3,613 matches
-
iscusite, Papană reușește să elibereze profundorul din blocajul pânzei și să scoată avionul din vrie, care în cărea să putea acroșa parașuta. Continuă apoi zborul în viraje mai largi în jurul parașutistei, din dorința de o nu o lasă singură în văzduh, spre ai ridică moralul. După 21 minute 25 secunde, Smaranda Brăescu aterizează lângă gară Sărățuica, cu o derivă de peste 10 km față de locul lansării, vântul fiind foarte puternic, în special la mari altitudini. După aterizare, Smaranda, care nu se simțea
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
întotdeauna transcenderea condiției umane și pătrunderea în nivelele cosmice superioare; simpul fapt al levitației echivalează cu o consacrare sau o îndumnezeire: a putea zbura, a avea aripi, devine formula simbolică a transcenderii condiției umane, capacitatea de a se înalța în văzduh semnifică accesul la realitățile ultime . Focul e cel de-al treilea element, principiu creativ și distructiv, în continuarea unei anumite metafizici a purității. Element folosit curent în riturile de purificare, cuvântul “foc” din sanscrită trimite la “pur”, rădăcină a tuturor
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
folosită în procesul de creștinare a sârbilor. Unele cuvinte din prima limba au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, "livadă" „pajiște” și "miris" „miros”. Din slavă bisericească provin cuvintele slave "pričati" „a povesti” și "văzduh" „aer”, precum și cuvintele grecești "idol" și "iguman" „egumen”. Cuvinte din limbi romanice au început să intre în limba sârbă începând cu Evul Mediu, de exemplu din limba veneta "siguran" „sigur”. Cele mai multe sunt relativ recente, fiind internaționale: "literatura", "interesantan", "etimologija", "poezija
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Samuel S. Snow a preluat mesajul lui Miller, vestind sfârșitul lumii pe 22 octombrie 1844. Cu acest prilej, mii de americani au renunțat la tot ce aveau, mergând pe ideea că deoarece vine sfârșitul lumii, ei vor fi ridicați în văzduh să-l întâmpine pe Domnul, așa că nu vor mai avea nevoie de bani, terenuri, case, etc. Hal Lindsey a vestit sfârșitul lumii la sfârșitul anilor '80, într-o carte vândută în 28 de milioane de exemplare (cea mai citită carte
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
până la 1919, Mănăstirea, dar sub tutela sârbească adție bisericească. 2) Biserica s-a sfințit la 1862, de protopopul sârb 1862, în inscripție se vorbește de Episcopul de la Vârșeț. 3) Ioța Văegariu, păcurar (cioban) în 1858, când a auzit minunea în văzduh, săvârșirea Sf. Liturghii, fără să vadă nimic, și sunet de clopote. Lăsând în adestarea, a mai colindat cu oile pe acolo, și a mai auzit, asemenea de mai multe ori, a pus o icoană de tablă în paltine, unde era
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
întemeiată mănăstirea se referă auzirea unor sfinte cîntări liturgice de către martori oculari, care mai târziu devin ctitori ai mănăstirii. Unul dintre aceștia a fost ciobanul Ioța Văegariu care era cu oile în 1858, cînd a auzit minunea săvârșindu-se în văzduh, Apoi a auzit cântările îngerești din nou tot pe acel loc și a pus o icoană într-un paltin. Într-una din “cronicile sale, ieromonahul Paisie Răileanu, face referire la două dintre minunile întâmplate la Mănăstirea Călugăra: “S-a remarcat
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
erau atât de numeroase-spune Joinville-încât ele au fost îngrămădite pe malul fluviului și li s-a dat foc, laolaltă cu rezerva de carne de porc sărată și cu mașinile de război sfărâmate ale francezilor. Mirosul greu ce se ridica în văzduh anunța că mamelucii sunt mai neîndurători cu dușmanul decât toți sultanii Ayubizi. În ziua de 6 mai 1250, seniorul Geoffroy de Sargine preda Damietta, pe zidurile cetății erau din nou așezate însemnele sultanului, iar regina Margareta, de curând ridicată din
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cealaltă scene victorioase ale perechii ducale. În redarea celor două portrete se constată contrastul dintre figurile foarte apropiate și peisajul îndepărtat, pierdut în ceață. profunzimea spațiului este sugerată prin utilizarea numeroaselor nuanțe de culori și prin efectele de difuziune a văzduhului. După finalizarea frescelor din Arezzo, Piero della Francesca pictează printre altele frescă intitulată "„Madonna del Parto”" în capelă cimitirului din Monterchi, iar la primăria din Borgo pictează frescă "„Învierea lui Christos”", în care bărbatul adormit văzut din fața este probabil propriul
