9,719 matches
-
În câteva rânduri, destul de politicoase de altfel, teoria lui Gheorghe Drăgulin Însuși, conform căreia sub numele de Dionisie Areopagitul s-ar ascunde, În realitate, un alt Dionisie, cunoscut de tradiția creștină ca Dionisie „cel Mic” (Exiguus), prietenul lui Cassiodor, marele traducător al Părinților greci În latină. Stăniloae mărturisește În răspunsul său că, sufletește, ar fi Înclinat către această ipoteză - din patriotism, fiindcă Dionisie cel Mic era născut pe teritoriul actual al României -, Însă „dragostea de adevăr” Îl obligă să-l situeze
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont În traducerea voastră de această diferență de stil
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Între scriitura celor doi autori există o deosebire netă, care-ți sare pur și simplu În ochi. Foarte puține din traducerile românești redau Însă această deosebire, conaturală, aș spune. În românește, Balzac sună aproape ca Flaubert și invers. Din vina traducătorilor, În parte, dar și din vina traducerii Înseși. A traduce Înseamnă Într-un fel a nivela În limba țintă ceea ce este reliefat și zgrunțuros uneori În limba de plecare și puțini traducători reușesc să păstreze relieful pitoresc al originalului. Întrebarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sună aproape ca Flaubert și invers. Din vina traducătorilor, În parte, dar și din vina traducerii Înseși. A traduce Înseamnă Într-un fel a nivela În limba țintă ceea ce este reliefat și zgrunțuros uneori În limba de plecare și puțini traducători reușesc să păstreze relieful pitoresc al originalului. Întrebarea ta atinge unul din punctele nevralgice ale Întreprinderii noastre. Câțiva din traducătorii Septuagintei românești s-au „supărat” pe faptul că nu vor fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Într-un fel a nivela În limba țintă ceea ce este reliefat și zgrunțuros uneori În limba de plecare și puțini traducători reușesc să păstreze relieful pitoresc al originalului. Întrebarea ta atinge unul din punctele nevralgice ale Întreprinderii noastre. Câțiva din traducătorii Septuagintei românești s-au „supărat” pe faptul că nu vor fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei plecau de la premisa, după mine falsă, că textul biblic trebuie redat Într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el Însuși un minim simț al limbii În care traduce. SM: În cărțile consacrate traducerii, Antoine Berman vorbește despre traducerea etnocentrică, hipertextuală și platonică, căreia Îi opune
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
impus În limba noastră fără a Încerca să exploatați elasticitatea latentă a limbii. În mai multe cazuri, ați ales să oferiți traducerea literară În notă, preferând să păstrați În text cuvinte și expresii acceptate de uzanța limbii române. Ca alți traducători, mă Întreb și eu dacă traducerea unei opere de căpătâi nu este prilejul unic al reînnoirii limbii proprii, prin manifestarea unui univers străin căruia i se deschide. În acest sens, scriitorul german Rudolf Pannwitz spunea: „Traducerile noastre, chiar cele mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Traducerile noastre, chiar cele mai bune, pleacă de la un principiu fals, vrând să germanizeze sanscrita, greaca, engleza În loc să sanscritizeze, să elenizeze și să anglicizeze germana. Ele respectă mai degrabă obiceiurile propriei limbi decât spiritul limbii străine [...], greșeala fundamentală a unui traducător fiind aceea de a păstra momentul contingent al propriei sale limbi În loc să o supună acțiunii puternice a limbii străine”. CB: Plecând de la experiența proprie, aș zice că modelele definite de Berman (de fapt, nu-ți trebuie o teorie specială, cele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a limbii străine”. CB: Plecând de la experiența proprie, aș zice că modelele definite de Berman (de fapt, nu-ți trebuie o teorie specială, cele două modele se propun singure) nu pot fi distinse net În travaliul concret, pe text, al traducătorului. Aș răspunde printr-o dublă comparație: cu La Bible d’Alexandrie și cu diortosirea ÎPS Bartolomeu Anania. La Bible d’Alexandrie furnizează o traducere la limita calcului după textul grecesc. Asta a fost una din premisele lor principale de lucru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
etnocraticul”, rigoarea cu policromia stilistică, fondul teologico-literar grec cu forma teologico-stilistică românească. SM: Nu știu dacă ești de acord cu Rosenzweig, Buber, Benjamin, care consideră că, În cazul traducerii Bibliei, litera, sensul și adevărul textului nu pot fi despărțite. Luther, traducătorul Bibliei care stă la baza limbii germane, scria : „A traduce Biblia nu este o artă a tuturor, așa cum cred cuvioșii nepricepuți; pentru așa ceva, este nevoie de o inimă cu adevărat pioasă, credincioasă, zeloasă, prudentă, creștină, savantă, experimentată, exersată. Iată de ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apucă să traducă ori să Îndrepte Biblia fără să fi Învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi văzut În viața lor un manuscris, fără să știe exact cu ce se mănîncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, dar sunt și serios școliți Într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic În grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află În altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, În greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului