6,881 matches
-
umbră de regret. Gândul că mâine aveau să împărtășească aceeași moarte pesemne că spălase totul. Firește că furia și ura erau niște fleacuri pe lângă moartea cea mare de mâine. — Eu... sunt preotul Velasco, își rosti el numele. Părintele Carvalho rămase tăcut. Tăcerea lui spunea că auzise de numele și de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl compătimi Velasco blând. Nu vă mai port pică. Mâine vom fi pe aceleași meleaguri. Îl rugă pe părintele Carvalho să-i asculte spovedania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parte și, pentru o clipă, Zurito privi În pasajul gol și Îndepărtat de peste ring. Și apoi taurul ieși În goană, alunecând pe cele patru picioare când ieși la lumină, apoi atacând În galop, mișcându-se lin Într-un galop rapid, tăcut, dacă nu luai În seamă șuieratul care-i ieșea din nările largi când ataca, fericit să fie liber după ce fusese ținut În țarcul Întunecos. Undeva În primul rând de scaune, ușor plictisit, aplecându-se În față ca să se sprijine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
limpede ca și dealul, numai că de canal i-era teamă. Casa aia Însemna mai mult decât orice pentru el și-i apărea În fiecare noapte. Avea nevoie de asta, dar Îl și Înfricoșa, mai ales când barca stătea acolo, tăcută, printre sălciile de la malul canalului, dar malurile alea nu erau ca cele de pe râul ăsta. Totul era mai jos, ca-n Portogrande, unde i-au văzut vâslind peste pământul inundat, ținându-și puștile deasupra capetelor, până au căzut În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tavan privește, Nimic în jur nu-i mai priește. A început albastrul din ochi să i se stingă Și în tăcere durerea ea și-o strigă. Nu i se mai vede firea îndrăzneață, Paloarea se așterne pe-a sa față. Tăcută stă în patul din odaie, Iar frumusețea ei s-a stins ca o văpaie. Eu stau tăcut și o privesc În ochii care azi nu mai lucesc. cu mâini blajine, Tu vei pleca de lângă mine. Îmi vine să jelesc, îmi
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
Cad ultime frunze din nucul bătrân, Bolnave și triste că nu mai rămân. Se-agită în zbor, dar mâini nevăzute, Aștern, pe pământ, cărări neștiute. Când fluieră vântul balada de dor, Le udă și lacrima plânsă de nor... Doar satul, tăcut, prin zarea pustie, Adună la piept prinosul de glie. Un nor zăbovește în ulița mea Și valuri de ceață aruncă pe ea. Bătrânul își plânge iar crengile goale, Compun un poem de moarte și jale. Se face-ntuneric, nici stele
Melancolie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83220_a_84545]
-
Strigăt Elena Marin Alexe (Odă pentru absolut) Sunt doar un graunte micuț de țărână, Udată de ape, bătută de vină. Ce merit am eu pe tăcutul pământ Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând? Te caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi de copilă, În verdele ierbii din glia umilă. Te strig să
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de ochi nerostite, Sunt multe ce-n suflet adastă Și-așteaptă trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut Și scrie mesaje ce dor. Prin zile tăcute mai caut Speranța născută-n Lumină. Tânjesc să ating nemurirea, Să-mbrace și trupu-mi de tină. Trec zilele, bune și rele, Curg dorințe la care mai sper Și eu trec alături de ele, Visez la o nuntă pe-albastru de cer
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
Colo, roi ușor de fluturi(...) .......................................... Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Explicați sensul expresiilor scrise cursiv în text. Zăpada, tinerețea mea Eugen Jebeleanu Zăpada, tinerețea mea, copilărie pală, mută, tu, care ești lumină, stea ce piere surâzând tăcută cazi lin pe mâinile aceste și luminează-le mereu, pe tâmple așterne-te și peste sprâncene, pe obrazul meu, pe-ntregul trup așterne-mi, clară, aceste muzicale oști și ocolește-mi ochii doară, doar ochii - să mă recunoști... Cerințe: 1
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
