4,034 matches
-
ținea să dea la tipografie manuscriptul curat și citeț. Împrejurul mesei lui de scris era deci mereu plin de hârtii rupte"258. Pasiunea pentru gazetărie se simte în fiecare literă a articolelor eminesciene, în ciuda unor afirmații întâlnite în manuscrise: "Sunt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Aștept telegramele Havas ca să scriu, iar scriu de meserie, scrie-mi-aș numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc"259. Astfel de însemnări au determinat pe unii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Soulèvements populaires en France de 1623 à 1648, Paris, Ecole des hautes études, 1963, p. 599-600. Primirea făcută de locuitorii din Rennes comisarului regal în 1636 este tipică pentru frontul comun de care se izbește adesea puterea regelă: clasele populare, strivite sub impozite și temîndu-se de o nouă presiune fiscală, își găsesc aliați printre notabilii locali, amenințați în privilegiile lor și în puterile lor tradiționale. E adevărat că de îndată ce agitația populară se transformă în dezordine, acești notabili se desolidarizează de aliații
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al necesității fără putere asupra sufletului profund, lumea oglindește libertatea/iubirea divină. Privită din interior, în țesătura ei de necesitate, lumea e un necruțător aparat de constrîngere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
putere un atribut al transcendenței, ele au construit transcendența ca rezultat al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o instanță discreționară, care strivea individul. Ororile celor două regimuri totalitare au ilustrat din plin iluzia și pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sens. S-ar putea spune, de asemenea, că, limitîndu-și expansiunea naturală, ființa dă întrucîtva loc în sine însăși tuturor existentelor pe care nu le-a violentat, față de care s-a retras deși avea puterea de a le acapara, supune ori strivi. Exteriorul e întrucîtva transmutat de ea în propria interioritate. Ceea ce, în afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Labiș de o mare încărcătură lirică, metafora „păsării cu clonț de rubin" fiind a nesfârșitului tăvălug al zeului morții: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin, Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă..." Poetul visează totuși o zi a marii eliberări de moarte, când
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
între suferința și dorința de a construi un „nemaivăzut altar”. Eminența artistică e asociată aici unei virtuți răzbunătoare: „Înfrigurat de-un singur gând... I-ai dat răspunsul răzvrătit: Mai pot!” Verbele violente sparg cadrul tradițional al baladei: „a smulge”, „a strivi”, „a încinge”etc. Confictul între cele două personaje e rezolvat în favoarea creației, simbolul unei puteri eterne „o floare albă”. În poezia lui Labiș există o permanentă încercare de a oferi o viziune proprie atât asupra realității înconjurătoare cât și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine germenul morții și răzbunarea n-a întârziat să apară: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin.” Oboseala devine izolatoare, un spațiu de protecție. Propozițiile încep să se articuleze greu, energia primelor versuri nu mai există: „Și uită-te, -i rece dar trece Fiorul fierbinte de care ni-i frică.” (Uită-te
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e mugetul uriaș al mării, lucruri ce toarnă în noi impresii colosale, de parcă vor să ne strivească, toate s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un compozitor, voind să dea un accent pastoral operei sale, folosește un tril de pasăre, scurt, pe care îl pierde apoi imediat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
citim o poesie de Șt. O. Iosif. Altfel se întâmplă însă când e vorba de sublim. Obiectul sublimului ne apare dintr-o dată în proporții atât de covârșitoare încât prima impresie pe care ne-o lasă e aceea că parcă ne strivește; și numai după ce am înfrânt această stavilă, comunicăm cu el într-o bucurie cu atât mai intensă cu cât stavila ni s-a părut mai de netrecut. Sublimul presupune deci o disproporție puternică între forțele noastre și covârșitoarea lui măreție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în planul limbii (= textemele diasketice), fie în planul vorbirii individuale (= textemele diasemice). Din acest punct de vedere, e evident că o expresie precum I s-a urcat sângele la cap nu poate fi pusă alături de o expresie precum Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. 1.2.2. Totuși, datorită raporturilor de coreferențialitate care le definesc, textemele pot deveni creatoare în planul sensului/textului, adică pot stabili raporturi metaforice noi cu coreferenții lor textuali. Pe baza acestei premise, funcțiile textuale
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un bun temei pentru umanismul estetic în contrast cu pretențiile de fermitate ale "corectitudinii politice", considerate pe bună dreptate false. O agresivitate disproporționată și cu totul nemotivată se manifestă în contra esteticului; uriașe mașinării, remarcă Virgil Nemoianu, sînt puse în mișcare pentru a strivi niște fluturi care nu fac rău nimănui. Se luptă cu tancurile în contra vrăbiilor. Sînt de neînțeles și greu de motivat ostilitățile orchestrate sistematic în contra celor care susțin autonomia esteticului. Aflăm această teamă și antipatie aproape egal răspîndită printre ideologiile de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
numesc, cu un termen solemn: organizație socială și de stat". Sînt observații sănătoase și extrem de acide asupra unei realități sociale și politice palpabile și direct accesibile. Ținta tipului politic este stăpînirea, dreptul de a parveni și a fi ascultat, să strivească pe oricine îi stă împotrivă etc. Din astfel de primitivități își extrage visele de putere. Politica, ne spune eseistul, este vocația naturală a majorității umane: "Din impuls imediat, aproape orice om poftește și practică cu deliciu funcțiunea de stăpîn; aproape