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
dealul Filioara, fiind alcătuiți în cea mai mare parte din goruni seculari. La poalele dealului se află pârâul Filioara cu pâlcuri de răchitișuri și mici mlaștini. În jur sunt pajiști. La asfințit se poate admira sub lumina razelor de soare “văzduhul tămâiet” descris de Mihai Eminescu în "Călin - file de poveste". Toamnă odată cu schimbarea culorii frunzelor peisajele au culori care fac peisajul să pară de poveste. Codrii de Argint sunt situați pe teritoriul comunei Agapia lângă sediul Ocolului Silvic Văratec, reprezentând
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănțuiau drăcește în bătaia focului, cântând aria «tinereții legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâșietoare durere”" („Jurnalul de Dimineață" din 21 ianuarie 1946). În decursul rebeliunii legionarii bucureșteni au arestat câteva mii de evrei, care au fost ridicați din casele lor, din sinagogi, de la instituțiile evreiești și de pe stradă. Evreii arestați
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătândui blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
în urma ei, luând-o prizonieră. Poate că numele eroinei e o ironie. Miranda e și, în "Furtuna" lui Shakespeare, întruchiparea candorii. Și ea e prizonieră, pe o insulă unde puterea tatălui ei îi supune deopotrivă pe Ariel, spirit pur al văzduhului, și pe Caliban, duh al pământului. Fowles introduce un procedeu narativ experimentat cândva de Faulkner, în "Zgomotul și furia", și mai târziu, de Durrell, în "Cvartetul din Alexandria": fiecare dintre cele două personaje ale cărții povestește întâmplările dintr-o perspectivă
Colecționarul () [Corola-website/Science/313007_a_314336]
-
delimitări grafice în cadre sau registre. Sus e înfățișat Iisus judecător, în veșmîntul „Patimilor”, încadrat de apostolii așezați în jilțuri; mai jos Adam și Eva, îngenuncheați; în partea dreaptă, într-o compoziție pe diagonală, sunt reprezentate cele 12 Vămi ale Văzduhului, sub forma unei scări cu douăsprezece acoperișuri triunghiulare. Sufletele, figurate prin personaje de mici dimensiuni, coboară scara însoțite de îngerul lor păzitor, care arată de fiecare dată, pe un rotulus desfășurat, răspunsul la învinuirile aduse de diavoli. Toată partea inferioară
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
îl jefuiesc în fiecare zi și îi răpesc ținuturile. Omorurile și batjocura la care sunt supuși creștinii, grozăviile care, în aceste împrejurări, se săvârșesc sunt fără număr și sunt atât de înspăimântătoare pentru auz, încât ar putea zgudui până și văzduhul. Turcii îi supun circumciziei pe copiii și pe tinerii creștini, le siluiesc femeile și pe fecioarele creștine sub ochii mamelor acestora, pe care ei le silesc, totodată să cânte cântece scârboase și deșănțate. Ei făptuiesc asupra băieților și a junilor
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
În dimineața zilei de 6 iulie, de pe culmea muntelui situat lângă Emmanus, cruciații au zărit prima dată strălucind sub soarele dogoritor, zidurile orașului sfânt mult visat.Un strigăt de bucurie, țâșnit din câteva zeci de mii de piepturi a umplut văzduhul, lacrimi scăldau fațele arse și toți, ca la un semnal, s-au năpustit nebunește spre cetate. Cu mare greutate, Godefroy de Bouillon a restabilit ordinea, în vederea întocmirii unui plan de luptă. S-a convocat în grabă un consiliu al baronilor
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi, " 1 Tesaloniceni 4:15 "După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul. " 1 Corinteni 15:50 "Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbița cea din urmă. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba." Apocalipsa 1:7 "Iată
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
acesta e prea greu, dar găsește altă soluție. Din locul mijlocul sălii țășnea apă periodic, iar Jack înfige acolo coiful și se așază în el. Următoarea răbufnire a apei proiectează coiful cu tot cu Jack prin deschizătura din tavan până departe în văzduh, unde este prins în gheare de un păsăroi strunit de eremit. A doua piatră prețioasă, fixată pe o mănușă metalică, se află în craterul unui vulcan, pe o platformă susținută în aer de curenții care izbucnesc din adâncuri. Jack folosește