deliciul și forța verii. Girezile de orz erau gata. Dincolo de ele, în valea celor doi peri, secerea grâului era în toiu. Mai erau și alte lanuri unde se pornise seceratul. La capătul unuia din ele trebuia să găsească pe acel tăcut și vrednic slujitor Sofronie Leca, pentru care începea să aibă deodată dragoste și prietinie. Leca prevăzuse recolta aceasta. Mavrocosti se îndoise. Acum vedea că prezicerile administratorului sunt covârșite de realitate. Avea o părere de bine care-i râdea în toată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-și contenesc vorba. Erau secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într-adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de aceia se tot duce prin țări străine să se caute. Nu-i numaidecât bolnav; pare om ca toți oamenii, după cât spun cei ce-l văd de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cum au stat printre localnici și cum totul fusese complet spontan, nu o activitate turistică, ci o experiență reală. Supa cu tăiței fusese chiar bună. Toți prietenii mei au avut o reacție pozitivă. Sună foarte bine. Dwight se Întoarse spre tăcuta domnișoară Rong și revărsă asupra ei o serie de cuvinte pe care ea nu avea cum să le Înțeleagă: —...autentic... fără bufet... fără restaurante turistice... fără program strict. Părea foarte dur, Își dădea ea seama, atât de multe interdicții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cânte a cappella. Melodia semăna foarte tare cu un imn bisericesc, dar mult mai trist, se gândi Vera, și avea acea intonație asiatică, ca și cum armonicele 3 s-ar fi transformat În armonice 5. Și ea, și ceilalți americani au ascultat tăcuți, apreciind acest spectacol autentic. La al doilea refren, li s-au alăturat doi bărbați, unul bătând la o tobă din bronz decorată cu broscuțe În miniatură, iar celălalt suflând Într-un corn de bivol. Prietenii mei Îi făcură semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zori cu un concert de triluri de păsări. Nu mai auziseră niciodată păsările cântând cu atâta insistență, așa de neliniștitor. Membrii tribului nu ascultaseră niciodată cântece de dimineață atât de frumoase. În ciuda acestui cor de păsări, tabăra părea neobișnuit de tăcută. Moff se Îndreptă spre televizor. Era mort definitiv. Îndată, Vaselină sări pe generatorul-bicicletă și Începu să pedaleze. Ceilalți membri ai tribului adunară combustibil pentru focul de tabără și plecară după mâncare. Erau bucuroși să-și Îndeplinească sarcinile de rutină, obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adevărată hărmălaie. Toată lumea ar fi țipat: «Ce se întâmplă?» și ar fi căutat împreună cauza. M-am gândit mult timp la lucrul ăsta. În ziua următoare, la interogatoriu, polițiștii m-au întrebat: «Oamenii s-au panicat?» «Toți au fost foarte tăcuți», mi-am reamintit eu. Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Cei care coborâseră din metrou tușeau în continuare. Se vedea dinăuntru. După ce am trecut de Kōrakuen, respirația mi-a devenit din ce în ce mai greoaie. Galbenul s-a intensificat. Atunci m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-mi fac și eu curățenie.» În ultimii zece ani a avut nevoie de mine cam de trei ori: când s-a logodit, apoi la nuntă și când a trebuit să-i aduc trupul neînsuflețit acasă. Băiatul cel mare e mai tăcut, dar Eiji era activ ca un tititez care le făcea pe toate. Chiar își gătea singur. De aceea, nu am avut nici o problemă cu el cât era mic. Lua singur deciziile. Când a venit timpul să se înscrie la liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă în ochi și-i spunea foarte serios un text de tipul: Fiica mea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și ale morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse pe Carol, care se scufundă, fără să mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un timp, uitându-se chiorâș la Filip, dar până la urmă începu docil să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și indignare, de parcă le-au fost furate cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ști cu ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea grijă; nu întârzia acolo prea mult, temându-se că nu se va mai putea întoarce. Într-un astfel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Când am ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil într-o privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]