3,756 matches
-
Poate trăia mai mult, dar nu se lăsa de vrăjile ei și se certa mereu cu alte babe din această cauză. Într-o dimineață, o altă babă a brâncit-o pe niște scări pe la spate și Cociocoaia a căzut cu tâmpla de o muchie a scărilor și și-a dat duhul pe acele scări. Imediat a fost chemat Arghiruță, care și-a luat mătușa. Baba, cât a trăit la azil, a fost mustrată de conștiință că i-a făcut de urât
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
paralel cu el. Eram atât de aproape de <inamică încât se auzea icnetul efortului depus la săpatul gropilor individuale. Apoi... n-am mai auzit decât somația lui Trestie și armarea automatelor celor doi care în clipa următoare erau cu țevile la tâmplele <inamiciloră. Toaibă l-a luat în primire pe sergentul Limbosu, care ședea deja în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
treci pe la mine. Am să mai trec, domnule doctor... Calul călca liniștit de-a lungul drumului înglodat. Maranda îl fura cu coada ochiului pe Toader al ei și își spunea: „Uite că i-au ieșit fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care o plecat în concentrare, iar greul milităriei și al războiului l-o făcut și mai tăcut. Și tare suferă pentru că nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stîlpului de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
i-ar fi putut spune cîte ceva, fusese la fiică de cîteva ori, și stătuse de fiecare dată cîte o lună-două, dar ea nu era aici. Vorbi Însă despre soțul Anei, conștiincios În Îndatoririle lui de serviciu, ușor albit la tîmple, apoi de devoțiunea lui Lung și a soției acestuia față de toți ai casei, o comunicare inegală la prima vedere, dar Întemeiată pe natura umană ce trece peste fictivele granițe sociale sau alte granițe inventate de oameni, și care se bizuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
meu, și vecinii și Lung și soția lui, fiica se va mărita, va avea copii, foarte repede voi deveni bunică, tu vei rămîne nemișcat În anii tăi din tinerețe, de altfel nici acum - așa te văd, cîteva fire albe la tîmple; - nu te-ai schimbat, iar eu nemaivăzîndu-te nu-mi voi mai putea Închipui cum vei arăta, și atunci singurătatea va fi Îngrozitoare. Cu tine vorbeam, gîndeam despre toate ale lumii, tu erai tînăr, eu la vîrsta adolescenței, sora mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
depărtat, ivindu-se uneori ca expresie a altei lumi. Treceam pe lîngă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemîndu-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi Închipuit, văzîndu-mă cu tîmplele ușor albite, bărbat Între două vîrste, corect Îmbrăcat, scorțos, cu nelipsita cravată burgheză la gît - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că În urmă cu cîteva decenii, tot tînăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost În jurul tău ocrotindu-te, cînd totul era miraculos, la părinții care te-au crescut și iubit, la leagănul acela dulce, nevăzut, pe care n-au Încetat a-l face mereu pentru tine, deși Începuseși să ai părul alb la tîmple ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața aceea cînd doamna Pavel picotea În bucătărie, obosită de vîrstă și somn, un fel de somn permanent și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierînd fără voie Împărății și vîrste ce se deschideau și Închideau Închipuirii mele Înfierbîntate. Privirea-mi alunecă pe tîmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: Îmbătrînise. Și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
împăratul Otho. În timp ce vorbea, numidul deschidea larg ochii, impresionat de o asemenea minune. Calvia Crispinilla îl privi pe Antonius. — Eu însămi i-am învățat pe curierii mei numizi să privească, să asculte și să înțeleagă, zise, ducându-și degetul la tâmplă. I-am învățat limba noastră. Sunt cei mai rapizi, cei mai inteligenți, cei mai demni de încredere. Îi făcu semn curierului să continue. Gâfâind, numidul se apropie de ei. — Când a aflat despre înfrângere, împăratul Otho le-a ținut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pinnirapus? Valerius clătină din cap. — Înseamnă „cel care fură penele“. O să ți se pară ușor, dar... Proculus nu-și termină fraza. Ceru un asistent mirmilon, îi dădu scutul mare, dreptunghiular, și un coif de antrenament, din piele. Pe coif, în dreptul tâmplelor, erau două pene roșii. — Acum, prietene, când acest mirmilon se va apropia de tine, va trebui să ridici brațul și să-i smulgi o pană, simulând un atac la cap. Mirmilonul înaintă spre Valerius, care, văzând că pana din dreapta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
provocator ar fi acum șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu creastă. Calota era perfect netedă, cu excepția celor două pene de păun din dreptul tâmplelor. În schimb, coifurile tracilor și ale mirmilonilor, ca și acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a doua zi Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai simt ocrotirea, poate să cadă oricând, să zboare ca un gând, să plece în depărtare. N-am înțeles nici eu că m-am înșelat, nici el nu mai stă drept, măsurând pașii mari, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment de maximă tensiune, o muscă verde fără dungi se așeză pe nasul defunctului. Se auzi un strănut lugubru și mortu se ridică într-o rână, salutând cu un deget la tâmplă organul și femeia și pe dumneavoastră, stimați cititori. Saluuuuut. BÂZZA Conform mai multor agenții de presă serioasă și internațională, cităm, “sufla un vânt cald pe alocuri”. Pe odihnitoarea întindere a fostelor terenuri întovărășite păștea o vacă. Ceva mult mai sus
