6,856 matches
-
viața este nesigură și problematică. Astfel se explică fecunditatea ei pentru cunoaștere și sterilitatea ei pentru viață. Dacă în trăirile comune și obișnuite contează intimitatea naivă cu aspectele individuale ale existenței, în melancolie separarea de ele duce la un sentiment vag al lumii și la o senzație a vagului acestei lumi. O experiență intimă și o viziune ciudată anulează formele consistente ale acestei lumi, cadrele individualizate și diferențiate, pentru a o îmbrăca într-o haină de o transparență imaterială și universală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fecunditatea ei pentru cunoaștere și sterilitatea ei pentru viață. Dacă în trăirile comune și obișnuite contează intimitatea naivă cu aspectele individuale ale existenței, în melancolie separarea de ele duce la un sentiment vag al lumii și la o senzație a vagului acestei lumi. O experiență intimă și o viziune ciudată anulează formele consistente ale acestei lumi, cadrele individualizate și diferențiate, pentru a o îmbrăca într-o haină de o transparență imaterială și universală. Detașarea progresivă de ceea ce este individual și concret
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur. Ce sens are singurătatea în melancolie? Nu este ea legată de sentimentul infinitului intern și extern? Privirea melancolică este inexpresivă, concepută fără o perspectivă a nemărginitului. Nemărginirea interioară și vagul lăuntric, ce nu trebuie asimilate acelei infinități fecunde din iubire, cer cu necesitate o întindere ale cărei margini sânt insesizabile. Melancolia prezintă o stare vagă care nu intenționează ceva determinat și precizat. Trăirile comune cer obiecte palpabile și forme cristalizate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și extern? Privirea melancolică este inexpresivă, concepută fără o perspectivă a nemărginitului. Nemărginirea interioară și vagul lăuntric, ce nu trebuie asimilate acelei infinități fecunde din iubire, cer cu necesitate o întindere ale cărei margini sânt insesizabile. Melancolia prezintă o stare vagă care nu intenționează ceva determinat și precizat. Trăirile comune cer obiecte palpabile și forme cristalizate. Contactul cu viața se face, în acest caz, prin individual; este un contact strâns și sigur. Desprinderea de existență ca dat concret și calitativ și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din punctul de vedere al tonalității afective a viziunii diferențierea apare evidentă. S-ar putea ca multipolaritatea melancoliei să țină mai mult de structura subiectivității decât de natura ei. În acest caz, starea melancolică, în caracterul ei difuz reveric și vag, ar lua forme specifice în fiecare persoană. Nefiind o stare de o mare intensitate dramatică, ea oscilează și fluctuează mult mai mult decât celelalte. Având mai mult virtuți poetice decât active, ea are ceva dintr-o grație reținută (de aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al inspirației, curgerea bogată a stărilor sufletești, sclipirea și palpitația intimă, lirismul esențial și paroxismul vieții spirituale, care fac din inspirație singura realitate valabilă în ordinea condițiilor de creație. Asupra tristeții Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză și vagă, ce nu atinge niciodată o adâncime și o concentrare intensă, tristețea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă și o interiorizare dureroasă. Poți fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristețea câștigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai purificat de sexualitate, mult mai purificat decât iubirea mistică, absolut incapabilă să se elibereze de simbolica sexuală sau de cultul naturist, în care intră, de asemenea, atâtea elemente ale acestei simbolici. Din acest motiv, lipsește în entuziasm neliniștea și vagul, care fac din sexualitate un determinant și un element în tragicul uman. Entuziastul este o ființă eminamente neproblematică. El poate totuși să înțeleagă mult și multe, fără să cunoască însă incertitudinile dureroase, sensibilitatea haotică a spiritului problematic. A-ți pune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un simbol al totului, eu particip ontologic la tot și la esență, în mod inconștient și naiv. Participarea universală a iubirii presupune specificarea obiectului; căci nu poți avea un acces total fără accesul absolut al unei ființe individuale. Exaltarea și vagul în iubire răsar dintr-o presimțire și dintr-o prezență nereflectată în suflet, irațională, a vieții în genere, care crește în tine la paroxism. Orice iubire adevărată reprezintă o culme căreia sexualitatea nu-i răpește nimic din înălțimea