3,995 matches
-
vilei unde locuiam, la etaj, ea însăși isterizată de scandalul meu, văzând că nu reușește să mă domolească cu palmele și cu pumnii, m-a trântit pe podea și m-a călcat în picioare, încât au sărit să mă scape, speriate, Elenuța cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți, eu spuneam că sunt îngrijorată pentru că nu mai am legătură cu copiii, fiind fără telefon. Adevărul e că eram foarte speriată. Nu mai aveam legătură cu nimeni din afara casei. Nu putea să-mi dea zi liberă (deși era o anomalie), eram un animăluț de casă închis între pereți și între munți. Nu mai aveam familie, prieteni, nici români în preajmă. Începeam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai sunt eu, ceea ce era în acord cu noua mea viață. Seara, Concetta m-a întrebat dacă vreau un ceai. Am acceptat cu plă cere. Mă străduiam să fiu amabilă cu ea, dar nu ne potri veam. Eu eram prea speriată, iar ea prea autoritară. A doua seară mi am făcut ceai singură. Îmi spusese să mă simt ca în familia mea, ca în casa mea. În timp ce beam ceaiul, îmi spuse: Voi, românii, trăiți bine! — De ce? Păi, beți ceai! Eu nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
găini. Parcă erau făcute numai din gheare. Eu nu știu de unde le scotea, dar numai gheare și șorici avea pe masă. Doamne, iartă-mă! Scrisoarea 81 Mai râdem, dar sunt multe femei înfometate cu adevărat. Am întâlnit o tânără slăbuță, speriată și palidă. De-abia vor bea. Spunea că nu mai rezistă, îi e foame tot timpul, mânca o mână de paste la prânz și bea seara un ceai. A încercat să-și cumpere separat, din banii ei. Nici așa nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
parte de această latură. Tocmai de asta vreau să povestești mai departe, să se știe că sunt multe femei care dorm în frig (din economie, nu pentru că nu ar fi soluții), care suferă de foame sau sunt jignite, pipăite și speriate. Dar nu spun nimic. Le e rușine! Scrisoarea 82 Știi care a fost un noroc al meu? Că am lucrat numai pentru bolnavi cu inimă bună. Drăguții, mulțumesc și pentru un pahar de apă, zâmbesc și mă laudă. Pentru că au
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un alt dialect. I-am spus ce credeam. Mi-a răspuns: — Dă-i încolo, eu cum înțeleg ce vor ei? Lasă-i să se frământe! Scrisoarea 90 În Perugia se vorbește italiana corect. Eu eram însă obișnuită altfel, și eram speriată. Într-o sin gură zi ajunsesem la padre, plecând de la solitudinea și sălbăticia din munți (nu încălțasem nici pantofi timp de trei luni și acum aveam o stare de „domnie”), trecând prin Babilonul Romei și ajungând la liniștita și civilizata
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
doar un înlocuitor, dar preferam așa decât să pierd chiar și o singură zi de muncă. Rosanna îmi promisese că, între timp, se va interesa de un loc stabil pentru mine. O să-mi aduc mereu aminte acea seară. Eram foarte speriată, între timp Concetta încerca să mă sune și mă îngrozeam. Parcă aș fi făcut ceva ilegal și așteptam în orice moment să fiu prinsă. Când am intrat pe ușă, două capete albe s-au întors spre mine zâmbind. Erau Maria
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bine. Scrisoarea 118 Timpul șederii mele era însă limitat. Toți mă asigurau că n-o să mă dea afară din casă, că pot să mai rămân câteva zile chiar dacă vine cealaltă româncă din țară. Erau îngrijorați pentru mine, iar eu eram speriată că va trebui să mă adaptez din nou. Nu știi niciodată peste ce fel de oameni dai. De-alde Concetta eram sătulă. Tocmai de asta, la un mo ment dat, nu-ți mai permiți să vii des în țară, de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un calculator pentru puști. Apoi soțul ei a rămas fără loc de muncă, iar ea a câștigat puțin vreo două luni din lipsa comenzilor la atelierul de confecții unde lucra. Au început să vină plicuri amenințătoare. A slăbit îngrozitor. Era speriată. Nimeni nu gândește: ei, până la urmă să vină să ia calculatorul din casă dacă nu pot să-l achit! Nu, ar fi rușinos! După un timp, l-am întâlnit pe soțul ei. Mi-a spus: — Familia noastră e despărțită pentru
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mama privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce bani. Nimeni nu se naște înțelept
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
gândești la persoana care ți-a provocat în felul acesta sughițul, atunci îți trece. Sughițul cică încetează imediat dacă rostești tare numele persoanei care te-a pomenit. Dacă sughițul nu trece ușor, trebuie să procedezi astfel: - cel care sughite trebuie speriat tare. - cel cuprins de sughiț nestăpânit trebuie să bea apă cu fărța, pe nerăsuflate. - îi smulgi deodată celui cuprins de sughiț un fir de păr din geană ori de pe cap. - îi dai, pe loc, să înghită o bucățică de geață
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
acestor cuvinte și nici nu le considerăm ca punct de reper pentru ancorarea lor situația de enunțare. Acum cîteva zile, după-amiaza tîrziu, camera de agricultură din Beauvais primește un apel telefonic. La capătul firului, vocea unui copil care pare foarte speriat. Printre sughițuri de plîns, el exprimă cu cuvintele sale gravitatea situației: "Mama buba, mama doarme sus...". Este ora 18.30 [...] Le Courrier picard, 7 decembrie 1993 Enunțiatorul faptului divers este un jurnalist al cărui "eu" nu apare, așa cum se și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
simultan. Este ceea ce se întîmplă în exemplul nostru pentru că în articol se aude în același timp "vocea" jurnalistului și cea a copilului; cînd cititorul citește "Mama buba", el citește simultan un enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