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
după nevoința laudei celui veșnic. Că noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce ne-a lăsat Ceaușescu, cine poate face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră și inima străpungită de singurătate. L-a iubit mult pe Ceaușescu, cetim: „marele patriot constructor neobosit de școli, uzine, case, metrouri, canale, hidrocentrale”, zău, așa scrie, iară eu, ca cronicar, neavând voie să trebuințez Îngiurătura ori să scoț șpanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e altceva, mai ezoteric. Și că, În sfîrșit, Ștefan cel Mare nu a fost evreu. Apoi apar unele clarificări În ce privește revoluția. Pentru Început, concluzia logică la scurta odisee a generalului Milea prin memoria românilor: „Dacă se Împușca, se Împușca În tîmplă sau În gură. Nu există un alt caz cînd un ofițer se Împușcă-n piept”. Doamna știe, c-a făcut armata la parașutiști. În plus, a citit și patru cărți cu ofițeri. Urmează dezvăluiri din care parc-am văzut aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vapoare cu pești În tambuchi (se preferă Titanic), droguri, box, sex (Elle: „Te-ai gîndit vreodată că viața ta sexuală e searbădă prin comparație cu ce vezi prin filme?”), Iugoslavia, Israel două minute pe zi, violuri, Irak, copii izbiți cu tîmpla de peretele proaspăt văruit la beție, penisuri tăiate, Turnurile Gemene. Testamentul lui Ata: „Cuțitele să fie bine ascuțite ca să nu provoace dureri victimelor În drumul lor către ceruri”. Vasăzică și ăsta era milos. Adică bun. Tot un lucru bun sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prezentată mulțimea de detalii pe care le pune la punct În vederea nobilei acțiuni, chiar se pricepe. Există Însă la pagina 35 o frază interesantă: „Am văzut atît de multe case prefăcute În cenușă, mașini distruse, cadavre cu găuri vineții În tîmple și o sumedenie de lucruri oribile pe care oamenii le fac numai ca să Încaseze marele pot, Încît nimic din toate acestea nu mi se mai pare real”. (s.m.) Și, tot ca o atingere a clapei literaturii, Phyllis spune la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi strângeam tâmplele, mă îmbrăcam și plecam să mă plimb prin ploaie. Respirând văzduhul acela cu picături pulverizate și calde, tânjeam la o viață modestă și fericită, o fermă prin apropierea unui oraș, unde aș fi putut ajunge în fiecare zi cu automobilul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de misiunea lui politică. - Lasă astea, îl întrerupse nerăbdător Orlando. Mi-ai spus în hall că ai venit aici pentru că aveai o întîlnire cu un necunoscut. O întîlnire fixată pentru 4,30. Adrian îl ascultase concentrat, cu mâna dreaptă la tâmplă. - Evident! evident! exclamă. Acum îmi aduc foarte bine aminte și vă mulțumesc că m-ați ajutat să recuperez acest amănunt, care, din motive încă misterioase pentru mine, pare a fi deosebit de important. Orlando îl privi câtva timp nehotărât, apoi insistă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
l'éternité! Încercă să adoarmă din nou, dar arșița i se părea mai înăbușitoare ca altădată, și oricum ar fi încercat să se așeze între porumbi, brațul rănit zvâcnea, parcă tot mai plin de sânge, și auzea sângele zvâcnind în tâmple, bătîndu-i să se spargă în urechi. Ceilalți adormiseră, cu batista pe față, cu mâna pe carabină, dar se trezeau pe rând, la răstimpuri scurte, și-l cercetau cu privirile, câteva clipe. Târziu, după apusul soarelui, Darie își dădu seama de ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mi s-au părut semnificative... În orice caz, continuă după o scurtă tăcere, dacă am confundat experiențele reale cu visurile erotice, lucrurile sunt mai complicate decât mi-aș fi închipuit... Cu un gest copilăresc, ridicol, își puse mâna pe tâmplă, ca și cum ar fi vrut să arate că se concentrează. - Te ascult, spuse târziu Profesorul. În ce sens ar putea fi și mai complicate decât par a fi? Ridică brusc fruntea și zâmbi încurcat. - Nu știu dacă ați înțeles anumite aluzii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost asta? — N-ai nimerit tigaia. A, ce voiam să mai fac e ceva destul de urît. O chestie pe care-am Învățat-o din Biblie. Voiam să iau trei țepușe, cîte una pentru fiecare, și să le Înfig În tîmple cînd dormeau - Ălora și băiatului. Și cu ce voiai să le-nfigi? — Cu un ciocan căptușit. — Cum să căptușești un ciocan? — Bine de tot. — E cam dură ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prizonierul Încremeni. — Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul căzu În genunchi. — Nu. Privind cînd ușa cînd prizonierul, detectivul Își Întoarse pistolul, Îl apucă de țeavă și-l lovi brusc pe prizonier În tîmplă. Prizonierul alunecă cu mîinile Întinse și cu capul pe podea. — Nu, spuse clătinîndu-și capul pe podea. Nu. Nu. Nu. Detectivul Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase nici un sunet. Stătea Întins cu fața pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă, dar tata zicea că nu-i o rană gravă. CÎnd am ajuns În gară l-au dat jos și detectivul l-a coborît și pe prizonier. Acesta din urmă era alb la față și avea o umflătură vineție pe tîmplă. CÎnd l-au coborît, avea un aer caraghios și părea foarte dispus să se miște cît mai repede, să facă tot ce i se spune. După ce i-a ajutat să-l care pe sergent, tata s-a Întors În vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]