256,150 matches
-
Starea economiei timișene l O radiografie realizată de C.C.I.A.T. Primul lucru pe care dorește să-l cunoască un potențial investitor străin despre județul Timiș este, firește, starea sănătății economiei acestuia. Tocmai de aceea, Centrul de Marketing și Practică Economică din cadrul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara a realizat, la sfârșitul lunii februarie a.c., un studiu al economiei timișene pe primele nouă luni din anul 2002 - ne-
Agenda2003-15-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/280894_a_282223]
-
materialele publicitare ale Triunghiului morții stabilesc un primat mondial, fiindcă nu recurg nici la vreuna dintre corespondentele denominațiilor consacrate în alte limbi: story, screen-play sau l^adaptation, leș dialogues sau soggetto, sceneggiatura. În acest mod se consemnează, în fine, o stare de fapt știuta dintotdeauna la Buftea, dar niciodată definită public: cu unele excepții rarissime sau compensații aleatorii, filmele noastre se fac fără partituri scenaristice propriu-zise, iar cinematografia bufteană este de la începuturi și trece în anul 2000 fără scenariști sau fără
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
femeie tînără spune). În volumul de versuri din 1994, Spălîndu-mi ciorapii (tot în 1994 autorul a publicat și un român, Balamuc sau Pionierii spațiului), poemele sînt în general foarte lungi și arborescente. Ele conțin planuri alternative compuse fie dintr-o stare "normală" inițială a psihicului și a spațiului și "alunecări", pierderi productive ale cunoștinței (Spălîndu-mi ciorapii) fie din diverse voci (doar urma lor caldă, întipărită-n plămîni). Aici, în acest ultim poem citat, apar anticipări ale experimentului formal care va face
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
despre "vârstele" românului românesc, despre devenirea acestuia. Dacă un hiperexpert în ale teoriei literare ar dori să fisureze construcția Corinei Ciocârlie, demonstrând că armatura e fragilă, acum, la început ar trebui să o facă, presupunând că s-ar simți în stare de o asemenea lucrare. Cu alte cuvinte, el ar trebui să probeze dacă e valida ipoteza că evoluția metaforei unei forme simple (în cazul nostru "femeia în fața oglinzii") da seama de evoluția unui segment din istoria românului? Poți reconstitui istoria
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
seama de evoluția unui segment din istoria românului? Poți reconstitui istoria unui gen din istoria unui "topos"? Altfel spus, poate partea, în acest caz, subîntinde un intreg? Personal, cred că da. Întâi, pentru că nu mă simt un hiperteoretician literar, în stare să afirme contrarul. Apoi, pentru că am incercat eu însămi o asemenea demonstrație, urmărind evoluția unui cu totul al topos ("duelul amoros"), care nici măcar nu are atât de pregnanta funcția de mise en abyme, precum oglindă, iar ipoteza mi s-a
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
afirmarea acestui din urmă gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar dacă răstignirea nu mai e urmată de înălțarea la cerul metafizic, seninătatea greu cucerita a bietului corp postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie. Dincoace - și nu dincolo - de cositorul oglinzii, gestul imprudent al lui Narcis capătă sensul regenerator al prăbușirii Meșterului Manole: din cenușă relației speculare izvoraște, totuși, sfioasa, tăcută, de nimeni luată în seamă, o "fântână
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar dacă răstignirea nu mai e urmată de înălțarea la cerul metafizic, seninătatea greu cucerita a bietului corp postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie. Dincoace - și nu dincolo - de cositorul oglinzii, gestul imprudent al lui Narcis capătă sensul regenerator al prăbușirii Meșterului Manole: din cenușă relației speculare izvoraște, totuși, sfioasa, tăcută, de nimeni luată în seamă, o "fântână lină / cu apă putină
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
textul poetic, ci și, compensator, pentru a-l reconfirmă în subsidiar, precum un etaj simbolic al propriei sale mizerii: "eu disting doar vorbele mocirloase / că un pămînt de rezervă..." (Fals de duminică). Nu e oare poemul reversibil? Nu e în stare a se varsă înapoi în văzduhul trăirilor din care a purces? S-ar zice că da: "golesc zestrea poemului într-un aer oval" (Hamuri de noapte). Cartea e congruenta copilăriei, putînd avea destinul acesteia, de semnalare a unei existente pierdute
