4,043 matches
-
epoca le radiază pentru a descoperi tenebrele, acea unică obscuritate care, cu toate acestea, nu este separabilă de lumina sa.” (trad. mea, A.M.) Contemporanul, spune Agamben, nu se va lăsa orbit de luminile secolului său pentru a sesiza în ele „sumbra lor intimitate” ăleur sombre intimitéĂ. Astfel : „Con- temporain est celui qui reçoit en plein visage le faisceau de ténèbres qui provient de son temps”. „Contemporan este cel care primește în plină figură fasciculul de întuneric al epocii sale.” (trad. mea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o are despre opera lui Caragiale împru- mută mult acestui context politic prin excelență coercitiv, absurdist și deformator. Opera lui Caragiale devenea, ast- fel, la rândul ei un interpretant, o lentilă prin care criticul literar privește timpului său sesizându-i sumbra nebu- lozitate, grotescul imund, întunecimile abisale. Pintilie realizează o „anamenză”, - termenul este între- buințat de către Horia-Roman Patapievici în contextul configurării unui profil identitar - sondând psihismul abi- sal al României profunde prin intermediul operei scrii- torului I.L. Caragiale. Scrisoarea lui Pintilie care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră, o acoladă cețoasă a unei nopți din care răsar lumini putrede, în care se aud țipetele și zgomotele unor încăierări obscure. Un cetățean locuitor sau nu al acestui limb face o prezentare în fața unei comisii stabilind perspectiva unui viitor urban
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Parcă am fi pe o șosea neasfaltată. Revin la Muzeul din Cairo. Dacă n-aș fi fost în muzeele grecești sau în cele spaniole care sclipesc de curățenie și de mândrie, n-aș fi realizat imensa diferență. Acest muzeu este sumbru nu pentru că-i încărcat de sarcofage și obiecte găsite în morminte, care sunt superbe și vioaie - dacă se poate spune așa, tocmai știind filosofia egipteanului care nu se temea de moarte. Sunt sumbre din cauza prafului neșters din vitrine, din cauza galeriilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fi realizat imensa diferență. Acest muzeu este sumbru nu pentru că-i încărcat de sarcofage și obiecte găsite în morminte, care sunt superbe și vioaie - dacă se poate spune așa, tocmai știind filosofia egipteanului care nu se temea de moarte. Sunt sumbre din cauza prafului neșters din vitrine, din cauza galeriilor neamenajate la standard internațional. Parcă cineva ar dori să se aștearnă deasupra lor o nouă uitare, de data asta definitivă și mai cumplită decât cea impusă de religia celor care au construit piramidele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-nconjoară brusc zeci de copii sau tineri cărora nu le poți ști intențiile, este murdar, aglomerat lipsit de strălucire sau poezie. Ce-a fost palpitant, a fost faptul că ne-am rătăcit, fără se vrem, prin niște cotloane, ulițe înguste, sumbre, unde de fapt se aflau mici ateliere, unde mirosurile erau puternice, amețitoare și periculoase, de unde în orice clipă ai fi putut să dispari, o mână de după o poartă trăgându-te undeva în întuneric. Bărbații noștri (Liviu și Costică - eram doar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o bun) parte din acest praf poate proveni din oase de om. Nu știu dac) Ierusalimul este, din punct de vedere geologic, mai vechi decât alte locuri, Ins) dolomitul și lutul par mai str)vechi decât În alte p)rți. Sumbru și Întunecat, ca În gândurile domnului Bloom din românul Ulise al lui Joyce. Ins) În aerul str)lucitor și În masivii nori albi suspendați deasupra munților Încrețiți nu este nimic ce ar putea p)rea obositor. Aceast) atmosfer) face ca
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ceea ce mi-a relatat judec)torul Cohn. Este un b)rbat masiv, aparent un taciturn, Ins) constați c), de fapt, În câteva minute Îți spune o groaz) de lucruri. Un alt paradox - la cin) pare c) se gândește la lucruri sumbre, Ins) pleci cu sentimentul c) ai petrecut momente dintre cele mai pl)cute. Doamna Cohn, muzicolog, este o femeie solid), impulsiv), impresionant), cu un farmec deosebit. Judec)torul a fost obligat s) le explice colegilor s)i din Comisia pentru
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Van Leer, m) uit la demnitarii str)ini care sosesc al)turi, la reședința președintelui. Exist) o gard) de onoare și fanfara cânt) „Hatikvah” - un imn național nu dintre cele mai vesele. Este un du-te-vino de limuzine silențioase, În culori sumbre și de motociclete care huruie și duduie. Îmi ofer o plimbare pe jos prin Orașul Nou - sau mai nou - si intru În libr)ria lui Herbert Stein. Domnul Stein este un bun negustor de mod) veche - usc)tiv, palid, plin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
contradictorii, totuși „lupta internă“ dintre greci și ardeleni continuă până azi. Faptul că părinții mei au divorțat pe când eu aveam doar nouă ani, deși au rămas prieteni, arată cât de dificil era acest amestec, mai cu seamă proiectat pe fondul sumbru, dur și Închistat al anilor ’50. Oglinda, păpușile și Toscanini În copilărie simțeam un fel de respingere a lumii și-mi găseam refugiul În imaginar, fără să știu că această preferință era un semn al carierei de mai târziu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Întreb dacă astăzi ai un răspuns la Întrebarea de atunci. Nu mi-e ușor să răspund nici azi. Cred că rolul artei e să filtreze trivialul vieții printr-o viziune transparentă, să dea speranță, nu doar să arate cât de sumbru e totul, cu alte cuvinte să ne amintească de potențialul infinit pe care, ca oameni, Îl avem. Din păcate, arta din ziua de azi, fiind tot mai mult legată de semnătura unui artist și depinzând de personalitatea lui, a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În teatrul românesc perioada polemicii cu cămașa de forță a realismului socialist. Atât timp cât cultura se Închide Într-o singură polemică, ea Își clădește noi limite. Voi - tinerii regizori ai anilor ’60- ați ieșit din obsesia dualității realism-nonrealism: Manea prin clovnerie sumbră, Helmer prin modul său de a dezbrăca teatrul de teatru, lăsând cuvântul și gândul să acționeze pe scenă, tu prin nelimitata libertate a jocului. Și cred că spectacolul cu Iulius Cezar a fost răspunsul meu la această polemică. GB: Spectacolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
