4,226 matches
-
locotenentul înaintează prin întuneric măcinat de spaimă. "Dă Doamne să nu rătăcim drumul! Și să nu dăm peste mine!". Amândouă situațiile ar fi catastrofale pentru ei. Se oprește o clipă, pentru o scurtă orientare. Reflectorul se aprinde iar. Oamenii se trântesc în zăpadă, dar acum nimeni nu-l înjură. Dacă mai sunt zece metri până la el. Lumina crudă încearcă să pătrundă perdeaua deasă a fulgilor ce dansează haotic. Se stinge brusc. Oamenii se ridică, înaintează ușor aplecați. Instinctiv, grăbesc cu toții pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai nimic să-mi spui? Fără să mai aștepte răspunsul trage cu putere de păr, smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
muniția." Privește către stânga, acolo unde plutonul lui Felix trebuie să facă mișcarea de învăluire. Îl zărește și pe el. Se vede că fusese vânător de munte. Mișcările îi sunt sigure, rapide. Știe când să se ferească și să se trântească la pământ. Oamenii lui înaintează în ordine perfectă. Schije și gloanțe sfârâie în zăpada din jur. Exploziile grenadelor umplu munții de hăuituri. Învăluirea dă rezultate, forța ripostei germane asupra atacului frontal scade, se mută către aripi. Hai băieți! Îndemnul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jur. Se năruie lent la pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
către ei. Unul încremenește, dar celălalt continuă să înainteze cu încăpățânare către mica fortificație. Ajuns în apropiere, soldatul scoate inelul care acționează detonatorul încărcăturii explozive, se ridică în picioare și năpustindu-se înainte reușește să arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța și fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi înfuriate se apropie în fugă. Trage siguranța grenadei prinsă la centură și o aruncă spre grupul partizanilor. Se trântește la pământ, acoperindu-și casca cu mâinile. Vuietul exploziei plutește o clipă pe deasupra văii ca apoi totul să devină tăcere. Doar un nor de fum negru marchează locul unde tocmai se petrecuse ultima secvență a luptei. Locotenentul Menzel se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin lipsa de control asupra reacțiilor unora aduși la limita rezistenței psihice din necunoașterea a ceea ce se poate întâmpla în secunda următoare. Rostind în gând un "Tatăl Nostru", Marius face semn oamenilor care se reped într-o fugă nebună. Se trântesc la pământ. Nimeni nu mai respiră. Nu se aude nici un foc de armă. Sunt foarte aproape, lângă gardul viu, în spatele căruia se disting aleile pietruite din parc și băncile frumos aliniate. Clădirea întunecată pare în continuare adormită. O unghie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el. Explozia îl trântește de perete cu forță incredibilă și-i smulge tot aerul din plămâni. Urechile îi țiuie, fața și uniforma sunt împroșcate de sângele care țâșnise ca dintr-o conductă spartă din trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar acționând astfel încât unităților române să le fie acordate misiuni corespunzătoare la reala lor capacitate de luptă. Încheiase sec, convocându-l la PC-ul regimentului pentru explicații detaliate în privința celor declarate, în prezența ofițerului de legătură rus. Își amintea că trântise atât de tare telefonul în furcă, încât acesta se crăpase Simte o durere surdă în piept. Încearcă să nu-i acorde prea multă atenție. Apărea cu regularitate în ultimul timp, noaptea sau dimineața, mai ales după momentele de activitate foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera rotundă, metalică, cu margini colorate roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
N-am venit să lovesc nici să râd în fața morții. Nu-mi mai aduc aminte, tărgile se duc, galerele pârâie, genunchi tremură și șoimi se așează pe bășici fragile și vii. Dacă privesc înapoi, moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
ele s-a apropiat Ioan M. , un adolescent ce-și trăiește viața pe stradă, care s-a repezit la Loredana să-i smulgă ochelarii de soare de pe cap. Cum a tras de ei, ochelarii s-au rupt, așa că i-a trântit de pământ. Nicoleta, văzând ce i se întâmplă colegei sale, a început să strige după ajutor. Enervat, inculpatul a luat-o la pumni până când aceasta a căzut la pământ. Apoi a vrut să-i smulgă geanta și pentru că eleva o