ei. Sexualitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inaccesibil, mai îndepărtat și mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi și energici, de aici platitudinea lor iremediabilă de gândire și de simțire. Muncă înseamnă periferie. Și, deși nu opun muncii nici contemplația pasivă și nici reveria vagă, ci transfigurarea intensă pentru realizarea unei prezențe, prefer totuși o lene, ce înțelege și justifică totul, unei activități frenetice, intolerante și absolutiste. Pentru a trezi lumea modernă la viață trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de împăcare și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prezența misterioasă și inexplicabilă a celor mai contrare sentimente care agită sufletul omenesc. Sânt fericit și nefericit în același timp, încerc simultan exaltarea și depresiunea, mă domină disperarea și voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. Să fie vagul depărtărilor, nostalgia după virginități cosmice, după singurătăți fantomale și misterioase? Mă domină un sentiment muzical al depărtărilor, vibrații de melancolie infinită și cu ritm de extaz în singurătate, cu priviri difuze pe înălțimi de cer și cu tristețea înălțimilor proprii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prea bogate reflexivități și preocupări lăuntrice. Cine pe culmile disperării nu este un donjuan, acela nu și-a asimilat disperarea organic, nu a trăit intens stările de limită, arderile și consumările supreme, ci le-a încercat artificial, ca într-un vag presentiment. A fi un om de mari singurătăți înseamnă a iubi pe toate femeile. Și a iubi pe toate femeile înseamnă a nu iubi nici una. Cei care fac filozofia vieții nu pot fi decât niște diletanți ai Erosului, căci ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De-am fi dezvoltat o pasiune infinită și de ne-am fi revărsat ardori ascunse, viața noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate, aveam și noi reazemul gloriei, și mărirea ne era o consolare, iar nu aspirație vagă. N-am interiorizat decât resemnarea și de aceea nu știm ce înseamnă acumulările temporale, cu inevitabilele lor declanșări explozive. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. Cu cât viața este mai strânsă în zăgazuri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de raționalitate, decât colectiv. Atât timp cât vor exista națiuni, vor fi și războaie. Nici unul dintre noi nu va vrea să le facă; ele însă se vor face. Națiunea este un fel de abstracțiune vitală, fiindcă ne dă iluzia că este ceva vag, pentru ca, în realitate, să ne strângă până la sufocare. Pacea universală ar înceta a fi o utopie,dacă s-ar putea crede că națiunile sânt o fază tranzitorie a istoriei. Pentru sentimentul nostru cosmic, prezența lor în lume nu este deloc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În acest arsenal teze teoretice privind problema evreiască, În Întreaga sa complexitate. Chiar dacă În decursul anilor, fie Înainte, fie mai ales după preluarea puterii, P.C.R. a făcut o serie de declarații privind unele probleme specifice populației evreiești, ele au fost vagi și parțiale și, mai ales, privite În perspectiva timpului, contradictorii. Se impune, ca legitimă Întrebare: De ce această „sincopă” În discursul comunist? Credem că răspunsul va ajuta la deslușirea caracterului comunismului, ca sistem politic și ideologic. Dacă parcurgem principalele teze ale
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
trecerea de la modelul comunist experimentat în ultimii 40 de ani (Uniunea Sovietică mai de mult, din 1917) la adoptarea unui nou model de tip capitalist, dezvoltat în zona euroatlantică. Termenul tranziție este utilizat curent în sociologie într-un sens destul de vag, semnificând „trecerea unui sistem social de la un mod de organizare la un altul”. Toate marile schimbări, la nivel global sau sectorial, sunt desemnate prin termenul tranziție: de la societățile tradiționale la cele moderne, de la familia extinsă la familia nucleară, de la producția
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
contureze un sentiment general în întreaga Europă că schimbări profunde în sistemul socialist sunt necesare. Datorită contextului internațional, care nu putea fi prezis în acea perioadă și care reprezenta factorul-cheie al oricărei schimbări profunde, se puteau contura doar direcții destul de vagi, condițiile în care ele s-ar fi putut realiza fiind imposibil de imaginat. În ce direcție, care va fi strategia de schimbare și ce fel de societate urma să fie promovată erau întrebări la care nu numai în România, ci
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
