4,058 matches
-
armata rusă și apoi să ne întrebăm care este diferența dintre Groznâi din Cecenia și Falluja din Irak. Nu mai trebuie să menționez atrocitățile comise în Irak în închisoarea Abu Ghraib, care au fost oficial atribuite câtorva soldați dezaxați. în Supremația americană: un balon de săpun, am prezentat teoria victimelor transformate în criminali, dând naștere unui cerc vicios al violenței tot mai mari. în viziunea mea, publicul american a devenit asupritor fără să realizeze, dar adminsitrația Bush - poate că nu președintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
nu președintele însuși, ci aceia care l-au influențat după 11 septembrie - a făcut în mod voit acest lucru. La momentul atacurilor teroriste, administrația Bush era dominată de un grup de ideologi care credeau că Statele Unite nu își exploatau destul supremația militară. Ei susținuseră deja invazia Irakului în timpul administrației Clinton. Aceștia sunt în general numiți neoconservatori sau „neocons”, dar eticheta poate induce în eroare, pentru că nu este clar dacă vicepreședintele Dick Cheney și ministrul Apărării Donald Rumsfeld, care conduceau grupul, sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
susținuseră deja invazia Irakului în timpul administrației Clinton. Aceștia sunt în general numiți neoconservatori sau „neocons”, dar eticheta poate induce în eroare, pentru că nu este clar dacă vicepreședintele Dick Cheney și ministrul Apărării Donald Rumsfeld, care conduceau grupul, sunt neoconservatori. în Supremația americană: un balon de săpun, i-am numit susținătorii supremației americane. După 11 septembrie, cei doi l-au convins pe președintele Bush și au folosit lupta împotriva terorii ca scuză pentru a invada Irakul. Invazia Irakului este acum văzută în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
general numiți neoconservatori sau „neocons”, dar eticheta poate induce în eroare, pentru că nu este clar dacă vicepreședintele Dick Cheney și ministrul Apărării Donald Rumsfeld, care conduceau grupul, sunt neoconservatori. în Supremația americană: un balon de săpun, i-am numit susținătorii supremației americane. După 11 septembrie, cei doi l-au convins pe președintele Bush și au folosit lupta împotriva terorii ca scuză pentru a invada Irakul. Invazia Irakului este acum văzută în general ca o greșeală, poate cea mai mare gafă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
pentru că administrația Bush nu voia să-și recunoască practicile și să renunțe la ele. Gruparea condusă de Dick Cheney și Donald Rumsfeld care e vinovată de practicile respective încă face parte din administrația Bush. Clica lui Cheney de adepți ai supremației americane crede că relațiile internaționale sunt relații de putere, nu legale. în opinia lor, legea internațională ratifică doar ceea ce se obține cu ajutorul puterii, care, pentru ei, înseamnă forță militară. Aceste idei sunt preconcepute. Putere este un cuvânt înșelător; el ține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și piatra”. Foarfecele taie hârtia, hârtia poate acoperi piatra, iar piatra poate distruge foarfecele. Comparația puterii cu un joc pentru copii pare o glumă, dar ne oferă o imagine asupra limitelor puterii care le scapă conducătorilor noștri. Când cineva deține supremația absolută, abuzând de ea, putem găsi o altă modalitate de a submina puterea respectivă. Deși aceasta nu-l justifică, terorismul poate fi interpretat ca o reacție la supremația militară: hârtia care acoperă piatra. Susținătorii supremației americane au transformat puterea într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
imagine asupra limitelor puterii care le scapă conducătorilor noștri. Când cineva deține supremația absolută, abuzând de ea, putem găsi o altă modalitate de a submina puterea respectivă. Deși aceasta nu-l justifică, terorismul poate fi interpretat ca o reacție la supremația militară: hârtia care acoperă piatra. Susținătorii supremației americane au transformat puterea într-o falsă metaforă - asemănătoare celeilalte false metafore, lupta împotriva terorii. într-adevăr, cele două reprezintă aspecte diferite ale aceleiași perspective deformate asupra lumii. Metaforele false pot face suprinzător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
conducătorilor noștri. Când cineva deține supremația absolută, abuzând de ea, putem găsi o altă modalitate de a submina puterea respectivă. Deși aceasta nu-l justifică, terorismul poate fi interpretat ca o reacție la supremația militară: hârtia care acoperă piatra. Susținătorii supremației americane au transformat puterea într-o falsă metaforă - asemănătoare celeilalte false metafore, lupta împotriva terorii. într-adevăr, cele două reprezintă aspecte diferite ale aceleiași perspective deformate asupra lumii. Metaforele false pot face suprinzător de mult rău. Este greu să găsim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
