5,450 matches
-
lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umilința mândriei mele! Sunt totuși lucruri pe care nu le-aș face... Poate... De-aș ști că iubește pe altul sau se amuză cu altul, n-aș chema-o. Totuși... m-aș duce la dânsa, aș lăcrima, aș spune vorbe tainice cu planul vag de a o redeștepta și a o întoarce. Știu eu de tot ce aș fi în stare? În armonia perfectă, o mică surpriză, imperceptibilă, care se întinde încet și fără să bagi de seamă, a cuprins și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cu aceste mențiuni, Gilson anunță deja două interpretări posibile ale acelui quia din enunțurile lui Tertulian. Să ne oprim puțin la fiecare dintre ele. Cea dintâi interpretare posibilă se sprijină pe teza că actul de credință, întrucât accede la cele tainice, este mai sigur decât rațiunea. În consecință, trebuie să credem în răstignirea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, chiar dacă acestea apar minții noastre ca profund inacceptabile. Ceea ce cugetării comune îi apare rușinos, absurd sau imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) este totuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne să-i presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
100-101, 121, 127, 129, 138 (n. 137), 191; scandalos 30, 35, 37- 38, 42, 53, 102, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 158-159; straniu 9, 31, 35, 43, 46, 61, 69, 74, 88, 129, 145, 164, 190, 191; tainic sau misterios 10, 145, 147, 193 (n. 199); transgresiv Index rerum 202 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE față de sfera sensului 8, 142, 163 (n. 161) ~ din punct de vedere logic 55-62, 82-83, 94, 99- 103 ~ ființei omenești 70, 140- 141
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și sacrificii, Ceilalți, ceilalți și-apoi eu; Eu în ’naltele servicii, Ca balcanic procedeu. La cîștig și la onoare Eu, eu, eu, ceilalți apoi; Și să nu aud rumoare, Am mai mari nevoi ca voi. Vrem, nu vrem, noi ciocli tainici Suntem zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
trăit o dramă, Păndit de-al spaimelor coșmar. Dar nu le ard, doresc prin slovă Să fie mândri unde sunt Că, de-a sunat o falsă odă, N-a fost zadarnic pe pământ. În fața morții, schimbăm placa - E-o lege tainică în om - Încet sau brusc dispare claca Sub nevăzutul metronom. 7 noiembrie 2004 REFLECȚII ( CLXII ) „La pomul tare lăudat Nu te duci cu sacul” - Ce-a fost mai bun ’n-ascuns s-a dat, Rămas-a doar cât acul. * Bunul-simț
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și tac. 16 ianuarie 2005 Anu-acesta-i de scadență; Prea mă clatin făr’ să beau. Cât o fi, aibă valență Cu ce-i drept, nu cât vreau eu. * Neamului cinstit și harnic, Pe furiș i-am „ras” busola. Și acum suspină tainic Pân’ s-o sfârși toată rola. N-ai bătrâni, cumpără-i iute! Sfatul vremurile dau. Mintea lor e-avânt de ciute, De cei tineri leacuri n-au. 20 ianuarie 2005 „Cine-mparte, parte-și face”. Nu e altul adevărul, Și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cu aceste mențiuni, Gilson anunță deja două interpretări posibile ale acelui quia din enunțurile lui Tertulian. Să ne oprim puțin la fiecare dintre ele. Cea dintâi interpretare posibilă se sprijină pe teza că actul de credință, întrucât accede la cele tainice, este mai sigur decât rațiunea. În consecință, trebuie să credem în răstignirea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, chiar dacă acestea apar minții noastre ca profund inacceptabile. Ceea ce cugetării comune îi apare rușinos, absurd sau imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) este totuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne săi presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
100-101, 121, 127, 129, 138 (n. 137), 191; scandalos 30, 35, 37- 38, 42, 53, 102, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 158-159; straniu 9, 31, 35, 43, 46, 61, 69, 74, 88, 129, 145, 164, 190, 191; tainic sau misterios 10, 145, 147, 193 (n. 199); transgresiv Index rerum 202 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE față de sfera sensului 8, 142, 163 (n. 161) ~ din punct de vedere logic 55-62, 82-83, 94, 99- 103 ~ ființei omenești 70, 140- 141