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
a insistat pe latura filozofică a romanului lui Eliade (cu evidente filiații eminesciene) și în special pe ideea întrepătrunderii permanente a planului material cu cel spiritual într-o poveste de dragoste damnată ce transgresează lumea profană și continuă „dincolo de vămile văzduhului”. Planul real este sugerat în actul I de muzica orchestrală tradițională, iar planul imaginar prin muzică electronică, pentru ca în actul II situația să se inverseze într-o anamorfoză sonoră a realului în imaginar. Glisarea planului oniric peste cel real este
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
încearcă să explice ce se petrece în jurul aparatului, forțele care acționează la lansarea și menținerea lui în aer, condițiile de echilibru, etc. Voia să înțeleagă zborul și, mai ales, voia să mânuiască zmeie, să le facă a se mișca în văzduh după propriul gând. După absolvirea bacalaureatului în 1892, Vuia pleacă la Budapesta pentru a se înscrie la Politehnică. A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secția mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept și va practica
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
ale sale în niște creaturi cu șerpi în loc de păr și cu niște ochi care te transformau pe loc într-o stană de piatra. Ea le-a dat brațe de bronz și aripi de aur, cu ajutorul cărora ele se înălțau în văzduh. Perseu a reușit să o ucidă pe Medusa în timp ce ea dormea. Când i-a tăiat capul, din gâtul ei retezat au ieșit doi fii pe care i-i dăruise Poseidon: Chrysaor și calul înaripat Pegas. Mai târziu, zeița Athena și-
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
epocii. Cu o forță imaginativă alimentată de viziuni mitice, Paciurea începe să amplifice sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la "Omul primitiv" (1906) și "Sfinxul" (1913), trece la seria de ""Himere"": "Himera văzduhului", "Himera pământului", "Himera apei", " Himera nopții". Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții ("Fata cu ulciorul", 1920) și un proiect nerealizat pentru un monument al Unirii Principatelor Române. Este înmormântat la Cimitirul Bellu fig. 35A. Lucrări monumentale
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul "Pasărea în văzduh", ciclul "Ovoidului" precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia. În atelierul său din "Impasse Ronsin", în inima
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
îl stropesc alice. Îndărăt, se surpă vremea cu lung vuiet / ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. Noaptea zornăie. Adâncurile suie. / Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mușchiul vârfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / și văzduhul gâlgâind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichidă-mbrățișare. // Lângă lup se gudură zănoage, / Feriga se bucură că-l simte, / vizuini flămânde și bârloage / cu urechi ciulite-i sar 'nainte. // Părul ca o ceață grea pe spate / se sbârlește de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
trupul lor, ca rațiune inalterabila, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Dan Hăulică De ce o ascunde sculptorul și de ce ne-o arată fățiș? Fiindcă etalată brutal, în plină lumină, fără camuflajul vecinătăților- este drept, adesea asupritoare -riscă să își piardă văzduhul. Văzduh de la văz și duh- nu este, simplu, doar aerul cosmic dislocat de volumul formei, ci mai degrabă o specie a inefabilului înrudită cu „aerul de sub aripă” despre care vorbea altădată poetul. Vizual, privirea îl simte ca suflu al formei
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
lor, ca rațiune inalterabila, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Dan Hăulică De ce o ascunde sculptorul și de ce ne-o arată fățiș? Fiindcă etalată brutal, în plină lumină, fără camuflajul vecinătăților- este drept, adesea asupritoare -riscă să își piardă văzduhul. Văzduh de la văz și duh- nu este, simplu, doar aerul cosmic dislocat de volumul formei, ci mai degrabă o specie a inefabilului înrudită cu „aerul de sub aripă” despre care vorbea altădată poetul. Vizual, privirea îl simte ca suflu al formei sculpturale
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]