3,837 matches
-
preferat pe Iacob al II-lea ca rege și, la scurt timp de la izbucnirea revoltelor, acestea au și fost stopate, soldații trecând de partea noului rege. Spre deosebire de fratele său, Iacob al II lea nu ceda ușor la presiuni. După experiența trăită ca urmare a celor două revolte, a decis să-și formeze propria armată, care să fie activă atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Acest lucru a adâncit starea de tensiune și iritare a parlamentului, care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
prezentată de Jean Matter Mandler În lucrarea Stories, Scripts, and Scenes: Aspects of Schem Theory. Ideea de bază de la care autorul pornește este următoarea: cunoștințele omului sunt organizate, structurate; noi nu avem În minte liste de cuvinte asociate diverselor experiențe trăite, ci o serie de structuri numite story („expresii literare pe care le citim sau auzim”), scripts (evenimentele obișnuite pe care le parcurgem În fiecare zi: mersul la alimentară, trezitul de dimineață, mersul la muncă”) și scene („locurile, camerele, străzile, clădirile
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
grijă față de sufletele păstorite, le arată calea cea mai frumoasă și „aurită” de descoperire a roadelor binecuvântate ale rugăciunii, în sufletele lor. Are valoarea de manual, dar nu unul teoretic, speculativ, așa cum avem multe la îndemână, ci unul practic, experimental, trăit, cum sunt puține. Alcătuită pe baza unei bibliografii teologice largi, lucrarea Părintelui Ion Cârciuleanu, ne familiarizează mai întâi cu „teologia rugăciunii”, tratând despre necesitatea și valoarea ei în viața creștină, prezentându-ne, în același timp, modele scripturistice de rugăciuni și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este dată de însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Părinți o numesc „maica tuturor faptelor bune”, căci ea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Este viața noastră în Hristos și a întregii lumi văzute și nevăzute. Rugăciunea Tatăl nostru trebuie făcută și trăită totdeauna cu inimă curată, smerită și plină de iubire, și de asemenea cu mintea îndreptată spre Dumnezeu. Prin această rugăciune ne exprimăm, simultan, credința noastră, dar și harul care vine de la Dumnezeu și ne dăruiește starea de comuniune cu Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
contribuția la propășirea speciei umane" (p. 156). În mod fundamental, frica este o emoție extrem de sănătoasă. Ea "ne informează despre prezența unui pericol, ne mobilizează corpul pentru a-l înfrunta, ne învață să fim pregătiți în fața necunoscutului. Este naturală, trebuie trăită și utilizată", precizează I. Filliozat (2006a, p. 81). În același timp, teama este una dintre cele mai neplăcute emoții. Ea este "un prieten și în același timp un dușman, pentru că ea conține în învelișul ei de nefericire și blocaj opusele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de acceptarea fricii. Când este conștientizată și acceptată, "teama se transformă în libertate; când este respinsă, negată, condamnată, ea se transformă în vinovăție" (Osho, 2003, p. 98). Prin urmare, există frici sănătoase și frici disproporționate, deplasate. Există frici care trebuie trăite și frici care trebuie depășite. Dar toate trebuie respectate și înțelese (Filliozat, 2006a). În context, pentru controlul temerilor, Fr. Lelord și Ch. André (2003) recomandă: • să ne acceptăm teama; n-are rost să ne fie rușine de ea; cum am
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
putem vorbi și de furia care poate fi extrem de distructivă, ce ucide "chiar dragostea și siguranța pe care le dorește" (idem, p. 107). Specialiștii recomandă ca furia să fie întâmpinată cu receptivitate, respect, empatie. Ea nu va fi respinsă, ci "trăită, simțită, depășită" (Fillozat, 2006a, p. 108; p. 122). De obicei, ne este greu fie să ne controlăm, fie să ne exprimăm furia. În cazul anumitor oameni, furia riscă să se reverse la cea mai mică provocare. De aceea, cei care
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pur și simplu Uranus, indiferent că acționează prin conjuncție, trigon sau opoziție... Aspectele contează doar În sensul ierarhizării forței, iar rezultatul pozitiv sau negativ al aspectului (ca și În cazul anumitor tranzite ale lui Saturn) țin mai mult de situația trăită și de personalitatea subiectului. Cum să-l trăiești pe Uranus Efectul lui Uranus asupra vieții depinde de un factor simplu, care este adaptabilitatea la schimbare. Dacă o temă natală are accente puternice În semnele „stabile” sau atașate de obiceiuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
