4,882 matches
-
armatei. Mai mult, unii dintre ei, precum "domnul Sămeșescu", director în Ministerul de Război, care avea "cea mai mare influență", se dovedea a fi "cel mai înverșunat împotriva metodelor franceze"11 Totodată, G. Le Cler nu putea să-și ascundă uimirea că ordinele, recomandările ministrului erau nesocotite de subalternii săi. Ierarhiile, normele legale, spațiul public păreau a fi afaceri familiale. Militarul francez chiar scria într-un raport către Ministerul de Război al guvernului de la Paris din 14/26 martie 1863 că
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit întreg; o închipuire înșelătoare ne amăgise la Paris, dar era prea târziu pentru a da înapoi. Nu ne aștepta nimeni, nici măcar un ghid, și ni se promisese o primire fastuoasă; nici urmă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-i îndreaptă pe moldoveni? Iată, dintre isprăvile și înșelătoriile evreilor pentru a face să li se plătească cambiile ale căror beneficiari sunt, un mod de a proceda, povestit nouă de către unul dintre principalii izraeliți ai orașului. Noi îi făceam cunoscută uimirea noastră de a vedea această mulțime de speculanți, de rang mare și mic, trăind din comerțul cu bani printre datornici vestiți ca insolvabili sau, cel puțin, ca foarte rău platnici. Nimic mai simplu. Iașul e o bursă unde se săvârșește
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Prelatul nu avea decât 10 000 de ducați în casetă; fu silit să-și trimită feciorul să-i ia și să semneze un bon pentru rest. După ce a făcut acestea, a putut să ia drumul palatului său, [...] Rușinat și de uimire cuprins, Jurând, dar un pic cam târziu, că nu se va mai lăsa prins. Partea cea mai picantă a poveștii este că, a doua zi, biletul de 4 000 de ducați fu prezentat cu nerușinare și plătit cinstit. Se mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu se știa unde avea să se oprească avalanșa. Nepotul furios fuge la unchiul său, îl copleșește cu reproșuri crâncene și vrea să rezilieze contractul; cereri inutile, actul era în regulă și deja pus la loc sigur. Unchiul, simulând o uimire profundă, răspunde cu gravitate: "Eram cu adevărat de bună credință, nu știam că datorez o astfel de sumă; am fost întotdeauna atât de zăpăcit; și apoi această frumoasă copilă nu trebuia măritată?" "Pe naiba!" strigă nepotul păcălit și puse imediat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nici culoare! Iată ce știu oamenii să facă în România cu atâtea comori naturale. Prin ce stranie anomalie a fost dat un astfel de pământ în astfel de mâini? Dacă era vorba despre descoperirea unei a șasea părți a lumii, uimirea ar înceta; dar un pământ european, unul dintre primele ocupate de fiii lui Iafet! Partea a treia Detalii istorice Capitolul 1 Perspectivă asupra istoriei Principatelor Prima epocă • Cucerirea romană • Invazii asiatice • A doua epocă • Ocuparea Daciei de către maghiari; dezmembrări; se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
unei alegeri care nu fu nici uneltită, nici pregătită de mult timp, și care îl surprinse atât de tare pe cel desemnat încât acesta nu voia să creadă în ea. Când fu anunțat despre aceasta, era la cafea; mare fu uimirea sa văzând cum destinul transforma într-un sceptru tacul pe care îl ținea în mână. Candidații dezamăgiți merseră imediat în străinătate. Ei spuseră acolo că numirea domnului fusese efectul unei luări prin surprindere în Moldova, cel al unei presiuni demagogice
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
putea explica. La începuturile civilizației, natura a reprezentat un mister profund, față de care ființa umană a manifestat un respect necondiționat, cel puțin atât timp cât aceste fenomene îi provocau o stare de teamă ancestrală. Însă, alături de teamă, a apărut și sentimentul de uimire și venerație, ca și dorința de a căuta explicații în manifestarea unor forțe exterioare lui, de a cunoaște cine este, de unde provine și în ce direcție se îndreaptă omenirea (întrebare reformulată și de Paul Gauguin, într-o celebră lucrare de-
