3,864 matches
-
tare. - Pământul nostru este aici, Îmi spuse el, Încruntându-se. L-am privit lung. Toate neamurile denumeau astfel meleagurile pe care trăiau, dar nimeni până acum nu se mai supărase aflând că și eu aveam un pământ numai al meu. Supărarea lui Tuni trecu repede Însă. După câteva clipe izbucni În râs, iar tovarășii lui se veseliră și ei din cale afară. - Ia zi, mă Întrebă, de unde vii? Ce să-i spun? Că plecasem de atât de multă vreme, Încât acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă urât mirositoare. La căpătâiul lor, un pumn de tăciuni ardea mocnit, iar fumul se ridica printr-un fel de lujeri, goi pe dinăuntru, ce ieșeau afară din casă. Enkim se afla și el acolo și-și frângea mâinile, dar supărarea lui nu-mi aminti decât că și eu eram la fel de supărat. Pfuuh, de acum o să trebuiască să mă folosesc de el, și deja știam cum. Aveam s-o fac cu vorbe, după cum vei fi aflat și tu, În vremurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că după ce ai bătut atâta drum pe urmele mele, nu pot să mă hotărăsc ce să fac cu Enkim, of, of. Dar Logon: - Nu vreau milă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și părea că se uită mai des după semnele de vreme rea, de parcă ar fi știut că de-acum trebuia să aibă grijă de două ființe. Iar noi ne-am continuat drumul, fără țel parcă. Din nou Începură cârtelile și supărările și, deja, tot mai puțin Vindecători veneau la mine ca să mă Întrebe una sau alta. Tot mai des Îmi ajungea la urechi zvonul că unii erau gata s-o ia Înapoi spre pământurile acelea lăsate În urmă care duceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a mai făcut așa și altădată?“ „De multe ori“ - a zis - „să-ți spun drept, mi se pare un lucru tare ciudat: trebuie să fie o treabă necurată ta mijloc“ - zice. „Are el ceva cu chinezii, o fi avut vreo supărare din partea lor cîndva În viață.“ „Nu“ - am zis - „n-ai dreptate.“ M-am uitat drept În ochii lui. „Nu În viața asta“ - am zis. „Cum adică, ce vrei să spui?“ - zice, și m-a privit Într-un fel tare ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duce naibii ce este mai spumos la aceste comentarii. Iată comentariul unuia care se simte lezat: „si sa nu uit sa-tzi zic: bine ca esti tu dashtept!". El zice acum că mi-a zis-o de la obraz iar eu de supărare în momentul acesta mă zgârii pe ochi. Iată și un exemplar de prost infatuat până la Dumnezeu care sigur este bolnav de diareea cuvintelor și în loc să meargă la privată, vrea să se dea cât se poate de mare. Numai vă rog
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bagă un cuțit mare de bucătărie în cizmulițe și mă trage după ea la școală. Odată intrați în clasa ei, colegul cel rău ne luă în râs: ai venit cu puradelu’ ăsta să ne bați? hă hă hă. Neagră de supărare, Cristina s-a oțărât la el: nu ti râdi, uăi, cî uiti și ari frati-miu în cizmî! Și odată trage paloșul de bucătărie din bocanci și mi-l pune în mână. Toată școala se buluci pe ușă urlând: săriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o prins. Și când o Încercat procuratura pușca o văzut c-o mărs. — Ce? — Pușca. O răușise! Da’ amu i-o arestat pă toți trei. Că ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Însă: doctorul Goldfain tot trebuie să moară, dar din cauza ei vom muri și noi. Atunci, am intervenit eu și am spus că dacă am știut să sar din trenul morții, voi ști să ies din casa aceasta fără să pricinuiesc supărări gazdelor. (Cartea neagră - ed. cit., vol. I, p. 210) Ieșise deja În partea dinspre pădure a satului și, pe poala dealului văzu o casă izolată a cărei fereastră strălucea mai puternic decât a celorlalte. Un fel anume de curiozitate Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tata, pasionat pomicultor, abia îi altoise. Doream să-i fac albi, "mai frumoși". Am lucrat cu spor, până seara, încredințat că voi fi lăudat pentru strădania mea, și am fost sincer mirat când l-am văzut pe tata negru de supărare. Am făcut, aș zice azi, ceea ce a făcut Malraux când a declanșat operațiunea înălbirii clădirilor din Paris, numai că pomii "înălbiți" de mine n-au rezistat. S-au uscat toți. Am digerat foarte greu învățătura acelei isprăvi chiar și după ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a vrut să stăm pe maldărul de paie. S-a dus la caleașcă, s-a ghemuit pe capră și a rămas tăcută multă vreme. Într-un târziu, m-a strigat: "Nu vii și tu?" Mi-am închipuit că-i trecuse supărarea. O clipă, am bănuit, chiar, că era dispusă să reia jocul cu călătoriile. Uneori, nefericirea cere droguri. De altfel, îmi schimbasem părerea. Refugiul în vis reprezintă aproape un viciu la unele femei. O compensație. Încât m-am hotărât să n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uriașă cu zidurile extrem de groase își arăta temeinicia. De multe ori copiii îi spuneau Bastilia însă orice clădire poartă amprenta oamenilor care viețuiesc în ea și niciodată nu a avut motive reale s-o numească astfel, cu toate că de multe ori supărările lui trecătoare de elev îl îndreptățeau. Liceul mărginea într-o parte marea și străzile, în cealaltă parcul plin de castani bătrâni și teatrul în fața căruia se găsea un bazin dreptunghic din beton având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
