5,716 matches
-
comunitate umană... La Neapole turistul se face mic în fața napolitanilor, rămîne în orice caz minoritar. în timp ce Veneția, oraș format din turiști, nu este un oraș real, nu este un oraș care trăiește, este mai degrabă un ritual, un pelerinaj fantasmatic... Sublim mi se pare acest eseu al domnului Debray, ceea ce nu mă împiedică să prefer Veneția și să nu sufăr dacă nu reușesc să ajung la Neapole decît o dată la zece ani. La Veneția însă trebuie să merg, cum spuneam, măcar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
meu de vedere aceste false ferestre lăsate de creație oamenilor nu fac decît să-i perturbe, să-i înșele, să-i incite la dedublare... Din cauza viselor cred oamenii în existența unei lumi paralele. în plus, convinși de existența acestui etaj sublim, oamenii nu mai fac destule eforturi pentru a-și ameliora lumea reală. Cînd sunt puse față în față, visul și realitatea apar inegale. Fascinant este întotdeauna visul, realitatea este o expresie a durerii. Din comparația vis-realitate cîștigă întotdeauna visul. extirparea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în comerț. Următorul gest fu acela de a ieși cîteva minute pe balcon, pentru a trage puternic în piept aerul iodat și pentru a privi marea. Bernard mai spune o dată, în gînd, „bună ziua”. De data aceasta, salutul era adresat acelor sublime imagini din fața sa, acelor elemente devenite atît de necesare bunei funcționări a ființei sale : marea, plaja, pescărușii, norii, cețurile, bărcile cu pînze... toate îl fascinau, dar, mai ales, toate se asociau pentru a-i procura lui o stare extatică. „mulțumesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
treptele muzeului de artă. rătăcesc prin triaje, mă furișez în cîte un vagon de tren, mă închid în cîte un compartiment de clasa a II-a. Și dorm, dorm... Și visez că trenul este în mișcare, visez că străbatem peisaje sublime și că trecem prin orașe aglomerate. În cimitirul de mașini găsesc întotdeauna cîte o carcasă mai bine conservată. mă strecor înăuntru, mă așez la volan, claxonez, adorm cu capul pe volan, mi se pare că aud cum plouă și cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
piloți, copiloți, stewarzi și stewardese, și terminînd cu pasagerii). toată atmosfera și tot ritualul îmbarcării de la aeroportul din Washington, unde începe acțiunea, era și ea impresionantă, iar cine vedea filmul nu mai avea nicio îndoială că america avea cele mai sublime aeroporturi cu cele mai incredibile piste, cele mai performante și mai luxoase avioane, cei mai dotați și curajoși piloți din lume și cel mai simpatic personal navigant. nu, nu-i puteam spune lui Victor de ce alesesem un avion al unei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
estetică a epocii comuniste. absolut toți cei 834 de invitați apreciară spiritul profund kitsch al decorațiilor precum și supradimensionarea inutilă a ansamblului. Iar crăpăturile inevitabile, apărute în tavan și în pereți din pricina materialelor proaste, utilizate în momentul construcției, fură considerate o sublimă revanșă a vieții asupra ideologiei. Vizita ghidată a întregului edificiu, a zecilor de kilometri de coridoare, inclusiv a subsolurilor, precum și a Catedralei neamului care se construia în apropiere, fu de natură să-i convingă pe toți că românia dispunea de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
consacrate trebuie să o înfrunte: tradiția. O «fidelitate muzeală» nu este de nici un folos. Istoria institutelor religioase, de la cele mai vechi până la cele mai noi, este plină de figuri pozitive ale unor creaturi închinate lui Dumnezeu, de opere de caritate sublime și bine chibzuite, dar și de Reguli îmbibate de neoplatonism ce, în realitate, nu prea aveau de-a face cu realismul evanghelic. Tot acest amestec a produs veritabili sfinți, mărturisitori admirabili care s-au jertfit pentru Împărăția lui Dumnezeu și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
are drept scop mortificarea în sens punitiv și represiv, ci este o deschidere spre truda și bucuria vieții, ca și cum ar fi vorba de o pentagramă pe care cineva își scrie propria viață, transformând-o într-un fragment muzical armonios și sublim. O astfel de experiență personală, așadar, poate dovedi tuturor că fericirea, lipsită de manii și perfecționisme, este la îndemâna oricui într-un mod unic și irepetabil. Se cuvine să menționăm în această circumstanță o utilă cugetare a unui psihanalist acut și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână subțire care-i ridica bărbia în sus. Era Otilia. - Felix, ce faci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămânea nimic decât iritația. Vreau să zic că oamenii simpli nu pot întreține decât un singur sentiment, și că și pe acela îl înlocuiesc cu un fel de automatism. Un om din popor nu poate fi și patriot, și tată sublim totodată, o mamă nu-și poate iubi bărbatul și copiii. Ori iubește pe bărbat și bate pe copii, ori iubește pe copii și bate bărbatul. Eu am experiență de la moșie, sunt, cum s-ar zice, vindecat de anume romantisme. Unul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era capabilă să-i dea alt fiu, mijloacele ei generatoare erau sleite. Se știe că Napoleon și-a frânt inima și, pentru a-și asigura un succesor, a divorțat de Josefina. Ei bine, avea să facă și el acel gest sublim. Stănică nu vorbi nimănui de divorț, dar vorbi de cazul lui Napoleon și al Josefinei, spre a vedea cum judecă lumea gesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, îi făcu mulțime de mici servicii, iar lui moș Costache începu să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și asigura un succesor, a divorțat de Josefina. Ei bine, avea să facă și el acel gest sublim. Stănică nu vorbi nimănui de divorț, dar vorbi