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
Metode fără efect, Matilda e mai presus de ele, spuse el a doua zi fără să-mi dau seama dacă era un elogiu sau o învinuire la adresa ei. Nici n-a observat că am lipsit de-acasă, am găsit-o trântită cu fundul în sus în pat, răsfoind reviste de arhitectură și de decorații interioare. Mi-am scos paltonul și mi-am aruncat mănușile înjurînd. Asta nu e viață! Aiurea, degeaba am dat eu servitoarea afară, de două ori am făcut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândesc că taică-tău e un om necuviincios, iar comportarea ta anormală. Te rog, zice, să nu vorbești astfel despre tatăl meu. Indignat. Iar eu îți spun, zic, că vorbesc despre el așa cum merită. Și, la răspunsul meu, pac, îmi trântește și el telefonul în nas. Am gândit liniștită: am intrat într-o casă de străini, care mă tratează ca pe-o străină. Am să mă retrag, mi-am spus, fiindcă oricât încercam să ghicesc <starea de urgență> care mi se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înainte, ce mai căuta în această clădire. Ce-i făcusem eu ăstuia? Ce-avea cu mine? Nu-l văzusem în viața mea și nu-mi aminteam să fi făcut cuiva rău, unui necunoscut, care nu putea fi părintele unui student trântit de mine, era prea tânăr să fi fost părintele unui copil mare. Nu era intendentul, dar semăna cu un intendent! A apărut apoi imediat Pascu, caloriferistul nostru, l-a înjurat pe-ăla într-un mod și mai brutal decât îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prostituție..." "Nu sânt vinovați?" îl întrerupse vocea sarcastic. "Nu, nu sînt!" "Să fie făcuți vinovați!" "Pe ce temei?" Pentru dumneata, tovarășe judecător, parazitismul ar trebui încurajat?" "Nicidecum, dar nu pentru parazitism sânt ei trimiși în justiție!" La care i se trânti telefonul. Judecătorul dădu din umeri. Cine o fi fost și ăsta care credea el că așa se face justiție în țara romînească? Nu avu însă timp să fie multă vreme nedumerit. În aceeași zi apăru în ziarul regional un mic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a bărbatului, ori a femeii, a fiecărui gest, fiecărui cuvânt, fiecărui ceas petrecut de celălalt în absență, dar și în prezență, în societate, la petreceri și chiar când erau nas în nas, de ce te-ai uitat în lături, de ce ai trântit ușa, de ce ți-ai ferit privirile când m-ai sărutat, de ce nu mi-ai dat telefon când... Nu fusesem în această ridicolă situație eu însumi, din chiar primele zile de când venisem în casa ei? Și bineînțeles numai în direcție unică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scris foarte citeț și se înfundă în lectură. "Hm! făcea! Ce sânt astea?' îi răspunsei că sânt caietele mele de curs. Fă un pachet din toate astea!" se adresă el celuilalt și se ridică și începu să-mi răscolească biblioteca. Trântea cărțile pe jos, după ce le răsfoia, se mișca într-o parte, în alta, călca pe ele. Ce nevoie aveți de caietele mele de cursuri?" zisei, cu un glas din care indignarea și revolta pieriseră, fiindcă simțisem primejdia mortală. Dacă le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asculți ce ți se spune!","Ce poți să faci? Să-ți astupi urechile?"' se irită tata. În nici un caz să li le însușești și să vii să mi le spui și mie. Nu mă interesează! Și deodată ridicai vocea și trântii lingura pe masă: nu mă interesează! Dacă încă o dată mai vii cu chestii de-astea, la primul salariu am plecat! E intolerabil ca tatăl meu să se facă ecoul tuturor imbecililor cu care are de-a face și să vie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
halatul pe mine și trecurăm dincolo. "Dealtfel, după o astfel de primire, nici n-avem ce să discutăm", zise Matilda după ce ne așezarăm pe scaune. Dacă vrei să mai stai cu Silvia..." "O clipă", o oprii și mă ridicai și trântii cu putere ușa întredeschisă care da în odaia grobianului farseur, domnul inginer Cucu, și a nevesti-sii, pentru care simții în secunda aceea simpatie, bine făcea că îi toca cu clămpănitul ei casant nervii lui prea groși... era ea pisăloagă, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]