articulate, era efectul unei strategii distincte: distrugerea structurilor moștenite, pentru ca, pe locul rămas gol, să se construiască o societate de tip capitalist, lipsită de orice risc de reîntoarcere la comunism. Mitologia reformei: tema reformei a oferit un conținut programului politic vag al partidelor istorice, mai ales după venirea lor la guvernare. În această variantă, ea presupunea abandonul a tot ceea ce s-a moștenit și adoptarea oricărei schimbări care părea a fi de tipul modelelor occidentale. În susținerea capacității partidelor istorice de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sunt asumate public de către producătorii principali: de instituțiile internaționale, mai rar de către guverne. Ele nu sunt produse de discuții publice, ci prin decizii interne ale acestor instituții. Erorile sunt rar recunoscute public și atunci într-un mod mai degrabă general, vag și parțial, predominând susținerea ideologică a opțiunilor promovate. Ajustarea continuă a strategiei nu este produsă prin mijloacele discuției publice asupra opțiunilor, ci mai degrabă printr-un proces de negociere între organismele de autoritate - guvernele și instituțiile internaționale - „în spatele ușilor închise
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
nu există dictatură fie ea și a majorității fără dictator și nu există dictator, fie el Mao Tse-Tung sau Pol Pot, care să nu comită abuzuri, crime. Ne grăbim să adăugăm că este vorba despre simple accidente de parcurs, urme vagi. Dar ele au servit și vor servi întotdeauna cauzei progresului și libertății națiunilor. O singură știință a abordat încă de la început subiectul arzător al puterii conducătorilor, a fost chiar creată pentru acest obiect, considerat obiectul ei exclusiv de studiu: psihologia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lipsă de eficiență, de incapacitatea de-a lăsa trecutul în urmă. Într-o epocă de frămîntări și demoralizare, decizia e-n mîinile lor. Alegînd o democrație în care ideile iacobine se amestecă cu practicile oligarhice, totul fiind turnat în discursuri vagi și generoase, clasele politice se condamnă singure la neputință. Ele riscă să fie manipulate, depășite, zdrobite de oameni inteligenți, ambițioși, lipsiți de scrupule, sprijiniți de forțele populare pe care le conduc încotro doresc. Pentru a nu-și rata misiunea de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
idei limitat de acesta, se trezește cufundat în transă. El se supune în întregime ordinelor ce i se dau, execută ceea ce i se cere să execute, pronunță cuvintele pe care îi ordonă să le pronunțe, fără a avea cea mai vagă conștiință de ceea ce face sau de ceea ce spune. El devine, în mîinile hipnotizatorului, un fel de automat care ridică brațul, merge strigă, fără a-și da seama, fără a ști de ce. Este extraordinar să citești tot ce pretind acești hipnotizatori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
timpul, nici condițiile necesare pentru a discuta toate argumentele, pentru a cîntări pe cele pentru și pe cele contra, pentru a echilibra toate faptele date. În plus, fiind întotdeauna compozite, așa cum s-a văzut, ele nu aruncă-n joc decît vagi lumini intelectuale. Printr-un paradox demn de toată atenția, locurile unde se reunesc, unde se manifestă mulțimile mitinguri, congrese, adunări, cortegii, marșuri, stadioane, străzi așadar acele locuri unde conducătorii spun că vor să le informeze și să le instruiască, interzic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vreo legătură cu semnificația lui reală. "Cuvintele al căror sens este cel mai prost definit, insistă Le Bon, posedă uneori cel mai mare procent de acțiune. Așa sînt termenii: democrație, socialism, libertate, egalitate etc., al căror sens este atît de vag încît zeci de tomuri groase nu sînt suficiente pentru a-l defini. Și totuși, puținelor lor silabe li se alătură o putere cu adevărat magică, ca și cum ar conține soluția tuturor problemelor. Acești termeni sintetizează aspirații, inconștiente și variate, dar și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Oratorul care nu amintește nimic, nu capătă nimic. Cînd operează fascinația cuvintelor, mulțimea cade pradă puterii lucrurilor pe care le evocă, acțiunilor pe care le ordonă. Ea se supune conducătorului care o seduce. El proiectează dinainte-i perspective grandioase, dar vagi, iar acest vag ce le învăluie le sporește enigmatica putere. În numeroase scrieri, și antice, și moderne, găsim indicații relative la fiecare dintre următoarele strategii: reprezentație, ceremonial, persuasiune. Dar psihologia mulțimilor le asociază unui alt factor comun: hipnoza. Orchestrate într-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]