541,899 matches
-
banii pentru căldură cu două luni întârziere”, cotidianul.ro/anterioare/1999). Mai actuale par a fi alte două căi de desemnare a săracilor: prin eufemizare birocratică (defavorizați vs. privilegiați) și prin minimalizare familiar-afectivă (amărîți). Ca orice eufemism, defavorizat ajunge cu timpul să intre în aproape toate sintagmele termenului substituit: „s-a triplat ajutorul acordat familiilor defavorizate pentru energia termică” (I.M., discurs în CD, 30.09.2003); „iată că se creează resurse bugetare pentru a veni și în sprijinul celor mulți și
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
alte două cărți: Pururi tânăr, înfășurat în pixeli... și, deja menționata, Plurivers, iar cu această a treia carte oricum a riscat să-și atragă noi invidii mioritice. Literar vorbind, ce se (mai) poate spune despre aceste sonete? Bineînțeles, poartă aerul timpului în care au fost concepute și sunt rupte din creația de atunci a poetului. Sonetul „ești modestia întruchipată...” pare un preludiu la Aerul cu diamante al lui Florin Iaru, iar sonetul „știi cu ce seamănă noaptea asta?” te trimite cu
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
o fotografie alăturată. Magdalena lui Erhart este o Evă sexy, o nemțoaică de lemn policrom, părând de marmoră, una gălbuie; dar, după crăpăturile de la glezne, se vede că e de lemn, unul atât de fin lustruit ca și de patina timpului... Sânul mic, feciorelnic, stâng, este dezvelit. Pe cel din dreapta îl acoperă pletele grele, aurii, doar sfârcul roz văzându-i-se dintre ele... Sexul, ascuns de capetele lungi ale pletelor, în partea cealaltă ajungând până la îndoitura genunchilor. Laba piciorului drept este
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
dogmei ce avea să cucerească lumea... Farmecul ei angelic de fată nordică suplă din sala retrasă a Muzeului pustiu, rar străbătută de turiști și în apropierea căreia am stat, ducându-mă și revenind, aproape un ceas... O nevoie presantă, între timp, de mult amânată, la un moment dat mă făcuse să alerg, să mă îndepărtez, căutând locul cu pricina, unde șapte japonezi mă înconjurară imediat înaintea vaselor albe de porțelan, vorbind între ei gutural și râzând tare, pe când o ceată de
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
nudul ei puțin frez, stins, căderea grea a pletelor groase, de aur, învăluindu-i trupul, totul era atât de viu, încât până și îngerii o adorau, - aflasem - ducând-o cu toții zi de zi în ceruri să asculte un concert... Puțin timp după aceea, ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand, de madame Récamier a lui David (Gérard). Întinsă pe canapeaua celebră ce avea să dea numele mobilei ilustre, ea surâdea cu o fină intenție intelectuală, desculță, cu gleznele
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
cu tălpile picioarelor, goale, cea mai greu de pictat parte a trupului feminin, întrucât, la origine, ele s-ar fi putut să fi fost, de fapt, niște eleroane aeronautice, aripi adică, transformate în două labe grele în urma păcatului comis pe timpuri în paradis.
