4,331 matches
-
la care taximetristul, ridicând o sprânceană, a zis că ia te uită, crezuse că măcar la înmormântare o să-i dea voie să vină, la care mama a spus că da’de unde, să nu mai vorbească prostii, apoi, după ce taximetristul a trântit portiera, a mai spus, doar așa, ca pentru ea, turnător împuțit. Cu o zi înainte, mama îmi spălase și-mi călcase uniforma cu mare grijă, ca să arăt cât de cât onorabil, eu i-am zis că degeaba, neagră tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi vrut asta, să se deschidă, dacă nu, atunci o să-l deschidă ea, fiindcă are dreptul, să fie clar că are acest drept. Atunci fața tovarășului Bherekméri s-a făcut aproape la fel de purpurie ca mapa lui de piele, și-a trântit foile pe pupitru, se vedea că se stăpânește cu greu, apoi a pufnit pe nas și a spus că desigur, nu e nici o piedică, dar, când i-a făcut un semn cu capul secretarului, am văzut că-i tremură colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
furie în cuirasa lui Orlando încât sabia i s-a rupt din mâner. Astfel ambii luptători au ramas dezarmați. Fără a sta o cilipă pe gânduri, ei s-au aruncat unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei străduindu-se să-și trântească adversarul la pământ, și nereușind s-au repezit să-și zmulgă reciproc coifurile.Ambii izbutira în această ultimă încercare,astfel că în aceeași clipă s-au pomenit față în față cu capetele descoperite; și atunci Roland l-a recunoscut pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de către un cavaler din neamul Amadis și nu mai puțin viteaz decat fostul stăpân. Pentru a îmblânzi această minune de cal se cerea ca el să fie cucerit prin forță și dibacie, căci din clipa în care ar fi fost trântit la pământ el ar fi devenit ascultător și ușor de condus. Adăpostul obișnuit al calului era o peșteră de la marginea pădurii și vai de acela care s-ar fi apropiat de el, dacă nu era dăruit cu putere și un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și în secunda următoare și-a revenit. Lupta continuă până când întâmplător, piciorul roibului s-a prins între crăcile unui stejar. In clipa aceea Rinaldo l-a apucat de grumaz și punându-și toată puterea la bătaie, a izbutit să-l trântească la pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-și arate destoinicia și să spună că, dacă vreunul dintre cavalerii adunați aici dorește să se măsoare cu el, el îl așteaptă la scara lui Merlin,lângă Fântâna Pinului. Condițiile sale sunt acestea: cavalerul care, se va întâmpla a fi trântit de pe cal nu va avea voie să reia lupta; iar dacă fratele meu va fi învins, el va părăsi această țară lăsându-mă pradă învingătorului. Acum, trebuie să vă spunem că această Angelica și al ei frate, care-și spunea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Magnul și după vreo alți treizeci, furiosul Roland. Astolfo, care trăsese primul loz, era un cavaler frumos, viteaz și bogat. Dar, fie că era cam distrat, fie din lipsă de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a fost întrucatva ușuratî de bunatatea Angelicăi care, mișcată de tinerețea și frumusețea lui, i-a acordat libertatea pavilionului ei, poruncind să fie tratat cu toata blândețea și cu tot respectul. Violentul Ferrau îi urmă în luptă pentru a fi trântit atât de repede ca și Astolfo, numai că el nu s-a împăcat cu soarta sa și a strigat: “Pe mine nu mă privesc legămintele împăratului!” s-a repezit cu sabia în mână asupra lui Argalia,care, silit să se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Flordelis. Când a ajuns la câțiva pași de Florismart, Astolfo l-a provocat cerând să-i cedeze fata sau să se pregătescă a-și susține drepturile prin arme. Provocarea a fost acceptată și cavalerii începură lupta. Florismart, rapid, a fost trântit la pământ, animalul căzând mort pe loc, în vreme ce Bayard rămase neatins. Sub rușinea acestei înfrângeri și văzând mâhnirea fetei, Florismart a fost cuprins de o atât de cumplită deznădejde, încât își trase sabia din teacă și dădu să și-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vrut să audă de așa ceva și mergând înainte au ajuns curând la un pod, podul unde Roland fusese luat prizonier. Doamna podului le-a ieșit înainte cu binecunoscută cupă fermecată în mâini,dar Astilfo, avertizat, a respinsa-o, disprețuitor. Ea trânti atunci cupa de pământ și un foc mare izbucni de jur împrejurul podului. În aceeași clipă , cei doi cavaleri au fost asaltați de către o ceată de războinici, cunoscuți și necunoscuți, care nu-și mai aminteau de nimic, luptau orbește pentru apărarea închisorii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spuse acestea cu buzele strânse și scrâșnind din dinți, dacă l-ai fi privit ai fi zis că dădea foc pe nas și pe gură. Apoi deodată,el și-a ridicat spada, vestita-i Durindana cu ambele mâini și o trânti cu atâta putere pe umărul lui Agrican încât îl străbătu până la șold, ba-i plesni până și arcul șeii, cu toate că, aceasta era făcut din os și fier, spintecând om și cal până la pământ. Agrican deveni alb ca varul la față