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Lumii" nu înseamnă altceva decât așezarea în preajma zeilor. Regăsim aceeași dorință de apropiere de zei dacă analizăm semnificația sărbătorilor religioase. Cel ce se cufundă în Timpul sacru de origine devine "contemporan cu zeii", deci trăiește în preajma lor, chiar dacă această prezență este tainică, în sensul că nu este întotdeauna vizibilă. Intenționalitatea descifrată în experiența Spațiului și a Timpului sacru dezvăluie dorința de întoarcere la o stare primordială, când zeii și Strămoșii mitici erau prezenți, fiind pe cale de a crea Lumea, ori de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a repetării gesturilor exemplare s-a pierdut. Or, repetarea golită de conținutul său religios duce în chip necesar la o viziune pesimistă asupra existenței. Când nu mai este un mijloc de întoarcere la starea primordială și de regăsire a prezenței tainice a zeilor, când este desacralizat, Timpul ciclic devine înspăimîntător, semănând cu un cerc care se învîrte fără oprire în jurul propriului centru, repetîndu-se la nesfârșit. Este ceea ce s-a petrecut în India, unde a luat naștere complexa doctrină a ciclurilor cosmice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din puterile ei mistice concentrate și să restabilești, prin meditație, armonia cu Lumea. Muntele avea mai multe peșteri, iar folclorul pe această temă a peșterilor a jucat un rol de seamă în construirea de grădini în miniatură. Peșterile sânt adăposturi tainice, lăcașuri ale Nemuritorilor taoiști, loc de inițiere. Ele alcătuiesc o lume paradiziacă și de aceea se pătrunde greu înăuntru (simbolismul "porții strîmte", asupra căruia vom reveni în capitolul ce urmează). Tot acest complex - apă, arbore, munte, peșteră -, care jucase un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poporului său; în penumbra yurta-ei, jarul focului îi arunca reflexe mișcătoare pe chipul cu trăsături delicate, încadrat de cozile groase și negre, răsucite în dreptul urechilor. Balamber îi regăsise încă o dată privirea afectuoasă dar totodată melancolică și în care se oglindeau tainice depărtări, gestul totdeauna măsurat, umorul simplu, străin de orice malițiozitate, tipic pentru sufletele cele mai blânde. Deseori, acele viziuni se încheiau cu un avertisment sau cu o prezicere; continuând fără grijă să-și facă treaba, ea îi transmitea mesaje de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dincolo de acest limbaj al folclorului, al copilăriei, al textului de muzică populară, găsim acea bucurie de exprimare, acea bucurie de a lăsa cuvântul să cânte : E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! (CÂND DRAGOSTEA
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
divine, Mă păzește- un înger, mă mint că mi-e bine, Aș zbura oriunde dac-aș fi cu tine, Spre locurile care durerea pot s-aline! Nu putem zbura și n - am nici o vină Însă avionul, răul ce se-nclină, Tainic îmi alungă secunda divină, Pe când două fete de frică suspină Și mă-ntreabă dacă ele prima oară Merg cu avionul ar putea să moară! Un vecin sfios nu știu ce-ndruga Poate înjura sau poate se ruga, Iar pe fața
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când soarele se-ascunde, la fel și buna lună, Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună, Când nourii pe ceruri învolburați se-adună
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cugetarea Și cifra vieții-mi acopăr cu disperarea, Va spune Timpul care rezolvă probleme: Toate-s fantome pierdute în vreme! CÂND DRAGOSTEA S-A DUS E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! Te simt
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o minune. M-am închinat smerită la sfinții mari de sus Și tot ce aveam pe suflet eu sfinților am spus, Sosit-a Domnul noaptea și-n visuri mi-a rămas Și printre multe sfaturi vorbit-a despre ceas. Învăluită tainic de-o aură-lumină Aveam o bucurie-n inima mea plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
am iubit! De ți-am greșit cumva nu-i numai vina mea Îți amintești prea bine c - a fost și vina ta. Dac - aș putea să sfărm din piept a mea durere S-o rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin și nu vreau să mănânc, Amarul de venin mă doare și m - a-înfrânt
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Roata vieții-ncetinească, Timpu-n loc să îl oprească, Aș dori să-mi dăruiască Doar o clipă minunată Să mă simt încă odată Mică-n casa părintească! Într-a Lui împărăție, Cu cântec de serafim, Raiul meu de veșnicie Va fi tainic și sublim... O PETALĂ DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul ei era în iatac în spatele mai multor rânduri de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trecuseră vreodată pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]