a talentelor și capacităților, o Înnoire a stilului, care-i permite individului să fie recunoscut, mai ales În plan mediatic. În fine, la femei pot fi constatate uneori tulburări funcționale de natură hormonală, Însoțite de operații ginecologice. Sens: Iubirea trebuie trăită departe de obișnuințe și prejudecăți. Capcană: Atracțiile resimțite pot fi atât de intense, Încât ajung să ascundă realitatea: sentimentele celuilalt. Trigon sau sextil Dispoziție: Individul se simte disponibil pentru orice formă de noutate În relațiile sale, fără ca pentru asta să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
lui Pluto poate modifica puțin precizia. Ultima conjuncție a avut loc În 1965, la 15° Fecioară, și s-a repetat În mai multe reprize, până În 1968. Întâlnirea acestor două planete pune accentul pe noțiunea de schimbare, de bulversare În profunzime, trăită mai mult sau mai puțin lejer, În funcție de natura tranzitului. Neptun-Pluto Ciclul acestei conjuncții este de 492 de ani, iar ultima a avut loc În 1892, la 9° Gemeni. În a doua jumătate a secolului XX Pluto a fost aproape de periheliu
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
un băiețel de 3 ani face împărțirea jeleurilor, după modelul bunicii: "Una pentru Matei, una pentru Ani, una pentru...", iar o fetiță de 4 ani reflectă, la nivel verbal (vezi sintagma "de câțiva ani", care nu corespunde, în fapt, realității trăite de fetiță), adresându-i-se unui băiețel de 7 ani, modelul mamei: Îmi era dor de tine, nu te-am mai văzut de câțiva ani...". De altfel, este o manieră uzuală de a "citi" sistemul influențelor exercitate, în timp, asupra
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la volumul Transplant de suflet editat de „Viața medicală românească”, aducând astfel, cititorilor, bucuria cunoașteri i unui nume nou - M. Mucenic Dumitru, care, spune recenzenta, înc earcă prin vers și aforism „o șansă de a‐ și redobândi ceva din Timpul trăit, un pic de nemurire!” - ceea ce am dori fiecare... Preotul militar Petru Pop din Baia Mare semneaz ă versuri proprii „Ruga nopții de spital”, Nicu Botezatu prezintă „Medalia 150 de ani ‐ Maternitatea Cuza Vodă Iași”, iar dr, Felix Marian - Baia Mare, face recenzia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
crucifix la domiciliu... (bineînțeles, aceste întrebări vor fi adaptate în funcție de mediul catolic, protestant, musulman). Această valoare poate fi pusă la încercare printr-o întrebare care îl invită să aleagă între mai multe valori. Se pot introduce istorioare care imită situații trăite: reacțiile celui interogat vor scoate la lumină valoarea (valorile) sa (sale). Alte întrebări permit evaluarea intensității atașamentului față de o valoare etc. În afara întrebărilor care urmăresc să descopere valorile, altele își pot găsi locul în chestionar, destinate să adune datele care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
astfel: Try Jesus! [Încearcă-l pe Iisus n. trad.]). Aceasta înseamnă că omul își creează propriile adevăruri. Acestea sunt mereu noi, deoarece sunt puse la încercare de experiențe care le modifică. Am trecut deci de la o morală teoretică la una trăită. Multitudinea sistemelor de valori și de conduită duc la relativism. Nimeni nu poate să pretindă că a găsit soluția sau adevărul, cel mult poate să pretindă dreptul la a fi diferit. Chiar și în știință, noțiunea de adevăr nu o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
duce prea bine: Nu există fapte, doar interpretări", afirmă mulți. Locul adevărului este luat de valori ca sinceritatea și autenticitatea. Ceea ce contează nu este adevărul sau justețea unei valori, ci modul în care a fost obținută și cum este aceasta trăită. Nu se acceptă să se trișeze sau existența unei contradicții între ce spune o persoană și ce face aceasta. Reproșul adus siste-mului socio-economic: acesta este bazat pe căutarea profitului și a competiției, în timp ce marile forțe spirituale predică dra-gostea pentru aproapele
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
anormalitatea biologică și cea psihică există o diferență calitativă importantă. Ființa biologică „asimilează” în mod automat factorii de mediu de la care nu se poate sustrage și de care depinde existența sa; pe când ființa psihică se „acomodează adaptativ” la evenimentele vieții trăite, conform unor strategii gândite conștient. În procesul de adaptare al ființei psihologice intervine conștiința reflexivă, educația, cultura, experiența de viață, aptitudinile etc. Față de aceste aspecte, se poate spune că normalitatea psihică este rezultatul acordului de adaptare a individului, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „acceptare”, la condițiile vieții trăite de acesta. În mod analog anormalitatea psihică este consecința conflictului, a dezacordului exprimat de individ prin slăbirea sau pierderea capacităților sale de adaptare, căreia se adaugă inadaptarea finală a acestuia la condițiile vieții 1 trăite. Din aceste considerente, atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică semnificația unor atribute entologice ale persoanei umane. Acestea le deosebesc de natura normalității și anormalității biologice care rămân înscrise în ordinea raporturilor sferei somatice cu mediul fizic