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le para cum putea, în vreme ce tânăra fată urmărea lupta. Bătălia continua devenind din ce în ce mai Crâncenă, când Rinaldo, în culmea deznădejdii, s-a hotărât să folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând, monstrul îl încleștă în ghearele-i lungi și ascuțite ca niște
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu trebuia să se teamă de el, inima a început a-i bate cu putere. A dat frunzișul la o parte pentru ca să poată vedea cine era, dar abia îndrăznea să respire, de teamă să nu se trădeze. Cavalerul s-a trântit pe malul înflorit și lăsându-și capul pe cotul mâinii a căzut în visare. Apoi a prins a se jelui cu glas tare și suspine adânci. Lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraji, iar pieptul său părea mistuit de un foc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ajuns lângă ei, străinul s-a oprit și l-a întrebat pe Sacripant dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ascultarea, în mâna lui Sacripant care nu putea da decât lovituri în vânt, calul sărind îndărăt atunci când el ar fi vrut să meargă înainte, plecându-și capul, arcuindu-și spinarea, azvârlind din picioare, ca și cum ar fi vrut să-l trântească pe cavaler din șea. Sacripant, văzând că nu-l mai poate manevra, prinse un moment prielnic și se ridică în șea, sărind jos; apoi scăpat de piedicile ce i le punea calul, reluă lupta pe picior de egalitate. Dibăcia lor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la pământ și descălecând, își agăță scutul de cârligul șeii, apropiindu-se apoi pentru a pune mâna pe luptătorul căzut. Bradamanta, care-i pândea mișcările cu încordare, de cum îl văzu lângă ea, a sărit în sus, l-a înșfăcat vârtos trântindu-l la pământ și cu același laț, pe care vrăjitorul îl pregătise pentru șa, l-a legat cobză, fără ca el să se poată împotrivi câtuși de puțin. Cun glas plin de deznădejde, vrăjitorul exclamă: Ia-mi viața, tinere! Numai că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în scoarța lor numele Angelicăi și a lui Medor. Ei au observat cum toate aceste inscripții fuseseră șterse, grota sfărâmată și fântâna astupată. Dar uimirea și mai ales mâhnirea lor a atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland trântită în iarbă și nu depatre de acesta, coiful său. Auzind un nechezat în pădure, Zebrino ți-a întors privirile în direcția de unde venea și l-a văzut pe Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest spre scaunul de lângă mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari! — Șase dolari... Am netezit o altă hârtie de douăzeci pe lemnul umed. — Îmi pare rău, spuse Dawn strâmbându-se. Obișnuia să lungească vocalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiar așa de departe, i-am mărturisit eu sau poate doar am vrut s-o fac. Liftul m-a sorbit, ducându-mă spre ceruri. Fața continua să mă doară crunt. Am ajuns în cameră, am luat sticla și m-am trântit pe pat în timp ce așteptam să aud iar zgomotele, m-am gândit la zborul prin spațiu și timp, și la Selina... De acum pot să vă ofer detalii în plus pe tema asta. Poate că după ce vă voi fi spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simple. După o vreme, lovirea unei femei seamănă cu rostogolirea unui butuc. Dar cred că ar fi mai bine să mă opresc. Cred că mai bine m-aș lăsa cât de curând... Chiar când mă apropiasem de el, negrul a trântit telefonul în furcă și, cu o mișcare bruscă, s-a rostogolit spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau să accepți răul, să dai răului binețe? Nu s-a întâmplat nimic. I-am dat zece dolari pentru mașină. Ea a plecat în căutare de alți bărbați și de alți bani. M-am întors la hotel și m-am trântit pe pat, așa îmbrăcat cum eram. Și m-am cufundat în somn pentru a doua noapte în acest oraș, unde încuietoarele și întrerupătoarele funcționează aiurea și unde sirenele fac „tu“ și „hapa“ și au, au, au. Capul meu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
babiloniei, o voce omenească. De acum m-am învățat să văd în telefon isteria și răutatea însăși, o păpușă tâmpită din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom și mi-am aprins o țigară ca atunci când mă simt cel mai bine. — Doamne. Tot tu? — Nenorocitule, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]