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
S-a răstignit ca să ne Învieze duhovnicește. Primii oameni s-au pocăit dupa cădere; de aceea Hristos când S-a pogorât la iad i-a eliberat mai Întâi pe ei. În reprezentarea iconografică a Învierii, Hristos pogoară la iad, unde strivește toate cu puterea Sa dumnezeiască. Nimic nu a rămas la locul lui toate au fost distruse. El apucă cu o mână pe Adam și cu cealalta pe Eva și-i mântuiește. Omenirea, În totalitatea ei, a apucat drumul Îndepărtării de
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
trecători murdari până la ceafă de noroi, stropiți de automobile ca de stropitori, abia târându-și paltoanele și galoșii [...] De zece ori omul coboară de pe trotuar ca să ocolească o groapă cu apă și țâșnește din nou imediat sus ca să nu-l strivească vreun automobil"4. Străzile pavate și luminate, bulevardele largi, clădirile impozante, cafenelele boeme sau magazinele cu fațade occidentale contrastau puternic cu periferiile cu străzi desfundate și case ponosite. Sugestiv în acest sens este tabloul descris de un fotoreporter berlinez în
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al necesității fără putere asupra sufletului profund, lumea oglindește libertatea/iubirea divină. Privită din interior, în țesătura ei de necesitate, lumea e un necruțător aparat de constrîngere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
putere un atribut al transcendenței, ele au construit transcendența ca rezultat al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o instanță discreționară, care strivea individul. Ororile celor două regimuri totalitare au ilustrat din plin iluzia și pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sens. S-ar putea spune, de asemenea, că, limitîndu-și expansiunea naturală, ființa dă întrucîtva loc în sine însăși tuturor existentelor pe care nu le-a violentat, față de care s-a retras deși avea puterea de a le acapara, supune ori strivi. Exteriorul e întrucîtva transmutat de ea în propria interioritate. Ceea ce, în afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
al anilor petrecuți la Rășinari, unde tutelar a fost simbolul indelebil și atotcuprinzător al Coastei Boacii, la timpul spațiului urban, fie că e vorba de Sibiu sau București, un timp străin, agitat și agresiv, care îți descompune ființa și îți strivește identitatea. Rostul sau valorizarea experienței spirituale în regenerarea adolescenței, în transgresarea contingentului, a incertitudinilor, pentru a putea astfel aduce în suflet "balsamul purificării" iată ceea ce-l frămînta pe tînărul Emil Cioran, pe nostalgicul student în filosofie, dezabuzat de ritmul agitat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în vîrstă, simțindu-se din ce în ce mai aproape de originile sale, Cioran va legitima viziunea fatalistă a spațiului românesc. Țăranul nostru a ajuns la adevăruri fundamentale, el are dreptate, el care "nu crede nimic, care gîndește că omul este pierdut, care se simte strivit de istorie. Ideologia asta de victimă este și concepția mea de acum, filosofia mea despre istorie"139. Disprețul lui Cioran față de istorie era generat și de faptul că aceasta nu însemna numai un tăvălug monstruos, ci și "cea mai mare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Are oare vreo importanță dacă te împovărezi cu plumb sau cu nisip? Plumbul apasă asupra ta prin masa lui. Nisipul - prin cantitate. Luate în parte, micile greșale pot părea lipsite de importanță, dar când se adună multe, ele te pot strivi, întocmai ca plumbul! Mici păcate?! Dar n-ai văzut oare cum se adună râurile din picături? Păcate mici, dar multe! Nu vom înceta, deci, să cădem înaintea Domnului, cu inimă curată, zicând: Și ne iartă nouă greșalele noastre, îndeplinind însă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”. Făcând aceasta, nu numai că vom dobândi iertarea păcatelor, dar vom și învinge legea păcatului, nefiind lăsați să fim duși în ispita lui; îl vom strivi pe tatăl păcatului, șarpele cel viclean, de care ne rugăm să fim izbăviți, sub ocrotirea lui Iisus Hristos, Cel Care a biruit lumea. Rugăciunea, așadar, să ne fie îndreptată spre această taină a îndumnezeirii, ca spre cea din urmă țintă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dacă vii iar cu chestia aia că e mai bine să suporți nedreptatea decât s-o faci... Tu n-ai înțeles că noi trăim într-o societate liberală bazată pe concurență zdravănă unde cel mai tare are libertatea să-i strivească pe toți? - Ce aștepți? Dinamica socială a perturbat ritmurile leneșe de altădată. Niciun profesionist nu mai poate rămâne suspendat în cutumele sale. Vin peste noi rigori pe care nu le cerem, dar care se impun. Vin peste noi tot mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pietrele rămân, interesul poartă fesul, și altele la fel de ancestrale. Acestea conservă, dincolo de forma lor contractualistă, o înțelepciune a supraviețuirii când valuri ale schimbării se succed cu repeziciune amenințând structurile. Faptul că la români forma biruie fondul este arhicunoscut. Profesorul este strivit între rigori ale deschiderii spre lume și rigori ale închiderii în știință. Științele, chiar și atunci când sunt sociale, nu doar ale naturii, cer în primă fază studiu, discreție, efort, ori toate astea cer timp și... sacrificiu. Nu poți ieși spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aprinde. Închisoarea devine o universitate și un templu. Fericirea pe care o trăiește el într-un episod de convertire religioasă este dovada că omul are resurse infinite pe care mai ales situațiile limită le dibuie. Natura umană, și când e strivită, înflorește în chipuri neașteptate. Intelectualii sunt vânați pentru vina de a fi descendenți ai unor familii vechi, boierești, ori pentru vina de a fi citit cărți așa zicând interzise. Orice legătură cu Occidentul este văzută de comuniști ca periculoasă. Experiența
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]