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
conformau perfect spiritului vremii. Oricine-ar fi îndrăznit să-i reproșeze că își bate joc de sistem, ar fi primit replica usturătoarte că dl. Popa nu face decât să urmeze indicațiile partidului! Pe această coardă — sfidătoare și dubioasă în același timp — a evoluat mereu Marian Popa. Scria la „Săpămâna”, dar articolele sale, e adevărat, nu semănau cu insanitățile morale ieșite de sub pana „patronului” Barbu, a prim-ucenicului Vadim, a lui Mutașcu, Lotreanu și-a altor produse ale organului civil al Securității
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
pentru hazul galeriei, ca Marius Tucă. Seamănă mai curând, prin capacitatea de a fi întotdeauna informat, prin stilul operativ și elegant și prin bunăcredință, cu Cristian Țopescu (una dintre puținele vedete TV pe care le-am avut de-a lungul timpului). În afară de acest profesionalism, el se remarcă printr-un sentiment al răspunderii, nemaiîntâlnit până în prezent la alți ziariști, nici măcar la strident-justițiarul Cristian Tudor Popescu. Robert Turcescu încearcă mereu să răspundă, cu o ardoare abia stăpânită, unor întrebări pe care nu le
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
de piesa lui Ionescu - ar putea intra cu mare aplomb în stagiunile teatrelor lirice românești. Montarea propriu-zisă a mai produs o revelație: Simona Pop lasă să se întrevadă posibile direcții viitoare ale regiei de operă. Lucrând sub presiune, într-un timp record, cu inteligență, tânăra regizoare energică și ambițioasă s-a adaptat condițiilor date, combinând economia de mijloace cu multă fantezie și rămânând cât se poate de fidelă muzicii, intențiilor dramaturgice ale compozitorilor. De la diferite detalii scenice menite să umple unele
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
dificile care au scos în prim-plan un extraordinar potențial vocal și actoricesc. Pe aceleași coordonate ale interpretării, conducerea muzicală a spectacolului a beneficiat de un lider al tinerei generații de dirijori români: Tiberiu Soare a reușit performanțe într-un timp scurt, în poate prea puține repetiții cu formația instrumentală. Din fericire, toți membrii Ansamblului Profil - instrumentiști remarcabili - s-au pliat rapid intențiilor dirijorale, transmise cu eficiență, cu mintea limpede și sintetică și gesturile precise ale lui Tiberiu Soare. Cunoscând impecabil
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
literaturii noastre într-una din cele mai penibile etape ale istoriei românilor” (Ion Negoițescu), și exegetă subtilă a „vinei tragice”, Ileana Mălăncioiu a devenit după 1990 o publicistă extrem de acidă „în război cu toată lumea”, chiar în rubrica pe care mult timp a deținut-o la România literară. Era astfel de așteptat ca același spirit revoltat să domine și convorbirile ei cu criticul Daniel Cristea-Enache, al căror titlu, Recursul la memorie, trimite în egală măsură, spune scriitoarea, la cartezianul Discurs despre metodă
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
oricărei convenții cronologice. În acest context, inevitabil marcat de tristețe și de melancolii, o rememorare a privirii din momentul aniversar poate reîmprospăta, fie și sumar, un itinerariu uman și cultural de multe ori ieșit din comun. De schimbat, schimbăm doar timpul relatării. Așadar: De-a lungul acestor ani, care echivalează cu traversarea unei istorii ce a modificat de cîteva ori fața lumii, experiențele culturale și umane ale Ameliei Pavel s-au structurat în așa fel încît discursul lor literar dobîndește o
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
discursului mereu proaspătă. Fie că scria despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie despre expresionismul nordic și despre experiențele modernității, firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușeau permanent să protejeze privirea de abjecțiile iminente ale timpului și să apere dicția de scufundarea definitivă în delirul misticoid al activismului cultural. Lipsită de orice inhibiție în fața comportamentelor și a limbajelor simbolice, chiar și atunci cînd acestea tindeau să-și părăsescă statutul înalt și să intre în anumite jocuri
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Al. Săndulescu Cornelia Ștefănescu, de câtva timp titulara rubricii „Cronica edițiilor” din această revistă, deține de mai bine de zece ani o alta, în Jurnalul literar, intitulată Traiectorii, ca și volumul recent apărut, selecție din multele articole publicate acolo. Preocupările ei se concentrează asupra jurnalelor, a cercetării
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
Jean Joubert, bine fixat în spațiul literaturii contemporane, prin raportări la Proust, Jean Giono, François Mauriac, Alphonse Daudet. Înzestrată cu o sensibilitate marcată, Cornelia Ștefănescu descoperă la André Gide poezia apei, a nisipului, a pereților de argilă, a vazelor, a timpului oprit, precum în excelentul articol A. Gide despre singurătățile de la El Kantare. Familiarizată cu tehnicile moderne ale romanului (menționam studiile ei proustiene), autoarea Traiectoriilor depistează cu acuitate nebănuite anticipări ale inovațiilor de la începutul secolului XX în chiar Mizerabilii de Victor