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva pusă în fața noastră pentru a ne convinge sau pur și simplu ca să o contemplăm, urîm, iubim sau admirăm, ca să o respingem, să ne zdruncine credințele sau să rămînem muți de uimire în fața ei: iată felul în care înțeleg să urmez calea întrebărilor nesfîrșite, deschisă de Gadamer. Informații suplimentare Cele ce urmează reprezintă cîteva note bibliografice ca adaos pe lîngă cele ce au fost prezentate la finele fiecărui capitol. Structuralismul Modelele derivînd
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o lumină strălucitoare din care au ieșit ca din pământ, doi oameni tineri, supli și bărboși, îmbrăcați în uniformă verde, cu fesuri pe cap, de aceiași culoare. -Bine ai venit pe tărâmul netimpului al Marilor Luminați. Am rămas mut de uimire. Mi-au fost necesare câteva secunde bune pentru a-mi reveni. -Cine sunteți voi?-întrebai cu voce tremurândă. -Noi?-răspunseră la unison cei doi. Păi suntem paznicii acestor locuri. Gnomii. Păzim bogățiile Marilor Luminați. Dorești să faci O vizită pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un bust de fată, cu părul bălai și ochi albaștri. Din ochi îi curg lacrimi diafane, ca perlele de rouă. Robert îi vede ochii ca două oglinzi de lună nouă, din care curg boabe de argint ca mărgăritarele de rouă. Uimirea îl lasă aiurit, căutând către frumoasa zeiță, stupoarea se lasă pe chipul uluit. -Este Roberta-este Roberta. -repeta în neștire întinzând mâinele spre holograma de pe tavan. Fantasma se topi pe dată, himeră a scumpei năluciri. -Ce-ai făcut scump prieten-se supără
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Fantomele s-au răzbunat. TRANSCENDENTALUL Impactul dintre Jeep și pieton a fost fulgerător și înspăimântător. Pietonul traversa strada regulamentar pe marcaj, când autoturismul îl luă în plin, împingându-l la o distanță de peste zece metri. Șoferul frână brusc, privind cu uimire ce se întâmplă în fața autoturismului. Pietonul lovit, levita prin aer, descriind un semicerc când ajunse la înălțimea de cinci metri, după care coborî lin pe trotuar, făcând dojenitor din degetul arătător, către șoferul stupefiat, care era pe punctul de-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
după care coborî lin pe trotuar, făcând dojenitor din degetul arătător, către șoferul stupefiat, care era pe punctul de-a leșina. Pietonul își căuta de drum calm și liniștit ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sub privirile pline de uimire ale martorilor prezenți la locul incidentului. Unii strigau îngroziți: -Diavolul. E Satana-făcând speriați semnul crucii. Alții vociferau indignați de concluziile pripite ale precedenților. -Este înger păzitor. E sfântul duh -spuneau optimiștii. Nu era nici Satana, nici îngerul păzitor, nici sfântul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
număr de treizeci și trei. Ajuns la fața locului, Andrei somă cu fermitate: -Ieșiți. Sunteți înconjurați. Dacă vă opuneți veți muri. De frică mafioții în număr de douăzeci au ieșit din cavouri cu brațțele în sus. Bandele rivale s-au privit cu uimire neînțelegând prea bine de ce s-au întâlnit, dar au început să râdă când au văzut fantomele. Prinzând curaj au început să tragă cu pistoalele în fantome. Fantomele erau invulnerabile și invincibile la gloanțe, paznicul devia gloanțele care veneau asupra sa
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care se mișca supărat prin cameră, lovindu-se de pereți. Globul urca în tavan, coborând vertiginos spre podea. Pe măsură ce cădea, se transforma într-o femeie încă tânără, îmbrăcată în alb strălucitor. Cosmin și Odet clipiră din ochi buimăciți, strigând cu uimire: -Mama. Mamă ce cauți aici? Elena mama Odetei era moartă de șapte ani, urmare a unui accident rutier. -Încetați de a vă certa. Terminați cu scandalurile și bătăile-le strigă spectrul Elenei, dispărând prin zidul locuinței. Zi și noapte se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai în vârstă, avea treizeci de ani. -Eu sunt monahul Belzebut, călugăr al împărăției nesfârșite, noul ajutor al starețului Machedon. -Daaa!Cum de n-am știut și noi, vociferară celelalte măicuțe. Mergând spre bisericuță pentru utrenie au rămas mute de uimire când au văzut, cum toate crucile din curtea mânăstirii, cele de pe biserică și din interiorul bisericii erau întoarse cu partea superioară în jos. Alături de ele peste tot sta scris:eu am fost înaintea luminii, eu sunt stăpân. -Doamne Iisuse Hristoase
