsa dată altor păcătoși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilie XIX, VI, în PSB, vol. 21, p. 231-232) „Da, vom da socoteală de păcatele săvârșite cu voie și fără de voie ... Vom da socoteală de cele făcute cu știință și de cele făcute cu neștiință”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, VI, în PSB, vol. 23, p. 85-86) „Dacă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai buni, nici legea, nici pedeapsa dată altor păcătoși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilie XIX, VI, în PSB, vol. 21, p. 231-232) „Da, vom da socoteală de păcatele săvârșite cu voie și fără de voie ... Vom da socoteală de cele făcute cu știință și de cele făcute cu neștiință”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, VI, în PSB, vol. 23, p. 85-86) „Dacă nu-ți poți dovedi pe altă cale existența judecății viitoare, atunci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
i s-ar fi spus că se laudă și că înflorește lucrurile. Dar Stăpânul îngerilor ne-a vorbit lămurit despre acelea. Așadar, pentru ce să mai avem nevoie de un om de pe cealaltă lume, când Cel Ce are să ne ceară socoteală de faptele noastre ne strigă în fiecare zi că a pregătit și iadul și a gătit și Împărăția, dându-ne dovezi clare de toate acestea? Dacă Domnul nu ne-ar judeca pe lumea cealaltă, apoi nu ne-ar pedepsi nici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
intendenței. Sunt mai multe sesizări de acest fel, demonstrând dezordinea existentă în ospiciu în ultimii săi ani; așa este cazul bolnavei Cristina Proca, care cere, la 8 august 1891, să i se elibereze "costul țigaretei ce s-a reținut la socoteala intendentului Ospiciului mănăstirii Neamțului, sumă ce se află depusă la D-lui Cassier al Cassei" cerere care primește rezoluția laconică "la dosar". Costul întreținerii varia de la 100 lei lunar Clasa I, la 35 lei lunar Clasa a III-a, Clasa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
coeziune între combatanții pentru Unire, ceea ce Eminescu va numi împăcarea antitezelor. Semnalul de alarmă suna astfel la pașoptist: "La toate națiile există partide de principii sau de dinastii; sunt certe, divizii, pe cât timp aceste certe nu au a da nici o socoteală altei puteri străine; dar din momentul când neamicul strein caută să profite din aceste discordii sau să se apropie de hotarul unei asemenea țări, urile se uită, pentru un timp, certele amuțesc și toate partidele, ca un singur corp, se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a Rusiei în contra Imperiului turcesc. Noi îi servim de grânar, de cazarmă, de pozițiune înaintată. I-am dat în atâtea rânduri bogăția noastră, fructul muncei noastre; de astă dată i-am dat și sângele nostru. Dacă s-ar trage o socoteală, nu știm care ar rămâne dator, marea Rusie, sau mica Românie?"99 Eminescu amână pe altădată lămurirea ce e cu "sălbaticii" de sub corturile basarabene. Pe 21 februarie, poetul comentează știrile din Românul și din Corespondența politică. Prima gazetă acuza pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ce vămi să plătească negustorii polonezi la Tighina și la Cetatea Albă, iar ierodiaconul rus Zosima, trecând în 1420 prin Cetatea Albă, ne spune că, la traversarea Nistrului, a plătit bir moldovenilor, bir pe care și-l împărțeau, la încheierea socotelilor, nu cu rușii, ci cu "litvanii". Eminescu dă multe exemple de călători străini care fac mărturisiri de acest fel, dovedind, totodată, că pârcălabii Chiliei, Hotinului, Cetății Albe erau mari boieri ale căror nume n-aveau nimic tătărăsc: Manoil, la Hotin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1828): Până când românii stăpânesc Chilia și Cetatea-Albă, iar ungurii Belgradul sârbesc, până atunci nu vom putea birui pe creștini!" Și răspunsul lui Eminescu: Pe câtă vreme Basarabia este în mâinile noastre, Rusia nu va putea cuceri Orientul. Căci, după cât dăm noi cu socoteala din ciudatele teorii a frontierelor naturale, a barierelor ostile de învins și a victoriilor repurtate la Cahul și Ismail, cam asta este intenția puternicului nostru vecin." Și nu se înșela. Eminescu dedică fiecărui veac din istoria Basarabiei câte un capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în cazul majorității covârșitoare a autorilor de care se interesează istoricii filozofiei cunoașterea împrejurărilor vieții, a personalității și caracterului sunt importante în măsura în care ele pot să indice și să explice influențe ideatice la care au fost supuși și să dea astfel socoteală de modul în care au ajuns în stăpânirea ideilor și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
există alte cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mică parte a gândurilor autorului. Tractatus-ul aparține în mod sigur ultimei grupe.“11 Cumularea acestor obstacole în calea unei bune înțelegeri a textului, în conjuncție cu impresia cititorului că acesta oferă clarificări de cea mai mare însemnătate, poate să dea socoteală de faptul că lectura lui îl va atrage și îl va respinge în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fundamentală a lumii“, reprezintă contrapartea formei logice a limbajului. Structura fundamentală a lumii ar fi pentru Wittgenstein o rețea de stări posibile ale cărei puncte nodale sunt obiectele. Rețeaua constituie cadrul limbajului în care sunt descrise faptele. Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială 144 GÂNDITORUL SINGURATIC a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
legilor confirmate de experiență, Hertz le-a opus simpla descriere de cel mai înalt nivel de generalitate a faptelor printr-un sistem de ecuații diferențiale. Sistemul propus de Hertz consta din puncte de masă și relații între ele care dau socoteală de mișcările accesibile observației. Această concepție asupra științei naturii, care se distinge prin austeritatea ei extremă, pare să-l fi atras pe tânărul Wittgenstein tocmai prin promisiunea de a asigura îndepărtarea oricăror întrebări și așteptări neîndreptățite. Dacă știința nu-și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a stărilor de lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
suficient să înțelegem un ordin pentru a acționa într-un anumit fel sau să ne amintim o melodie pentru a o cânta. În realitate, abia o întreagă istorie cu experiențele ei, precum și numeroase elemente ale contextului prezent pot să dea socoteală de faptul că am acționat într-un anumit fel sau ne-am exprimat într-un mod sau altul. Capacitatea unui individ de a acționa, la un moment dat, într-un anumit fel se datorează unei varietăți de circumstanțe care privesc
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]