alocat discuțiilor și explicațiilor ar trebui să fie mai lung decât la pacienții tineri, întrucât dorința de informare a vârstnicilor poate fi mai mare decât a tinerilor (45) și, de asemenea, au dezavantajul unei comunicări precare, pot fi nervoși, dezorientați, speriați,lipsiți de atenție (46). Medicul trebuie să aibă o atitudine calmă, să nu dea impresia că este grăbit sau lipsit de interes față de ceea ce -i spune pacientul, altfel acesta se va închide, iar comunicarea va deveni ineficientă. Pentru a comunica
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
mama privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce bani. Nimeni nu se naște înțelept
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
gândești la persoana care ți-a provocat în felul acesta sughițul, atunci îți trece. Sughițul cică încetează imediat dacă rostești tare numele persoanei care te-a pomenit. Dacă sughițul nu trece ușor, trebuie să procedezi astfel: - cel care sughite trebuie speriat tare. - cel cuprins de sughiț nestăpânit trebuie să bea apă cu fărța, pe nerăsuflate. - îi smulgi deodată celui cuprins de sughiț un fir de păr din geană ori de pe cap. - îi dai, pe loc, să înghită o bucățică de geață
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
în primire. Dar spaima și chinul îi sînt domolite cînd apar doi tineri strălucitori, în fapt îngerii păzitori. În timp ce îngerii temperau demonii sosi și moartea, "a venit și aceea fără de veste, și era fața ei, cînd ca a unui leu speriat, cînd ca a unui tînăr gros și barbar țiind multe feluri de fiare ascuțite, săbii, seceri, topoare cu două ascuțitori, tesle, seceri și alte multe prea înfricoșate unelte, cu care le dă la toți multe feluri de morți după păcatele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
puțini, poate chiar o Anglie. Alături cu aceste bovarisme politice s-a născut un parvenitism exterior, de mutră, de vorbă și de port; au apărut astfel și apar încă români-francezi, români-englezi - aceștia toți sînt, neapărat, mai mult ori mai puțin speriați, deși capacitatea noastră de imitație e în adevăr respectabilă". Această fugă după modele străine, perpetuată și în contemporaneitate, afectează și structura socio-culturală internă. "Parvenitismul acesta al culturii noastre față de alte culturi a sporit și complicat pe acel intern, de clasă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
el cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească o așa strălucită Și surprinzătoare aplicație participiului speriat". Satirizează, cu îndreptățirea, parodierea impreciziei în favoarea lucidității, a clarității și preciziei în gîndire. Propune o pledoarie mereu necesară în favoarea lucidității. Și parafrazînd pe Maiorescu, eseistul ne cere: înapoi la precizia, la raționalitatea consecventă și responsabilă. O cerință cu atît mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
am dat-o cu foile să cadă de pe pupitru, după care am citit repede primul cap video și nu mi-am dat seama când am revenit în live imediat de faptul că mă uitam îngrozită spre omidă cu o față speriată și cred că lumea nu își dădea seama ce mi-a provocat mie groaza aia teribilă. A.N.: De ce vă e teamă cel mai rău într-un live? E.Z.: Cel mai rău lucru într-un live este să se vadă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate." Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: "Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale." Propoziție discutabilă, ca orice judecată estetică, ceea ce nu ne împiedică astăzi să acceptăm acest
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
deprimat al fizionomiilor, mai toate congestionate și răvă șite. De pildă, D.R. Popescu a fost văzut cu gulerul cămășii desfăcut și cu cravata trasă nervos într-o parte. Scriitorii români asistau neputincioși la propria lor execuție. Mai umiliți, divizați și speriați ca oricând. 4. Nimic nu dovedește poate mai bine și mai concret polaritatea celor două culturi din țară cea oficială și cea care gândește și creează, pe cât posibil, încă liber și se consideră adevărata expresie a culturii române decât conflictul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nu facem fără îndoială procesul lui Bujor Nedelcovici, al cărui talent, acuitate spirituală, viziune socială și politică, independență morală au, fără îndoială, toată adeziunea noastră. Punem în discuție (în mod utopic !) doar o anumită viziune utopică și literară, cam prea speriată, în mod fatal reducționistă și mecanică. Mai ales când privim harta morală a lumii, unde tragicul și grotescul, bufoneria atroce și arbitrarul imposibil se întâlnesc, ici și colo, într-o realitate sumbră și ireală. (1985, 1990) 8. Aventura limbajului Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a acestui mecanism terorist a fost repede percepută de populație. Ea și a dat iute seama că, prinsă într-o astfel de plasă, nu mai are nici o scăpare, nici în sus, nici în jos. O astfel de psihologie devine repede speriată, timorată, conformistă, definitiv resemnată. Speranțele dispar una după alta. Situația este declarată ireversibilă. Reacție perfect explicabilă. 2. La brutalitatea feroce a represiunii se adaugă rigiditatea, coerența și consecvența teribilă a sistemului. Sub Ceaușescu, el a mers implacabil până la capăt, neabătut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bărbatului, absorbind în făptura ei pericolul, pe postură de bodyguard voluntar al lui. Fulgerător, mimă cu măiestrie o indispoziție violentă aproape înainte ca el să-și recunoască eșecul; i-l fură, practic, de sub nas, atribuindu-și-l explicit. Între flăcăul speriat și mareea de neputință pe cale de a-l cuprinde, femeia plonjă prompt și strălucit, ca etrava unei șalupe de salvare. Fața ei frumoasă se schimonosi histrionic într-o grimasă de durere, ce dădea impresia că o migrenă i-ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]