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
rezumat aici o psihologie a succesului, nici macar a criteriilor de competență care să contribuie la comentarea unei cărți. Dar este sigur că dialogul dintre literați este la ora această aproape definitiv rupt. Mi s-ar putea replică prin aceea că starea aceasta este valabilă oricând și peste tot. Eu aș răspunde că "oricând" și "peste tot" artiștii s-au certat între ei pretextând drept mobil opera. La noi tocmai opera este cea care a rămas total în umbră. Publicul n-o
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
că faima li se trage de acolo și nu din cărțile lor - chiar dacă, în paralel, unii dintre ei sunt și scriitori remarcabili.) N-am să invoc cauzele sociale, economice și nu în ultimul rând de voință politică vinovate de această stare, cauze repetate - fără nici un efect - până la plictis. Rândurile acestea vor doar să le amintească scriitorilor înșiși că faptut că nu mai sunt capabili de un dialog între ei "cu cărțile pe masa" alimentează frustrările, falsele probleme și un spectacol dezagreabil
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
vânt. Va scriu pentru că nu știu dacă mai avem dreptul moral - în aceste condiții - să învinuim doar potentații zilei de toate relele (deși sunt convins că ei poartă o vină în veci de neiertat), atunci când noi înșine nu suntem în stare de, cel putin, mai multă dorința de a ne cunoaște în fapt unii pe alții. Nu pretind că trebuie să ne iubim cu toții (ar fi și sățios), dat măcar să ne intereseze ce-a mai scris (și nu numai ce a
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
ajunge la criticii literări și la public. Poemele lui Cristian Bădilită par compuse fără efort, în momente de exuberanta. Sunt improvizații, schițe de poeme, dedicații galante, simulări voioase ale efortului creator. Citindu-le, ți-l imaginezi pe tânărul poet în starea de spirit pe care o avea Eminescu când scria: "Din Berlin la Potsdam merge/ Drum de fier, precum se știe,/ Dara nu se știe încă/ C-am luat bilet de-a trie.// C-am plecat de dimineață/ Cu un taler
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
se știe,/ Dara nu se știe încă/ C-am luat bilet de-a trie.// C-am plecat de dimineață/ Cu un taler și doi groși.../ și de gât cu blondă Milly,/ C-ochi albaștri, buze roși." Este vorba de o stare de grație, de o fericită "ușurătate a ființei" , datorită cărora cuvintele vin parcă de la sine și orice îndrăzneala stilistica are farmec: "Ultima fecioara din bloc/ a trecut prin mine că prin foc/ fără s-o ardă nimic/ fără s-o
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
așa cum spuneam, în final orice poveste semnată de el își scoate la iveală acel cordon ombilical care o ține legată de timpul în care trăim. Dar, ceea ce pare inactualitate permite cititorului să se rupă de imediat, să intre într-o stare interioară care presupune detașare și depărtare de zgomotul cotidianului și al actualului, pentru că abia de la această distanță astfel cîștigată să poată privi cu luare aminte propriul său univers. Îmi dau seama că asemenea vorbe pot trece drept derizorie retorica de
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
este mai mare decît a o supune în mod vulgar, cum au făcut realiștii, "ăstialaltii, din Land, gașca lui Taica Gela": "nu asta era visul de aur care le motiva visele, ci altceva pe care nu-l știau numi. O stare greu de priceput", un impuls imaginativ care va sfîrși prin a-i transfigura pe cei implicați, îi va pune sub semnul imaginarului a cărui manifestare de nereprimat este nevoia de a povesti. Vor descoperi că "e de povestit totul." Ficțiunea
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
foarte expresiv tablou al nemulțumirilor, acuzelor și pamfletelor că există o conspirație împotriva României, apărute mai tîrziu. Într-un anume fel, chiar și reacțiile vehemențe de tip "Nu ne vindem țară", reacții al căror motiv secret era acela al păstrării stării de izolare economică a României pentru a nu se ajunge la competiția cu lumea largă, își au corespondent în diverse nostalgii scriitoricești după protecția statului de odinioară. Există, aici, o deosebire uriașă - între întreprinderea care produce aceleași mărfuri că și
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