extern. Am analizat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tipul de anormalitate Boala somatică Boala psihică Are reprezentare spațială în raport cu schema corporală/imaginea de sine. Nu are reprezentare spațială, dar afectează imaginea de sine. Este recunoscută și acceptată ca alteralitate. Nu este recunoscută și nici acceptată ca alteralitate. Este trăită ca suferință personală, autentică și obiectivă. Este trăită ca o schimbare a naturii proprii. Este comunicată celorlalți. Nu este comunicată celorlalți. Produce compasiune din partea celorlalți. Produce teamă și repulsie din partea celorlalți. Se poate obiectiva. Este parțial sau deloc obiectivabilă. Reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar concomitent să și explice natura suferinței psihice. Fenomenele psihice morbide sunt „trăite” de persoană ca o formă particulară de experiență sufletească interioară, iar suferința psihică este interpretată ca o „experiență ontologică”, drept rezultat al alteralității persoanei. Fenomenele psihice morbide sunt înțelese ca „accidente” ce survin în existența persoanei, modificând, prin prezența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric, ca pe o experiență sufletească trăită a alteralității persoanei umane. Acest punct de vedere antropologic schimbă complet înțelesul suferinței psihice deschizând în felul acesta calea unei abordări psihopatologice de factură antropologică. Abordarea antropologică a fenomenelor psihice morbide pune ca temă de reflecție nebunia, dintr-o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
li se adaugă” (J. Starobinski). Boala mintală nu va rămâne o temă pură și exclusiv medicală. Ea va constitui un subiect de reflecție continuă pentru morală și filozofie, inseparabilă de sfera culturii. Boala mintală, pentru G. Gusford, este percepută sau trăită, ca o stare de alienație, ca o distanțare în raport cu norma socială, ea fiind mai mult o „patologie de cultură” decât o „patologie naturală”. Acceptarea ideii de boală psihică este direct condiționată de natura spațiului mintal care derivă din modelul socio-cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresie ale acesteia, raporturile sale de ansamblu și cauzele sale multiple. Situându-se pe această poziție care construiește o psihopatologie plecând de la datele oferite de psihiatria clinică, K. Jaspers izolează următoarele aspecte tematice ale psihopatologiei: 1) calitățile subiective ale sufletului trăite în mod real (fenomenologia); 2) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice auxiliare; 3) expresia sufletului, în sensul de fenomen atât de obiect, cât și subiectiv; 4) raporturile de ansamblu ale vieții psihice; 5) raporturile de comprehensiune; 6) raporturile de cauzalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sensul reprezentărilor teoretice; 8) inteligența și personalitatea. Ulterior, reluând problema, și sintetizând „temele” de mai sus, K. Jaspers preferă să vorbească în sfera psihopatologiei despre „fenomenele psihice individuale” care concentrează „tematica obiectului psihopatologiei”. Acestea sunt următoarele: 1) Experiențele vieții trăite. Fenomenele subiective ale vieții psihice morbide, reprezentând „psihopatologia fenomenologică” (tulburări de conștiință, halucinații, afecte, tulburări de gândire). 2) Performanțele psihice ca performanțe obiective ale vieții psihice (apercepția, memoria, activitatea, inteligența). Acestea sunt în raport cu „psihologia formei” (Gestaltpsychologie). 3) Componenta somatică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și efectele somatice ca simptome ale activității psihice, ele reprezentând „somato-psihologia”. 4) Semnificația fenomenelor obiective, ele reprezentând „psihopatologia comprehensivă”. Pentru K. Jaspers, ceea ce are valoare pentru psihopatologie sunt, în primul rând experiențele umane, fie că este vorba de „experiențele vieții trăite”, ca manifestări exterioare, fie că este vorba de „experiențele sufletești”, ca manifestări interioare. În sensul acesta, psihopatologia este chemată să explice și înțeleagă aceste experiențe umane, în raport cu fenomenele psihice morbide. E. Minkowski afirmă că scopul psihopatologiei este de a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologia. Viziunea exclusiv biologică a bolii, așa cum ne este ea furnizată de științele naturii, nu este suficientă și ea nu poate cuprinde totalitatea aspectelor acesteia. Concepția antropologică asupra bolii aduce în discuție câteva teme principale: a) subiectivitatea bolnavului ca interioritate trăită a suferinței; b) suferința înțeleasă ca experiență de viață cu un caracter particular, dramatic, reprezentând dimensiunea ontologică a bolii; c) Caracterul specific al „psihobiografiei” bolnavului în raport cu boala considerată ca un accident ontologic. Aceste aspecte subliniază caracterul specific al antropologiei medicale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]