de cazul lui Napoleon și al Josefinei, spre a vedea cum judecă lumea gesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, îi făcu mulțime de mici servicii, iar lui moș Costache începu să-i procure materiale. Îi aducea piroane, vopselării, pensule, nimicuri dibuite, cine știe pe unde, dar pe care bătrânul le primea cu mare satisfacție. Îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de amor mi se pare o rămășiță din timpurile barbare. Aurica plânse singură în odaia ei, interpretând spusele studentului ca o dorință de a răspunde amorului ei, însă fără obligații. Petrecu o noapte agitată, erotică, apoi căzu într-o stare sublimă, ca aceea pe care o încearcă oamenii pregătiți pentru sacrificii mari. Avea să primească, în ciuda omenirii, amorul lui Weissmann, fără cununie, măcar cu jurământul unei fidelități statornice. - M-am gândit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului,am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tine? - Nu pe mine! Sperii pe orice fată, în genere, fiindcă fetelenu văd departe și n-au cultul măreției, cum scrie în cărți. - Mă ironizezi! - Ah, nu! vorbesc de fetele comune, dacă ai urmări să aisatisfacțiile mărunte. Sunt și fete sublime. Dar fetele admiră pe oamenii ca tine și merg după oameni ca Stănică. - Mi-e indiferent. Nu voi iubi niciodată o fată seacă. Te iubesc pe tine, care ești frivolă numai în aparență, dar în fond ești inteligentă și profundă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedea ce face persoana să fie cu adevărat fericită. Astfel fericirea nu poate fi identificată tout court cu o stare de bine idealizată, numai pentru faptul că cineva a ales să-și dedice propria viață unui ideal, fie el și sublim, cum este cel al consacrării lui Dumnezeu. O căutare autentică a fericirii implică un stil de viață în continuă convertire, un mod de a gândi, de a simți și de a acționa, care să fie coerent cu misiunea dar și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
într-un loc pierdut printre copacii de la țară ca și în gălăgia plină de praf a unei metropole. Această privire este expresia unui nou mod de a vedea ceea ce se așteaptă de la viață, deoarece se referă la dimensiunea cea mai sublimă a persoanei, deschisă spre valoarea ei intențională și vocațională. Este o fericire care trece dincolo de lucrurile materiale, întrucât ea surprinde aspecte mai importante ale persoanei, cum ar fi aspectele mai raționale ale existentei ei de creatură, făcută după chipul lui
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Căci pentru el orice iubire este o ispășire. - Oamenii pe care i-a anulat cunoașterea mor în tine; victimele disprețului tău putrezesc în inima ta. Și întreg acest cimitir care prinde viață în delirul de dragoste, în spasmele ispășirii tale! Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renunțarea, munții și orga - în moduri diferite și totuși în același fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spasmele ispășirii tale! Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renunțarea, munții și orga - în moduri diferite și totuși în același fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moarte. Marea, renunțarea, munții și orga - în moduri diferite și totuși în același fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest etic. Dimpotrivă, dacă trecerea lui printre noi este numai o greșeală a veșniciei, o ispitire inconștientă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
estetic un gest etic. Dimpotrivă, dacă trecerea lui printre noi este numai o greșeală a veșniciei, o ispitire inconștientă de moarte a perfecțiunii, o ispășire în timp a absolutului, atunci proporțiile enorme ale acestei inutilități nu se înalță sub semnul sublimului? - Estetica să mai salveze crucea, ca simbol al veșniciei. Nu există o plăcere mai mare ca aceea să crezi c-ai fost filozof - și nu mai ești. A suferi înseamnă a medita o senzație de durere: a filozofa - a medita
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să nu mai fiu nicăieri și în primul rând în mine! Ca într-un delir de absență, să mă suprim în toate și să mă sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt între viață și moarte. Moartea este sublimul la îndemîna fiecăruia. Cele mai crâncene dureri și halucinațiile de groază cele mai crude nu mi-au lăsat un dezgust comparabil celui ce urmează despărțirii de un grup de oameni pe care îi urăști sau pe care îi iubești. Ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dacă nu în moarte? Cât prestigiu nu aruncă iminența neființei peste peisajul șters și searbăd al ființei? Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un infinit prin slăbiciune, un cer de deficiențe... Viața omului se reduce la ochi. Nu putem aștepta nimic de la el, fără o reformă a privirii. Dragostea este sfințenie plus sexualitate. - Nimeni și nimic nu poate îmblînzi paradoxul acesta prăpăstios și sublim. Hamlet n-a uitat să înșire iubirea printre "relele" care fac sinuciderea preferabilă viețuirii. Numai că el vorbește de "chinurile dragostei disprețuite". - Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice doar: iubire! Pe țărmurile mării, seceta lăuntrică a zilelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se spânzură cineva. ... Și apoi, inima mea - spânzurătoare pe măsura cine știe cărui diavol. Sfințenia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalității. Nihilismul: forma de limită a bunăvoinței. Plictiseala e rând pe rând vulgară și sublimă, după cum ne pare că universul miroase a ceapă sau că emană din inutilitatea unei raze. Nu mă simt "acasă" decât pe țărmurile mării. Căci nu-mi pot construi o patrie decât din spuma valurilor. În fluxul și refluxul gândurilor, știu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]