marginea unui lăstăriș și au hotărât să fugă la părinții băiatului. Mult s-au mai bucurat neamurile mirelui, dar și gospodarul s-a supărat văzând că fata i-a plecat din bătătură. Au trecut mulți ani până i-a trecut supărarea. El știa că fiica lui este suferindă și de aceea nu era de acord s-o mărite în alt sat. Boala s-a agravat, iar după câțiva ani tânăra a murit. După înmormântare Stavarache a plecat din satul lui și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se simte slab. La puțină vreme vecinul i a spus: Bade Costache, eu merg acasă, mănânc ceva, îmi iau femeia și venim amândoi. Când a venit Cocoș, Lucache se muncea să treacă în lumea amintirilor, lumea fără dor și fără supărare. Așa s-a stins la cei 69 ani ai săi. Agripina A fost fiica unei văduve. Zamfira, mama Agripinei, pentru a scăpa de o piatră din casă, că o mai avea și pe Cociocoaia, de numai 14 ani, iar Agripina
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucînd cărți sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a i-l lua înapoi, au fost de ajuns, prima oară, doar trupele lui Ludovic, deoarece locuitorii care îi deschiseseră porțile orașului, văzîndu-se înșelați în încrederea lor, și în speranța de bine pe care și-o făcuseră, nu puteau îndura supărările pricinuite de principele cel nou. Este foarte adevărat că, atunci cînd cucerești pentru a doua oară o țară care s-a răsculat împotriva ta, este mai greu s-o pierzi, deoarece principele care a avut de înfruntat o răscoală va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru ca să rămînă el singur stăpîn peste întreaga provincie. Cel care nu va ști însă cum să procedeze în această chestiune, va pierde repede ceea ce a cucerit, iar atîta cît va fi stăpîn în acea provincie va întîmpina nenumărate greutăți și supărări. Romanii au ținut bine seama de aceste lucruri în provinciile pe care le-au cucerit; ei au întemeiat acolo colonii, i-au amăgit cu vorba pe cei mai mici și nu le-au dat mai multă putere, i-au asuprit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
informă pe regină de tot ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ochii mari, neînțelegând răspunsul. Mai degrabă spune ce vrei, că de încurcă-lume sunt sătul. Pentru prima oară, Toaibă s-a simțit mic și fără glas. În cele din urmă și-a adunat puterile și a răspuns: Dacă nu-i cu supărare, eu am să vă întreb dacă îi adevărat că aici lucrează oameni la încărcat și descărcat vagoane. De auzit ai auzit bine, dar... nu ne putem lăuda că avem asemenea oameni... Din câți au fost, au rămas doar câțiva. Cică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rămâne pe veci acolo, la Augusta, și nu doar câteva săptămâni, înainte să-și continue călătoria spre Alpes și spre Roma. La urma urmei, soldații lui se mulțumeau să se încaiere, să fure și să violeze femei; nu era nici o supărare că împăratul nu-i pedepsea. Împăratul era bun... Nu poruncise uciderea nimănui și plătea cantitățile imense de alimente pe care le cumpăra de la țărani și de la neguțători. Valerius asculta distrat, continuând să stea pe marginea fântânii. Își ținea mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zic mulți dascăli. Aceasta se socotește și se face, când aceale scrisori și aceale polojenii cu sudalmi și cu ocă ri vor fi tocmite cu vicleșug.” Dar vicleșugul trebuia să fie așa de mare încât ʺcel atins să moară de supărare or de rușine.ʺ ʺ... iară de nu vor fi așa reale (rele) și grozave, ci vor fi mai ușoare, așa ca în chip de glume, atunci aceia ce va fi făcut acel fel de scrisori, se va certa după cum
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
necaz, cînd au văzut lucrul acesta, și au zis: Ce rost are risipa aceasta? 9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor." 10. Cînd a auzit Isus, le-a zis: "De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. 11. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 12. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și 15 bucătari de înaltă clasă, doi dintre aceștia având masteratul în doctrine mondiale și culegerea melcilor. 24.GROPI Ca și dumneavoastră sunt ferm convins că este imposibil să cuprinzi dintr-odată infinitatea motivelor pe care se poate clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și de unde anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă numărul în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]