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
raportat că sunt arătări ale strigoilor. -Să mergem-spuse contele luând un paloș din panoplia de arme, urmat de familie și gardă. Robert și Daniel fii contelui înarmați cu flinte și săbii ieșiră afară primii. La lumina făcliilor, au văzut cu uimire încăierarea, între două cete de oameni îmbrăcați ciudat. Atacatorii erau înbrăcați în mantii albe, cu cruci negre pe piept și spate, având scuturi de apărare cu același semn, mânuind săbii grele și lungi. Cavalerii care păreau că își apără domeniul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
grijă-încheie Roman Gorganul cu leșurile tătarilor era ridicat pe moșia domnească de bunicul lui Roman. Imensa movilă de pământ ridicată de Bogdan infidelul, era acoperită cu mușchi și ierburi perene. În miez de noapte un ostaș din gardă observă cu uimire cum din gorgan ieșeau tătarii îndreptându-se spre casa domnească. Căpitanul înștiință Domnitorul. -Măria-ta vin tătarii din gorgan. -Căpitane pe ăștia nu-i poți opri. Sunt stafii materializate spontan. cu tăișul paloșului, nu le putem face nimic. -Doamne să scoatem
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iscălesc și pe urmă, asemeni fraților mei mai mari, să ar pământul și să cresc vite, totuși întreaga familie a renunțat mai pe urmă la această idee. Fiindcă în primul an abia am trecut clasa, deși m-am trezit cu uimire citind. Atunci de ce m-au dat mai departe să urmez și clasa a doua pe care abia am trecut-o? Ulterior toți au spus că învățam bine. Dar asta nu era adevărat. Numai eu știu ce-am putut trăi în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ale primilor noștri cititori nu le uităm și în cronicile sofisticate care se scriu mai târziu despre noi, când, deși pe drumul consacrării cu cărți de maturitate, am vrea totuși să regăsim aceste semne simple, că, adică, scrisul nostru trezește uimire, cititorul e prins, luat cu noi și dus în lumea din care vrem să căutăm un înțeles. - E bună, zise el după ce o termină, ridicând fruntea din șpalt. Felicitări! - Îmi rezerv plăcerea s-o citesc și eu mâine după masă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cafele nici alcool. Iar de fumat abia îmi aduceam aminte. Scriam liniștit, fără febră și fără ștersături. Câinii nu-i mai auzeam, iar la masă nu uitam să mă duc. Eram mic, mă cântărisem odată în gară și văzusem cu uimire cum cu palton cu tot abia aveam cincizeci și șase de kilograme. Când, mai târziu, m-am împrietenit cu Zaharia Stancu și i-am spus că aș vrea să fiu și eu cum i-ar fi plăcut mamei, adică "așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am Întrebat pe soțul meu. El, care Își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a rămas Înmărmurit de uimire. - Asta a fost Într-adevăr o minune! a exclamat. Când unchiul Zaharia s-a Întors acasă de la biserică ne-a povestit de ce a Întârziat; Începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să-l aștepte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
UN AUTOMATISM; SĂRI ÎN PICIOARE ȘI FĂCU CÂȚIVA PAȘI ÎNAPOI, DUPĂ CARE AVU O REVELAȚIE BRUSCĂ, ÎNȚELEGÂND CE SE ÎNTÂMPLASE. Era vorba de un dispozitiv mecanic. Bizar, aproape incredibil, dar era o mașină, nu o formă de viață. Acum că uimirea dispăruse, pericolul se reducea la enigma pe care o reprezenta fenomenul și venea din partea celui care pusese totul la cale. Se îndreptă spre cuier, unde își lăsase haina și scoase neutralizatorul din buzunarul drept. Aruncă haina pe podea și înconjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
preluă comanda. Se opri lin la pasarela de îmbarcare, iar Marin care reușise să doarmă o jumătate de oră în timpul călătoriei coborî, pregătit să folosească restul serii pentru rezolvarea problemelor personale. LA JUMĂTATEA DRUMULUI SPRE IEȘIRE SE OPRI, OBSERVÂND CU UIMIRE CĂ ÎL AȘTEPTA SLATER. ÎNTR-O SECUNDĂ SIMȚI CUM CĂDEA DE LA ÎNĂLȚIMEA POZIȚIEI SALE DE COMANDANT AL ARMATEI ÎNTR-UN ABIS DE INCERTITUDINE. SE ÎNDREPTĂ SPRE ȘEFUL CENTRULUI DE CONTROL. ÎN TIMP CE DĂDEAU MÂNA, MARIN SE GÂNDI: "TREBUIE SĂ AIBĂ UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]