titlului cu pricina. Atmosfera În spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate să estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavari și Danillo nu se ridicau deasupra promiscuității generale, balanța se apleacă În favoarea lumii sumbre și opereta devine cabaret satanic. Ideea lui Lehár era totuși diferită, luminoasă: În ciuda a tot și a toate, dragostea Învinge. Când Ioan Holender mi-a propus să montez o nouă Văduvă la Viena, eram convins că trebuie să restabilesc echilibrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am luat avionul spre New York, lăsând de acum liber scaunul de director, fără să-mi Închipui cât de Întunecos avea să devină În spirit biroul Însorit de la etajul patru. Să sperăm că istoria va face lumină referitor la acest interval sumbru (pe care nu țin să-l comentez) al Teatrului Național dintre 1993 și 2005. Așteptând Îmbarcarea pentru New York În aeroportul vienez, deși părăseam Austria, aveam impresia că părăsesc În același timp și România (al doilea exil, de data asta voluntar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că ar fi pus În pericol chiar viața băiatului. Mama mi-a povestit mai târziu despre Încordarea care se simțea În casa de la Vira, În copilăria ei, despre scenele cumplite care aveau loc În biroul lui Ivan Vasilievici, o cameră sumbră, situată pe colț, care dădea spre o fântână veche cu o roată ruginită, aflată sub cinci plopi de Lombardia. În afară de mine, nimeni nu folosea camera aceea. Îmi țineam cărțile și planșele pe etajerele ei negre și mai târziu am convins
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu-i mult de atunci; Locul - un punct În care se Întâlnesc și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit. Schitul cu cele două râuri apărea cuminte și rămânea acolo, Într-o sumbră transă (de-ar fi trecut peste el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo două sute de versuri, după care era Înlocuit cu o fecioară din Georgia sau cam așa ceva, ducând un urcior. Când operatorul extrăgea o placă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de furie la adresa lui Tolstoi fiindcă respingea arta războiului și Îl admira entuziasmat pe Prințul Andrei Bolkonski - căci tocmai descoperise Război și pace, pe care eu o citisem pentru prima oară la unsprezece ani (la Berlin, pe un divan turcesc, În sumbrul nostru apartament rococo din Privatstrasse care dădea spre o grădină din dos, Întunecoasă și umedă, cu zade și gnomi, care au rămas pentru totdeauna Între filele acelei cărți, ca o ilustrată veche). Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la radio a demisionat), șomajul, lipsa speranței într-un alt viitor, dar, mai ales marea lui sensibilitate ce făcea din el un inadaptabil; într-un moment de depresie ca un protest a optat pentru soluția finală ca pe o eliberare sumbră eliberare zborul cu aripi frânte al Meșterului Manole... Dar... dar unde a căzut... n-a izvorât apă... Ca frate, m-am considerat executorul său testamentar, sperând în zile mai senine când luminile rampei se vor aprinde și pentru Sandu. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătăliile lui răsunătoare. Legendarele iubiri ale Mușatinilor aruncă o undă de lirism, de poezie asupra tristelor iubiri ale Domnului Ștefan, care nu e stăpân nici pe inima sa; el nu are decât o singură mare iubire: Moldova. În acele zile sumbre, între zidurile reci ale Sucevei, se petrece o altă dramă: conflictul dintre cele două Marii, Doamna Maria de Mangop și Domnița Maria Voichița -, două femei ce iubesc același bărbat. Citind și scriind despre zbuciumata epocă a lui Ștefan, de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capelă, a început să ningă. Dar nu ca de obicei, fulguind mai întâi, ezitant, și abia după un timp pornindu-se ninsoarea adevărată. Ci dintr-o dată și foarte des, cu fulgi mari și apoși de parcă, la semnul cuiva, peste fațada sumbră a capelei s-ar fi rostogolit în valuri o pânză de voal de o albeață imaculată. Era extraordinar, mirific. (Cineva din mine înregistra, pentru mai târziu, spectacolul.) Totul nu a durat decât câteva zeci de secunde. Nu mai văzusem niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-i contemplu. Evenimentul - să te întâlnești cu propria dirigintă care pe deasupra să fie însoțită și de soțul ei! - îi copleșește. De atâta timiditate ambii au încremenit parcă într-un fel de visare interminabilă. * Într-o noapte de toamnă destul de sumbră, la Snagov, unde sunt numai cu tata. E târziu, afară s-a stârnit vântul și nu prea mă simt în apele mele. E drept că și cimitirul e foarte aproape, peste drum. Recunosc cu rușine că n-am dormit niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
transformasem într-un nerușinat, din cale afară de lacom zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un soi de strașnică muștruluială, o aspră lecție de culpabilizare generală. Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei? Da, desigur, și ei, deși... Noi însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]