Marină Constantinescu Vorbeam în articolul de săptămîna trecută despre starea actorului în societatea noastră de tranziție, o tranziție lungă și obositoare, o tranziție ce pare să devină permanentă. Mult visata și așteptată lege a teatrelor a căpătat un contur vag și un aspect concret doar în aplicarea, timidă, a legii
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
în tot felul de show-uri absurde, ridicole și grotești, uneori, în care aparițiile lor ies cu totul din sfera esteticului și, oricum, din aceea a teatralității. Această practic abandonare a profesiunii a atras, am spune în mod paradoxal, o stare materială de invidiat în breaslă și eticheta de vedetă aplicată de marele public. Un actor important trece astăzi pe strada fără să stîrnească vîlvă. O vedetă lansată de genul emisiunilor cu mult prea comerciale face valuri cum nici n-ar
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
ieftină și nesatisfăcătoare în plan estetic. Vîntul acesta comercial a bătut cel mai tare peste stagiunea încheiată. De multe ori actorii s-au zbătut pentru a obține o reclamă, mai degrabă decît pentru un rol. Teatrul înseamnă performanță și o stare specială, o permanentă pregătire fizică și psihică. Puțini dintre actori însă mai țin la statutul profesional. Poate și de astă stagiunea încheiată '98-'99 nu este marcată de performanțe actoricești evidente sau excepționale. Putem vorbi însă despre roluri cu însemnătate
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
și a autorilor avangardiști (începînd cu Macedonski!). Și pentru că Fondane poetul să nu aibă de suferit, tot în acest an Paralelă 45 scoate pe piață o elegantă bilingva a celebrului volum Priveliști. În 1929 cînd apărea, Fondane era departe de starea sa din anii 1917-1923, perioada elaborării poemelor. De altfel, își exprimă clar poziția în prefață intitulată "Cîteva cuvinte pădurețe": "Volumul de față aparține unui poet mort". Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
nu atît scrisul, cît lectură, cele mai adesea mie plictisitoare, a cărților - a caror lectură completă adesea nici macar n-am folosit-o parțial cînd am trecut la redactare! Te rog să crezi că și eu sînt bolnav (ficatul: îmi dă stări de oboseală care diminuează sensibil capacitatea mea de lucru). Și apoi, chiar în ce priveste scrisul Istoriei, nu uita că pe parcursul ei bibliografia aproape n-a contat. Eu n-am făcut o operă științifică (deși sper că n-am lezat
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Sadoveanu, sper că se și realizase - fiind vorba de limba germană pe care deși o citesc cu atîta sîrg de o viață întreagă, o vorbesc însă că o biată cizma... Textul meu românesc trebuie deci tradus (eu nu sînt în stare) și se pare că o va face Radu Miron". Sau, cu grijă unei tîrzii integrări universitare, ce i-a fost mereu refuzată în România: "Dragă Sami, după cum știi voi incepe sa tin cursuri de literatură română. La Münster, din aprilie
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
avea cîlți pe limbă". Ori aceste opinii înfrigurat politice (1 ianuarie 1991): "așa cum m-ai rugat, trimițînd lui Heitmann un pachet cu textele traduse din Istorie, i-am și scris - profitînd de ocazie - mi-am manifestat îngrijoararea și amărăciunea față de starea de lucruri din România încă încătușata de comuniști și securiști. Ceea ce nu face decît să exprime o realitate penibilă. Ai văzut că prietenul tău Pleșu s-a făcut încă o dată de plîns și de rîs cu așa-zisa lui demisie
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Îl salută pe acestă cu un fel de teamă și respect, cum saluți în general, un boier de orice neam o fi el. Dar să vedeți ce-i spusese noul preotel unui ziarist, o vulpe bătrînă de la ziarul regional în stare să tragă de limbă și-un mut. Preotelul, vorbindu-i reporterului de oamenii satului sau, îi prezentase astfel, habar n-avînd că ăla pe ascuns îl înregistra. Zisese așa. Că el avea menirea să păzească oile sale, credincioșii, să nu se
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
două avioane, între două serii de concerte, de repetiții. Evocam ultimul concert al Filarmonicii din München, la Viena, cu Sergiu Celibidache, în urmă cu trei ani, conducând realizarea Simfoniei a VIII-a de Bruckner, evocam acea inefabila, inexprimabila în cuvinte stare de muzică. Sunt curios să aflu amănunte asupra producției mozartiene cu "Cosi fan tutte", la Piccolo Teatro, la Milano, ultima producție montată în urmă cu un an și jumătate, de regretatul Giorgio Strehler; Ion Marin a condus-o din punct
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]