7,094 matches
-
fost de ajuns să-ți atingă scuterul. Ai zburat în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria lăsată de ele, iar împreună cu tine s-a întors rucsacul tău acoperit cu abțibilduri. Două caiete au ajuns lângă marginea trotuarului într-o baltă neagră. Casca ți s-a rostogolit pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre fără vânt. Apoi s-au năpustit în trafic cu sirena urlând. Mașinile s-au strâns lângă parapet, au intrat pe trotuarul de pe malul apei, în timp ce sticla cu ser fiziologic dansa deasupra capului tău, iar o mână strângea ritmic balonul albastru ca să-ți pompeze aer în plămâni. La urgență, medicul reanimator care te-a luat în primire a căutat între mandibulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de treaptă. Uneori, tu și prietenii tăi traversați cartierul pe jos și vă îngropați în pubul din colț, spelunca aceea plină de fum aflată sub nivelul străzii. Am aruncat odată o privire acolo, pe una din ferestrele aflate la înălțimea trotuarului, v-am văzut râzând, sărutându-vă, stingând mucurile în scrumieră. Eram un bărbat de cincizeci și cinci de ani, elegant și singur, care se plimba noaptea, iar voi erați acolo jos, dincolo de ferestruicile acelea cu zăbrele, unde câinii se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un mizerabil ca și ea, care acum o strângea în brațe, iar eu nu existam în gândurile ei. Poate că era o prostituată, de altfel îmi accepta banii fără să se supere. În clipa asta picioarele ei scheletice băteau un trotuar întunecat, cine știe unde, pe o stradă uitată a orașului. Cu brațul agățat de fereastra unei mașini negocia prețul, cu fața aceea chinuită și ochii înfundați, murdari de machiaj. Poate în mașina aceea se afla Manlio. El, din când în când, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu două lovituri pe umăr, și după câțiva pași în întuneric suntem departe, fiecare de-a lungul propriului trotuar. De celălalt, nici urmă. Prietenia noastră este una igienică. Aș putea să-ți spun, Angela, că umbrele stâlpilor electrici păreau să cadă peste mine ca niște păsări moarte, iar în căderea aceea vedeam prăvălindu-se pe parbriz tot ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez ceva teribil. Se face că mă duc în hol, iau bisturiul din geantă și mă evirez. Apoi deschid fereastra și arunc bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat pe bordura trotuarului și fără să o privesc, mi-am aplecat capul între mâini. Și am rămas așa până ce zgomotul pașilor ei a dispărut, și după aceea, când s-a lăsat tăcerea. Telefonul sunase în gol în casă, în timp ce ea, la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tâmple. Ca și hematomul din cutia ta craniană. Acum știu, Angela, tu ești cea care mă operează pe mine. Nu-ți caut iertarea, nu profit de călătoria ta. Crede-mă, m-am judecat cu mulți ani în urmă, așezat pe trotuarul acela. Și a fost un verdict fără apel, neclintit în timp ca o piatră de mormânt. Sunt vinovat, mâinile mele o știu. Dar dacă ai ști de câte ori mi-am imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Doar lucruri indispensabile. La casă, fata cu pălărioara roșie zâmbi și ne dărui un balon. Încărcați cu pachete, am recuperat umbrela Elsei din coșul de la intrare și am ieșit. Afară se auzea zgomotul traficului și al ploii care cădea pe trotuare și pe mașinile oprite la semafor. Îi cerusem vânzătoarei să ne cheme un taxi și acum îl așteptam în picioare sub copertina magazinului, o perdea pe care apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Poate ne-a văzut ieșind din magazin... Râdeam din cauza balonului, din cauza casierei cu un comportament prea expansiv. „Ce curviștină“, îmi șoptise Elsa la ureche, „din cauza burții ăsteia s-a gândit că am ieșit din competiție...“ Râsesem și aproape alunecasem pe trotuar. Ca să mă susțină, Elsa și-a pierdut echilibrul și era cât pe aici să cădem împreună. Atunci am râs și mai tare, fericiți și comici, sub ploaia care cădea cu găleata. Italia o privește pe Elsa aflată lângă mine. Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Traversez strada, am rămas cu o pungă plină de lucruri pentru nou-născuți în mână, în cealaltă am balonul de la casieră și umbrela Elsei pe care nu am deschis-o, pentru că nu intenționez să mă feresc de ploaie. Mă uit pe trotuarul de vizavi, mă uit într-o parte și în alta, Italia a dispărut. Mă opresc în pragul unui bar plin de oameni care stau în picioare lângă tejghea, așteptând să se temine furtuna. Se simte miros de rumeguș ud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care mi-l doream era să mă cert cu ea, deși am ajuns să ne certăm în acea seară de vară. Fusesem la film și, pentru că era o seară plăcută și părinții ei nu locuiau într-o suburbie fără trotuare, ci într-un oraș unde oamenii puteau să meargă pe jos până la spălătorie, până la farmacie sau până la cinema, am decis să mergem pe jos în acea seară. Eram în drum spre casă, când ea a adus vorba. Deasupra noastră, bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Gabor. Dar, după ce ne vom căsători, după ce copiii se vor naște, voi găsi o cale de a șterge urmele. Atunci nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fiul meu David, care predă istorie la un liceu din New England folosește în mod frecvent arhivele. Dar pliantul pe care turiștii îl iau la intrarea în muzeu și pe care îl aruncă într-un coș de gunoi sau pe trotuarul din districtul Columbia mă jignește într-o oarecare măsură. Chiar dacă păstrează pliantul, ca amintire a vizitei lor, tot mă jignește. E doar o șaradă. E ca și cumnata mea sentimentală care pretinde victimizarea prin asociere. Lângă mine, pe bancă, Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mereu pierduți de parcă ar fi privit În interior sau dimpotrivă, dincolo de munți și deșert, ceva din figura sa Îi umplea de afecțiune și de bucurie și Îi făcea să zâmbească larg, chiar și când Îl vedeau de departe, de pe celălalt trotuar, Învârtindu-se prin centrul orașului, de parcă nu știa cine Îl adusese acolo și cum să iasă. Și spuneau: Uite-l pe Fima, merge și dă din mâini, probabil că are o dispută cu el Însuși și mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor. După zece minute stinse lumina, se ghemui, Îi ordonă organului său să se calmeze și lui Însuși - să adoarmă imediat. Dar avu din nou senzația că un orb umbla pe-afară, pe strada pustie, și lovea cu bastonul În trotuar și În gardurile de piatră. Fima se dădu jos din pat, hotărât să se Îmbrace și să coboare să verifice ce se Întâmpla cu adevărat În Ierusalim când nimeni nu vedea. Simțea cu un fel de luciditate nocturnă că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o avere servitoarei În ale cărei atribuții intrau și cumpărăturile, că acolo, În Rehavia, se putea găsi tot ce-ți dorea inima și că ce rost avea să târâie copilul printre tarabele infecte și lichidele Împuțite care se scurgeau pe trotuare. Levantul roia de microbi, și toate condimentele alea iuți, cu mirosurile lor pătrunzătoare, nu făceau decât să camufleze murdăria. Glumea pe seama pasiunii soției sale pentru vraja celor O mie și una de nopți și a ceea ce numea voiajul ei săptămânal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fiecare oră. Fima Își continuă drumul, gândindu-se la ce auzise, pentru o clipă i se păru că simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care Începuse deja. Multă vreme nu Înțelesese ce Însemnau cele două cuvinte, al-te za-chen1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să nu-i nască un fiu. Și cu posibilitatea să fie călcat de o mașină aici, pe stradă, În ajunul sâmbetei, În loc să fugă la Roma. Ca și copilul arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu delicatețe trotuarul cu bastonul, ținând partea de sus a trupului ușor înclinată în față; era slab, de sub borul pălăriei apărea un obraz îngust. Din piatră o priveau pe mama ochi prietenoși; bărbatul îi zâmbea, îi vorbea, dar ea nu înțelegea decât propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
România, fără ca amintirile mamei să fi avut de suferit din acest motiv. Asemănarea îi dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îi răsfoiau hârtiile, de parcă ar fi vrut să se ascundă sub ele. Pe urmă își ridica privirea și se uita prin parbriz - iar ochii lui larg deschiși pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care venea un biciclist în întâmpinare; trotuarul se dădea în lături în dreptul fațadei unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și o porni cu pașii lui lungi înspre intrarea principală de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai folosea deloc limba aceea, iar rochiile de vară pe care le purta erau aceleași ca acasă. O înconjura un strat de ruralitate care nu se dezlipea de tot, nici pe plajă, nici pe ulițe sau în cafenelele de pe trotuare, nici în lumina orbitoare, era ca un palton prin care nu pătrundeau razele. Din punctul ăsta de vedere semăna cu tante Doro, care se împlinise, fiind mai înceată în mișcări, și îi mărturisea mamei că Onkel Ralph ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]