pentru a numi „chivotul legământului”. Aceasta este o caracteristică a LXX, de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui Noe, cât și pentru cufărul din lemn În care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul În note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând În notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-i cu aceste „Biblii”, punându-și Întrebări, căutând răspunsuri, Într-un cuvânt, interesându-se. Firește, nu suntem nici la jumătatea drumului, dar, chiar și numai la jumătatea drumului fiind, pot spune că am atins ținta principală: formarea unui grup de traducători pasionați și mobilizați, destinși, vioi, pe care se poate conta mai departe. Ce se va alege peste câțiva ani de acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine Împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Pseudo-Denis l’Aréopagite”, În DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresne, 1994, p. 53. Volumul beneficiază de un comentariu al lui Stăniloae, din 1983, tradus În franceză de Părintele Aurel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
, Vasile (6.X.1881, Târnauca-Dorohoi - 8.IX.1926, Viena), filolog, poet, publicist și traducător. Este fiul Agripinei, fiica preotului Ioan Mihăilescu din Târnauca și al lui Arghire Bogrea, cu rădăcinile în Egina (Grecia), administrator al moșiei Grămești-Dorohoi, funcționar la Casa Rurală de Economii. A învățat la Institutul „Anastasie Bașotă” de la Pomârla; plăpând, pregătește ultimele
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
, Dinu (29.V.1905, București - 6.I.1972, București), prozator, dramaturg și traducător. Avocat printre scriitori și scriitor printre colegii de avocatură, B., pledant în Baroul de Ilfov, își citește nuvelele la cenaclul Sburătorul. Cum avea șarm și dicțiune, lecturile lui au reținut atenția, făgăduind un traiect de prozator. Dar, aproape cvadragenar, va
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
BOȘCA, Teodor (5.II.1922, Cluj - 9.X.1987, Cluj-Napoca), traducător, dramaturg și critic literar. Este fiul Mariei (n. Matei) și al lui Ștefan Boșca. Din cauza refugiului, B. face ultima clasă de liceu (1940-1941) la Orăștie, absolvind apoi Facultatea de Litere a Universității clujene (1941-1945) la Sibiu, în timpul ocupației Transilvaniei. Licențiat
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
reușit) pentru amatori și profesioniști. Piesele sale au fost jucate pe scene din Cluj, Târgu Mureș, Timișoara. Colaborează la revistele clujene „Echinox”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”. Deținând competența filologului poliglot și finețea analitică a istoricului literar, B. se face cunoscut ca traducător de excepție al Sonetelor lui Shakespeare (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), traducere integrală care încearcă să restituie în românește nu numai sensurile originalului, dar și culoarea lexicului și plasticitatea versului. O a doua transpunere, la fel de izbutită, este Poezia trubadurilor provensali, italieni
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
pe baza puținelor date biografice păstrate. În ultimii ani ai vieții, a finalizat o amplă antologie a poeziei preromantice și romantice europene, rămasă în manuscris. Temeinicia artizanală a transpunerii marii poezii a lumii în românește îl așază pe B. printre traducătorii importanți ai ultimelor decenii. SCRIERI: Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
Facla” (Cluj), 1969, 7145; Liviu Petrescu, Geometrii imaginare - Monument Shakespeare, TR, 1974, 22; Marian Papahagi, O antologie de poezie medievală, TR, 1980, 50; I. Pulbere, Poezia trubadurilor, a truverilor și a minnesängerilor, ST, 1981, 4; Marian Papahagi, Un profesor, un traducător, TR, 1987, 43; Dicț. scriit. rom., I, 330-331. M.Pp.
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
, Ion (23.VIII.1880, Sibiu - 10.III.1912, Sibiu), poet și traducător. Născut într-o familie de intelectuali, B. frecventează, la Sibiu, cursurile școlii primare, apoi ale Liceului evanghelic luteran, absolvit în 1898. Devine student al Facultății de Filosofie din Budapesta (1898-1900) și al celei din Leipzig (1900-1902), după care este numit
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat. Ca traducător, s-a simțit atras îndeosebi de scriitorii francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a folosit de un text intermediar francez. Obsesia lui B., unul dintre primii noștri arheologi
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
, Gheorghe V. (19.IV.1875, Iași - 6.IX.1918, Iași), poet și traducător. Era fiul Zoiței și al lui Vasile Botez, birjar. Fratele său, actor, a jucat pe scena Teatrului Național din Iași, sub numele C. B. Penel. Secretar-contabil al Școlii de Arte și Meserii, unde a predat și un curs de contabilitate
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
în corespondențe ce-l premerg pe D. Anghel. „Grădina” lui e mai totdeauna „în amurg”, cotropită de catifelarea și parfumul liliacului. Al doilea volum, apărut după mai bine de un deceniu, este semnificativ intitulat Petale (1908). Poetul a fost un traducător pasionat, deși nu totdeauna inspirat. L-a atras îndeosebi Paul Verlaine, după care a făcut și câteva imitații; grăbit și facil a tălmăcit din Felice Cavalotti, Edmond Rostand, Jean Richepin. B.-G. rămâne un scriitor „fin de siècle”, care a
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]