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
în uitare. Ce se ascunde în spatele romanelor grandioase, „de largă respirație”? Cum arată arealul unui autor omniscient și din ce este compusă materia primă a aliajului său epic? Este limpede că scrierea unor romane ca Muntele vrăjit sau În căutarea timpului pierdut presupune și altceva decît niște „clipe de grație” și că explicații de tipul „mă oblig să scriu cîte două ore pe zi” (sau, variantă, nu știu cîte zeci de pagini) sună complet neconvingător pentru a explica complexitatea ideatică și
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
amintirea lui ca un coșmar imposibil de dat uitării. Amintirea momentelor penibile pe care le-a trăit atunci îi provoacă și astăzi angoase, iar protagonista acelui episod, poeta Ana Blandiana pare a fi intrat definitiv în dizgrația scritorului. Revanșa peste timp a prozatorului (e drept, una doar livrescă) este și ea una demnă de ținut minte: „Ce mă frapează întîi și întîi e că Ana Blandiana, ostentativ, nu vrea să se așeze alături de mine. Luase pe cont propriu conducerea ședinței la
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
său fiind acela de a lumina textul respectiv astfel încît el să dobîndească un plus de semnificație. O discuție purtată în anii ’70 cu Alexandru Cazaban (la vremea respectivă în vîrstă de 94 de ani) are valoarea unui arc peste timp, mai ales atunci cînd interlocutorul lui Constantin Țoiu își amintește o întîmplare din adolescență: „Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru mai mult decît de învățătură. Într-o seară (nu aveam bilet), stam lîngă ușa principală
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
tactica luptei, ce o avea de desfășurat, aplicând, în final cea mai drastică decizie, punitivă în ochii publicului avizat: desființarea - cu alte cuvinte, distrugerea. Și iată-ne reîntorși la tema cunoscută, mult exersată, acum mascată într-o variație legată de timp și spațiu, dar mai ales de - vezi, Doamne - cerințele apusului european! Cui stăteau în cale câțiva oameni de știință, mult prea activi și mult prea bine legați de cercetarea europeană, devansând alți pași de dans. Nu cunoaștem jocul de cărți
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
tinerei mișcări sibiene, care ar fi avut altceva mai bun de făcut decît să se bage de bună voie în ciorba tulbure a unei și mai tulbure actualități”. Văzuți sub semnul „subversiunii”, atît cerchiștii cît și membrii „grupului publicistic-literar de la Timpul și Ecoul ” apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se găseau antrenați în mișcarea militantă determinată de refugiul din 1940. O poziție „autentic românească” ar fi avut în schimb Gabriel Țepelea! Confuzia
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
altele, că Pintilie a muncit enorm (inclusiv în cei 18 ani de “exil confortabil”). Forța de a-ți asuma un destin dificil: “Nu e nimic mai dificil decît de a te plasa într-un spațiu care să fie în același timp unitar și dislocat (Teatru și Film, România și Europa)”. Descoperi, în acest “bricabrac” din proprietatea unui mare regizor, personaje și povești antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel mai utopic proiect care se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt surprins, surprins plăcut, de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
proști, mai înspăimîntați decît se crede, și că un elementar gest de demnitate le încurcă toate ordinatoarele care afișează existențele noastre. Un om e liber cînd hotărăște să fie liber”... În altă parte, cînd amintește, cu o recunoștință neamortizată de timp, de rolul jucat de Monica Lovinescu într-un moment hotărîtor, Pintilie spune: “Dacă n-aș fi pustiu cum sînt, și aș putea să mă rog, m-aș ruga în fiecare seară pentru ea”. Parafrazîndu-vă pe dumneavoastră, domnule Pintilie, cred că
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
bunăoară Cișmigiul plimbărilor cu părintele său - dar nu va afla locul mormântului mamei, pierită în temniță. Momente de extremă tensiune sunt consemnate cu recea decizie a obiectivității stricte, cu lapidaritatea moștenită din Agendele tatălui, ambele, prin marea lor întindere în timp și chiar prin modul în care se continuă, în spirit, în stil, ca formulă, alcătuind o istorie a vieții culturale românești pe mai multe generații și, prin reflex, a vieții politice, de-a lungul a trei orânduiri. Cu adaosul unei
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
aceiași termeni, că noi dezinformări se stivuiesc peste cele vechi - vezi recentele declarații ale președintelui Voronin privitoare la o cerere a lui Ceaușescu de a i se îngădui să aterizeze la Bolgrad, refuzată de Gorbaciov și Iliescu - produc spaima încremenirii timpului, preludând neantul! În preajma unor alegeri în care opoziția democratică va pierde la scor, Monica Lovinescu are viziunea unei populații care nu găsește în sine puterea de a fi un popor. Nu este singura dezamăgire, o dată ce consemnează: „Așadar, din decembrie încoace
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]