unele structuri au fost mai satisfăcătoare decât altele. Cu toate acestea, ideea că nu există o altă ordine mondială decât cea impusă prin forță este eronată - la fel ca și interpretarea greșită a naturii puterii. Ideea îi atrăgea pe susținătorii supremației americane, pentru că ar fi permis Statelor Unite să-și impună voința în întreaga lume. însă nu a funcționat. Când atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001 au oferit administrației Bush șansa de a pune în practică ideea respectivă, rezultatul a fost departe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
fi permis Statelor Unite să-și impună voința în întreaga lume. însă nu a funcționat. Când atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001 au oferit administrației Bush șansa de a pune în practică ideea respectivă, rezultatul a fost departe de așteptări. Ideologia supremației americane și-a găsit expresia în doctrina lui Bush încorporată în Raportul asupra Securității Naționale din 2002. Cele două principii de bază ale acesteia erau că Statele Unite trebuie să-și mențină supremația militară absolută în orice colț al lumii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
respectivă, rezultatul a fost departe de așteptări. Ideologia supremației americane și-a găsit expresia în doctrina lui Bush încorporată în Raportul asupra Securității Naționale din 2002. Cele două principii de bază ale acesteia erau că Statele Unite trebuie să-și mențină supremația militară absolută în orice colț al lumii și că au dreptul de a iniția acțiuni militare în scop preventiv. Când a fost promulgată doctrina, America era, de fapt, în poziția de a exercita o forță copleșitoare în orice parte a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și Banca Mondială. Țările în curs de dezvoltare concurează pentru a atrage capital, însă economiile mondiale sunt atrase de Statele Unite pentru a-și finanța supraconsumul. Am protestat vehement împotriva inegalităților produse de globalizare, dar mi-am recanalizat atenția atunci când suporterii supremației americane au ajuns să domine în administrația Bush. Urmărirea supraviețuirii celui mai puternic în sfera economică este un lucru, iar replica sa în acțiuni militare cu totul altceva. Aceasta m-a îndemnat să invoc analogia cu ciclul expansine-recesiune. Ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
modul de gândire tradițional poate satisface la infinit nevoile indivizilor, dar, dacă sunt expuși la alte tipuri de gândire sau dacă evenimente noi creează o situație mai complexă, atunci el va cădea, probabil, în declin. Convingerile tradiționale își pot menține supremația în competiție cu alte idei, mai ales dacă se bazează pe un grad adecvat de coerciție. Totuși, în aceste circumstanțe, modul de gândire nu mai poate fi privit ca fiind tradițional. A afirma principiul că lucrurile trebuie să fie așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Există o modalitate de scăpare: modul de gândire dogmatic. Acesta constă în impunerea unei doctrine despre care se crede că are o altă sursă decât individul. Originea ei poate fi tradiția sau o ideologie care a reușit să își câștige supremația asupra altor ideologii. în oricare situație, aceasta este declarată arbitrul suprem în cazul opiniilor conflictuale: cele care se conformează sunt acceptate; cele divergente - respinse. Alternativele nu trebuie cântărite: fiecare alegere este deja făcută. Nici o întrebare nu rămâne fără răspuns; spectrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
care ar distruge gândirea dogmatică. Chiar dacă validitatea dogmei nu e atacată direct, simplul fapt că aplicarea altor criterii poate conduce la rezultate divergente ar tinde să-i submineze autoritatea. Pentru ca o doctrină să-și îndeplinească funcția de izvor al cunoașterii, supremația sa trebuie afirmată în toate domeniile. Este posibil să nu fie necesar să ne referim mereu la ea: putem să cultivăm pământul, să pictăm tablouri, să purtăm războaie, să lansăm rachete, fiecare în felul lui. Dar, atunci când o idee sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
ideilor și activităților nesistematizate. Cât de departe poate merge în această direcție depinde de măsura în care este atacat. Spre deosebire de gândirea tradițională, cea dogmatică implică în mod necesar o formă de constrângere, de care are nevoie pentru a-și asigura supremația asupra alternativelor existente sau posibile. Fiecare doctrină este menită să pună întrebări care nu își găsesc răspuns prin simplă contemplare. în absența unei autorități care să definească doctrina și să-i apere puritatea, unitatea perspectivei dogmatice se va destrăma dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
anumite interese și victoria unei interpretări depinde mai mult de puterea politică a adepților săi decât de validitatea argumentelor aduse în sprijnul ei. Mintea umană devine un câmp de luptă pentru forțele politice, iar doctrinele armele taberelor aflate în conflict. Supremația unei doctrine poate fi, astfel, prelungită prin mijloace care au puțin de-a face cu validitatea argumentelor. Cu cât coerciția destinată menținerii autorității dogmei este mai dură, cu atât mai puțin va satiface nevoile intelectuale. Când hegemonia dogmei este, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
