KorAP: Find »[drukola/base=strivi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...165 >

4,124 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai dragi. Auzind-o vorbind așa, am zâmbit, apoi am izbucnit În plâns. Ei, lasă, că și ție Îți plac crizantemele galbene, a zi ea, bucurându-se de căldura trupului meu tânăr aplecat asupra ei atât cât să nu o strivească. Apoi s-a dus. Geamul camerei era deschis și... cam atât se poate spune. La o adică s-ar mai putea menționa un oftat ușor și mâna ei dreaptă strângând o clipă mai tare mâna mea. 9. Alice a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de tot cu o rafală două de mitralieră sau de automat și numai după aceea să-l strivească cu șenilele, deși o revoluție nu se zdrobește cu mănuși, cum bine se știe. Doamna Koblicska i-a făcut atunci cadou de nuntă cărțile pe care scria Marx și Engels, precum și testamentul lui Andrei prin care Marta moștenea casa, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
brațe, spunând mereu ceva Într-o limbă pe care doar doamna Alieta o Înțelegea și cei care au plecat demult din Feldiu și nu s-au mai Întors niciodată. Domnul Húsvágó se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
gerului de afară. Într-adevăr, dădu aprobator din cap tânăra femeie, invizibilă parcă până atunci, și, dintr-o dată, nu doar vizibilă, ci și de o forță a prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi, Încetul cu Încetul, siluetele celorlalți, Înghesuiți sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de ajuns o pală de vânt cât de ușoară ca să o poarte de ici-colo prin văzduh și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ea farmecul ei, de o cruzime insuportabilă, totuși. Ca și dragostea neîmpărtășită. După felul cu care se priveau atunci În ochi se putea conchide că asupra acestui punct erau de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-ar fi și viața mea „un grand poème né de rien, un grand poème fait de rien”? i-a răspuns el cu emfază. Îi citise a nu știu câta oară felicitarea muzicală din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Trebuia să facă ceva ce putea să pună moartea pe gânduri. Și făcu: Își Îngropă fiul În zăpadă. Zăpada va Îngheța, iar el va rămâne acolo În adâncul ei, tânăr ca acum. Ce faci, hombre? strigă omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea aceasta hazlie a predicției Violetei: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Dar cum să-l strivească zăpada aceea albă, ușoară și caldă, ca odinioară mânile Violetei, pe care le purtase adineauri Eleonora, pe care le purta acum tatăl său și pe care le va purta Într-o zi... Cine știe? Numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea aceasta hazlie a predicției Violetei: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Dar cum să-l strivească zăpada aceea albă, ușoară și caldă, ca odinioară mânile Violetei, pe care le purtase adineauri Eleonora, pe care le purta acum tatăl său și pe care le va purta Într-o zi... Cine știe? Numele Însă nu se făcu auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

arătat un chip cu trăsături puternice și drăguțe, dar disproporționate: o frunte înaltă, ce-i făcea coafura să pară nepotrivită, nasul cârn, buzele pline și ochii mari, negri. Blanchard făcu prezentările. — Kay, el e Bucky Bleichert. Bucky, Kay Lake. Femeia strivi țigara cu piciorul. — Bună, am salutat-o eu, întrebându-mă dacă nu cumva era iubita pe care Blanchard o întâlnise cu ocazia procesului legat de spargerea de la Boulevard-Citizens. Nu se comporta ca o țiitoare de tâlhar, chiar dacă se dădea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
drumul spre casă și spre un somn fără vise la scurt timp după plecarea lui Kay la serviciu. Când însă nu ținea figura, mă zvârcoleam în somn și transpirat, visam clovnul zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange strivind gândaci, pe Johnny Vogel cu biciul lui și pe Betty, care mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori alta, nu conta. Dar cel mai insuportabil era să mă trezesc singur-singurel în casa noastră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ceva ce nu s-a scris în ziare. Ceva important. — Pentru tine e ceva personal? Ca o vendeta? — E mai mult decât atât. — Prietenul meu are o vorbă: cică polițiștii care își pun munca la suflet dau de bucluc. Am strivit un gândac care mi se urcase pe pantof. — Nu vreau decât să-l prind pe ticălos. — Nu-i nevoie să țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

moașă, Inna, care i-a dat o fiertură de urzici scârboase ce creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă așternuturile pătate. Dar petele erau violete, iar Lea și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu concepea că tocmai fiul lui își putea permite să facă excepție de la datoria semenilor de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de reputația lui - în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, - ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să-i declar că meseria lui nu mă atrăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut partea sa în ceea ce s-a întâmplat mai târziu. Dorind să mă strivească sub greutatea autorității sale, el a declanșat în mine o opoziție înverșunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect de-al meu. M-am războit cu tot ce era în mine timiditate, îndoială, modestie și am pus în locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-o, ca să nu plec fără să-i știu măcar numele. — Marta. — Frumos nume, m-am pomenit zicând, întocmai ca tata când o angajase pe Luchi. Și am luat-o de mână, descoperind că mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc în palme și-l folosise ca parfum. De câte ori îmi aduc aminte clipa aceea, mă gândesc cât de ciudate sunt femeile. Alt regn, cum zicea, în glumă, Dinu. La început, Marta ar fi fost în stare să se apere cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
că adevăratul proces se judeca în tăcere între mine și tata, și interpreta tăcerea mea ca un afront personal. Dar chiar dacă aș fi știut că încăpățânarea mea mă ducea la ștreang, tot n-aș fi izbutit să vorbesc. Mi-am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară și să nu mai fiu atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă”. După aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. „18 august Am fost la un lac din apropierea orașului să înot. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cu Marta. Probabil, pentru unii nu există închisoare din care să iasă cum au intrat; iau cu ei ceva de care nici nu-și dau seama în bucuria plecării. Eu fac parte dintre aceștia. Ajuns acasă, în camera mea, mă striveau de la o vreme pereții. Ieșeam în curte numai ca să mă conving că nu mă oprea nimeni. Apoi mă întorceam. Așadar asta este libertatea? mă întrebam. Să trăiești fără un gardian care să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
glumă. Așadar, acolo se afla sala cu oglinzi! Francisc era la fel de înalt și de zdravăn clădit ca Profetul, dar spre deosebire de Profetul, a cărui statură impunea respect, el nu impunea decât teamă. Avea ceva de imbecil puternic în stare să te strivească mângâindu-te. Am renunțat să-l provoc. M-am oprit singur și m-am întors. A doua zi m-am apucat de lucru cu toate că era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]