3,826 matches
-
cu glas tremurat, emoționat. Boier Stanciu tușește, se foiește, șovăie, își drege glasul: Apăi... dacă tot a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule, "Marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
miros... Cupcici, scăldat în sudori, cuprins de tremurici: Sa... sa... salcia... Ce te bâțâi mă?! Ai văzut pe Necuratu'?! îl scutură Isaia. Cupcici, înspăimântat, își șterge broboanele de sudoare: Saracam di mini... E cu primejdie mare. Nu vă fie cu supărare, boieri dumneavoastră, eu... eu mă dau îndărăpt. E cu primejdie... E cu salcie... Am prunci... Am fătuci de măritat... Mi-e teamă, nea Isaio! Zău! Mi-i teamă... L-ați auzit?! izbucnește Isaia, furios. Nu mă mai joc!" L-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de consultant, iar limbuta lelea Saveta, trântită pe patul așezat în colțul acum obscur al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își dojenește fără supărare, cu un fel de aroganță blândă, pedagogic, partenerul, când acesta greșește, gafează. Iar badea Emil gafează din ce în ce mai des, însuflețirea i s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși... Stop! Asta e tot, dar puținul acesta înseamnă enorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că un număr comemorativ Eminescu nu putea decât să indispună, să supere cuplul. Drept urmare, tot ce s-a putut face, prin ordin și presiuni de sus, pentru ca, stricând cât mai mult cu putință acest număr, măcar să se atenueze indispoziția și supărarea celor doi, s-a făcut (publicarea, pe prima pagină firește, a inexorabilului mesaj cu care „tovarășul” gratula nefericitul simpozion de la Ateneu, pretinsa telegramă adresată de participanți la simpozion aceluiași etc.). În fine, de voie, de nevoie, „forurile” (un termen pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
măreția. Maica Durerii Treptele care urcă spre Golgota Ca să urci pe Golgota trebuie să intri prin biserică. Din biserică urci trepte spre locul unde a fost răstignit Domnul. Golgota. Urcăm treptele la locul răstignirii. Sunt multe trepte de urcat. De supărare și în starea sufletească în care mă aflam nu le-am numărat și acum îmi pare rău. Iată-ne ajunși pe Golgota! Locul unde S-a jertfit Fiul lui Dumnezeu pentru noi, toți: cei de atunci, cei de acum și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
au venit după mine, jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici, cu un cuvânt împrumutat de la Robert Musil (Omul fără însușiri), „Mortadella”, după salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența amenința să mă deprime total. „Mortadella” își cumpărase o geantă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi, pe viitorul familiei. Eram definitivi în învățământ spre dezamăgirea revizorului școlar Costenco, un om supărat pe ceilalți în lipsă de motive de supărare. De la Traian Val până la Marineanca, printre lanuri de păpușoi, pe drum de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă de ea, mai ales când era în toane rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare. Eram pe teren așa cum se cerea, nu eram la cafea pe la dispensar unde avea obiceiul să vină mereu (iar eu aveam obiceiul să întârzii la o cafea cu medicul). Ce ai la gât, tovarășa? Dar ce am, am răspuns, ducând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu-mi doream decât să ajung la comună și să dorm. „-Câte una de fiecare”, a spus blonda cea grasă, privindu-mă mirată de 135 întrebare și de supărarea mea. „-Au fost bătrâne, mânca-le-ar hulpea de orătănii” a spus cealaltă femeie, în timp ce așeza pe masă toate cele necesare. Am apucat o găină de un picior și am încercat să rup o bucățică de carne pentru a-mi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante cu soția președintelui Cotoi, care umbla mai mult beată. Își îneca sărmana supărarea în băutură. Nu putea să spună nimic. Pe doctoriță nu avea voie să o supere nimeni, ca nu cumva să plece din comună. Nici pe contabilă nu era indicat să se supere, deoarece aceasta era cea care le rezolva lipsurile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz de forță majoră, se găsea și câte o tânără gata să stingă supărarea oricărui organ de control pus pe dat sancțiuni. Și nici rău la suflet nu era! Președintele semăna foarte bine cu o pisică. Avea oasele flexibile, zâmbea mereu, iar buzunarele erau mereu pline cu bani, dar și cu pachete de țigări
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mă mai pot controla și eram gata să izbucnesc în plâns. Minciuna legată de mutarea familiei mele în comună era descoperită. Fără a mai aștepta răspunsul ofițerului, am ieșit din biroul acestuia și am plecat spre gară înghițindu-mi lacrimile. Supărarea mea poate era sau nu justificată, dar mi se părea nedrept ca fiul meu să aibă pe buletin un sat în care aveam un domiciliu vremelnic și unde locuiam într-o casă a primăriei. M-am urcat în primul tren
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