întreaga experiență. în orice încercare de a recrea artificial condițiile unei societăți organice, cel mai dificil de obținut este tocmai identificarea necondiționată și incontestabilă a tuturor membrilor cu societatea căreia îi aparțin. Pentru a restabili unitatea organică, trebuie să proclamăm supremația colectivului. Rezultatul va fi însă diferit de societatea organică într-un punct esențial: în loc să fie identice cu aceasta, interesele individuale devin subordonate celor colective. Distincția dintre interesul public și cel personal ridică o problemă alarmantă cu privire la ce este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în ultimă instanță, ineficientă. Instituția va căuta să împiedice schimbările, dar nu va reuși pe o perioadă mai îndelungată. Indiferent de modul cum este definit în teorie, în practică interesul comun va reflecta interesele conducătorilor. Ei sunt cei care proclamă supremația întregului, impunându-și voința auspra indivizilor recalcitranți. Dacă nu presupunem că sunt complet dezinteresați, ei sunt principalii beneficiari. Conducătorii nu-și urmăresc neapărat interesele egoiste ca indivizi, dar beneficiază de pe urma sistemului existent ca reprezentanți ai unei clase. Ei sunt, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
o contribuție valoroasă atunci când a formulat acest concept, ca și Menenius Agrippa, care a comparat societatea cu un organism. Totuși, nici unul nu le-au aplicat tipului de societate potrivit. Dacă scopul declarat al societății închise este acela de a asigura supremația unei clase îsau a unei rase ori a unui grup) asupra alteia, ea își poate îndeplini scopul în mod eficient. Dar, dacă obiectivul e să revină la condițiile idilice ale unei societăți organice, este sortită eșecului. Există o prăpastie între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
nu avea de ce să se mai teamă<footnote Chauveau, A., Faustin, H. (2005), Théorie du code pénal, 5eme édition, p. 592. footnote>. 2.3. Instrumente internaționale de luptă împotriva corupției În rezolvarea diferitelor probleme cu care se confruntă comunitatea internațională, supremația statelor este, pe alocuri, pusă la încercare de existența unui număr important de organizații internaționale. În ultima perioadă de timp, forța cu care se manifestă organizațiile internaționale contribuie în mod semnificativ la subminarea autorității statelor în rezolvarea problemelor lumii de
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
iunie 2008 <footnote Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 8.07.2008. footnote> pentru aprobarea Strategiei Naționale Anticorupție privind sectoarele vulnerabile și administrația publică locală pe perioada 2008-2010. Principii generale A) Principiul statului de drept, ce statuează supremația legii, în fața căreia toți cetățenii sunt egali. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului și presupune separația puterilor în stat. B) Principiul bunei guvernări, conform căruia guvernul trebuie să își stabilească acțiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
Guvernării. Acest instrument raportează indicatori individuali și agregați ai guvernării din peste 212 țări și teritorii. Acest indicator este compus din șase subindicatori ai guvernării: democrație participativă și libertatea de expresie; stabilitatea politică și absența violenței; eficiența guvernării; calitatea reglementărilor; supremația legii; controlul corupției. Indicatorii agregați combină punctele de vedere ale unui mare număr de cetățeni, experți, respondenți din țări dezvoltate și din țări în curs de dezvoltare. Sursele provin dintr-o arie largă de institute de cercetare, ONG-uri și
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
Scârba“, așa cum este numit Dylan, a înhățat un tablou al lui Elvis drept „plată“ și a ieșit pur și simplu afară. Ulterior, Dylan a schimbat tabloul pentru o canapea, ca să-l umilească pe Warhol și ca să pună sub semnul întrebării supremația lui Warhol ca figură centrală de referință în scena underground. Când cei de la Velvet Underground, trupa-cult a unei întregi generații pe care Warhol o împingea de la spate ca manager și mentor, au cântat în California, au ajuns în cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cu aerul, cu lumea, îl zăpăceau ca vaporul pe un pasager novice. Nu știa deloc de se simte rău sau bine; nu știa dacă trupul lui rezistă sau riscă ceva din regimul acela nou. Astfel că Ada își reluase repede supremația și profita de ea în tot felul. Cu prima ocazie intrase la el dimineața, cu zgomot, ținând în mâini registrele albastre ale intendenței casei, care erau pentru Maxențiu chinuitoare ca niște lipitori și îi spusese fără nici un scrupul: - S-a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]