politicos să intru. 149 Era a doua oară când intram în acel birou imens, elegant, prea elegant pentru acele vremuri. Noul prim secretar nu era prea înalt, avea tenul măsliniu și o figură care nu exprima nimic, nici bucurie, nici supărare, nici tristețe. În acele clipe, nu mă interesa decât buletinul fiului meu. Eram hotărâtă să renunț la primărie și să mă întorc la vechiul loc de muncă, dacă pe buletin va fi alt domiciliu decât cel din oraș. Mata ai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ies din încăpere. În anticameră, consilierul zâmbitor m-a întrebat: Vă servesc cu o cafea, ca să vă mai liniștiți? Mirosul de cafea naturală și apoi gustul minunat al acesteia, dar și speranța că problema se va rezolva, mi-au subțiat supărarea. Mergi mâine cu actele apartamentului, cu buletinul soțului și cu certificatul de naștere al copilului la Evidența 150 Populației. Va avea buletinul pe domiciliul din oraș. Începând cu luna ianuarie a anului care vine retribuția îți va fi mărită. Soțul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în fiecare zi, ca să fiți împreună. Să te ții de treabă și să iei note mari la facultate. Avem nevoie de femei tinere și energice pentru construirea socialismului, a adăugat bombastic primul secretar, în timp ce mă conducea spre ieșire. Lacrimile de supărare s-au transformat în lacrimi de bucurie. Prinzând curaj, i-am spus în ușă: Tovarășu’ prim, am nevoie de o butelie pentru aragaz. Nu ai nici o butelie? Am una în oraș, dar când mergem la țară luăm butelia în spate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie 1976 ne vizita Mathieu Kerekou, președintele Republicii Benin. Plecasem cu delegația de ziariști beninezi la Constanța, unde Kerekou și Ceaușescu urmau să viziteze stațiunea agricolă experimentală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
discutate cu colaboratorii la "fața locului", că, grație lui Pinochet și dictaturii militare, se instaurase la toți "membrii misiunii" o stare de "dolce far niente", care mie nu-mi plăcea deloc. Așa că mă hotărâsem, indiferent de consecințe, de blesteme și supărări, să-i pun pe toți la treabă! Am început cu mine, să-mi adun gândurile, să-mi fixez prioritățile, să știu, vorba lui Voltaire despre modelul meu renascentist, Pico della Mirandola, "tot ce se poate ști și multe lucruri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au apărut și coastele Spaniei. După aterizare, am plecat în căutarea reprezentantului din aeroport al companiei Varig. L-am găsit înconjurat de un grup de concetățeni negri, albi și mulatri, care păreau toți, nu știu din ce motiv, negri de supărare, așa că n-am putut să-l abordez. La câțiva metri, așteptând rezultatul "discuțiilor", am zărit o colaboratoare a sa, cu care am stat de vorbă. I-am arătat voucherul de la Santiago, solicitându-i sprijin pentru reglementarea problemelor de sejur. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se prezinte la unitatea indicată în cel mult 48 de ore, spre a nu fi considerat dezertor. Contigentele tinere întârziau lăsarea la vatră, iar încorporarea noilor contigente s-a făcut cu ceva timp mai repede și toate au adus plânsete, supărări și spaima morții. Din comuna Hlipiceni dintre cei concentrați, chemați de țară, enumăr pe învățătorii: Ciocoiu Vasile, Simionescu Ioan, Sângeap Constantin și Iordăchescu, ca și mulți gospodari de frunte ca: Iftimie Căuneac, Ciornei Dumitru, Cozar Gheorghe, Căuneac Mihai, Cozar Constantin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de vitejie citate pe ordin de zi al înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se prezinte la unitatea indicată în cel mult 48 de ore, spre a nu fi considerat dezertor. Contigentele tinere întârziau lăsarea la vatră, iar încorporarea noilor contigente s-a făcut cu ceva timp mai repede și toate au adus plânsete, supărări și spaima morții. Din comuna Hlipiceni dintre cei concentrați, chemați de țară, enumăr pe învățătorii: Ciocoiu Vasile, Simionescu Ioan, Sângeap Constantin și Iordăchescu, ca și mulți gospodari de frunte ca: Iftimie Căuneac, Ciornei Dumitru, Cozar Gheorghe, Căuneac Mihai, Cozar Constantin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de vitejie citate pe ordin de zi al înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ceea ce este esențial. În definitiv, nu înțeleg de ce acest cenzor, inconștientul, ar fi o cușcă de monștri. * De pe Rarău, care, acum, în plină noapte, nu se zărește, dar se percepe, mut și atotputernic, se pornește, brusc, o furtună, ca o supărare a muntelui care trimite în vale un șuvoi de vânt foarte rece, un fel de tunet prelung și amenințător. De dimineață ningea, harnic, mărunt, ca o făină albă. Acum, zăpada pufoasă reactualizează o iarnă care a fost ratată anul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu tot cu sâmburi. La cât suntem de amici îmi vine să-i spun "ești tâmpit", dar mă abțin dintr-o politețe elementară. Dar acest gen de politețe elementară mă împiedică să fiu eu, să mă realizez, din cauza acestui artificiu de educație supărările se răsfrâng asupra mea. Sunt laș chiar față de obiecte, spunându-mi, cu ipocrizie, că sunt bun, nu stric nici un pix, nici un ceas, nu-s în stare să stric nici măcar un pahar. În schimb, încărcat cu energie negativă (expresie odioasă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]