10,104 matches
-
consolidată și cu ajutorul ideilor cultivate în cărțile de înțelepciune. O primă încercare de a desprinde trăsături diferențiale de ansamblu conține volumul Coordonate ale culturii românești în secolul al XVIII-lea (1968), în fapt, o antologie de texte reprezentative, însoțite de vaste studii analitico-explicative, ce dovedesc continuitatea preocupărilor de la umaniști la iluminiști, și de la aceștia la romantici. La îngemănarea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura se desprinde de istoriografie, apetența pentru raționalismul ortodox sporind curiozitatea de tip erudit. Model
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
Încolțit de boală, dar și de intrigile boierilor ce-i obstrucționau faptele, neînțeles de noul domn Alexandru Moruzi, va face paretesis (demisia) în septembrie 1793. Se stingea curând, la 52 de ani. F. a contribuit la românizarea serviciului religios prin vasta lucrare de tipărire a cărților de ritual bisericesc (peste douăzeci și cinci la număr). Și-a tipărit propriile traduceri din grecește, din „cuvintele”, adică învățăturile de filosofie creștină ale sfinților Dorotei și Teodor Studitul, dar și gramatica lui Ienăchiță Văcărescu, care i-
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
este autorul unor lucrări referitoare la germanistica din România, cercetată pe larg mai ales în volumul Deutschunterricht in Jassy. 1830-1992 (1993), precum și în culegerea de studii Traian Bratu și germanistica ieșeană (1982), pe care o îngrijește. Întemeiate pe o documentare vastă și pe o solidă pregătire filologică și istorică, acestea urmăresc punțile de legătură dintre culturile română și germană, stabilite prin intermediul învățământului liceal și universitar, prin contribuția exegeților care au avut în vedere relațiile dintre cele două literaturi. Interesul lui F.
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
protejații sau „clienții” anumitor lideri. După ce au fost identificate aceste relații patron-client, un analist poate, observând promovările și retrogradările clienților, să determine poziția adoptată de protectorii lor de nivel înalt. A face acest lucru necesită totuși întocmirea și menținerea unei vaste baze de date biografice. Ar presupune parcurgerea tuturor ziarelor importante și a tuturor emisiunilor de știri, înregistrarea fiecărei știri care indică promovarea, retrogradarea sau transferarea unui oficial ori care stabilește legătura între doi oficiali și introducerea în computer a bazei
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
-și extinde influența politică în Europa Occidentală”35. După cum preciza Comisia Church, programul rezultat implica „subvenții pentru organizațiile muncitorești și politice adverse”, care: ...aveau ca scop să servească drept alternative la grupările de inspirație sovietică sau comunistă. șSe realizauț operațiuni vaste în domeniul sindical, mediatic și electoral, la sfârșitul anilor ’40. Sprijinul pentru organizațiile „adverse”, în special în activitățile vizând sindicatele, studenții sau cele culturale, urmau să capete o amploare mult mai mare în anii ’50 și ’6036. După cum sublinia Ray
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ci mai degrabă să dovedească faptul că secretarul nu avea dreptate - pur și simplu să demonstreze că sovieticii nu orchestrează întregul terorism internațional. Dar prin această abordare ei înșiși au mers prea departe și nu au reușit inițial să descrie vasta și bine documentata susținere indirectă a grupărilor teroriste și a sponsorilor acestora de către sovietici 23. Cu alte cuvinte, o strategie de abordare a problemei terorismului internațional ce ar fi obligat URSS să își reducă sprijinul (direct sau indirect) acordat grupărilor
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
alte guverne, precum și intențiile și planurile unor oficiali din cadrul propriului guvern și ale unor factori neguvernamentali (cum ar fi anumiți membri importanți ai comunității de afaceri, specialiști cu experiență etc.). În plus, unii factori de decizie au o experiență mai vastă în domeniul vizat decât analiștii de informații sau personalul din subordine. De asemenea, factorii de decizie au prea multe de făcut pentru a se ocupa și de culegerea și analizarea informațiilor, dincolo de faptul că citesc ziarele, telegramele cu caracter secret
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
fie considerat mai degrabă științific, nu doar pentru că utiliza cele mai noi și mai sofisticate tehnologii, ci și pentru faptul că incertitudinile aferente utilizării surselor umane puteau fi eliminate în mare măsură prin recurgerea la surse tehnice, care ofereau o vastă acoperire a teritoriului inamic și permiteau observarea directă a evenimentelor. Rămâne de văzut dacă această dependență a Statelor Unite de sursele tehnice va continua în absența necesităților de informare care au stat la baza acesteia 22. Subestimarea contraspionajului O altă caracteristică
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ar putea fi pusă în practică). Anvergura acestui serviciu poate fi accentuată. Pe de o parte, informațiile sunt uneori folosite ca un serviciu de referință, sursă de răspunsuri pentru anumite întrebări specifice 11. Pe de altă parte, informațiile pregătesc analize vaste a problemelor importante, completate cu prognoze. În ambele cazuri totuși, informațiile ajută factorul politic care trebuie să ia deciziile. Încrederea în aplicarea unei metode bazate pe științele sociale (dacă nu în prezent, atunci în viitorul apropiat) ce ar fi la fel de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Struggle in the Context of «Covert Action», the Iran-Contra Affair and the Intelligence Oversight Process”, Houston Journal of International Law, 11, nr. 1 (toamna 1988), pp. 177-209. 3. John Bruce Lockhart, fost reprezentant al Ministerului de Externe britanic cu o vastă experiență în domeniul serviciilor secrete, folosește sintagma acțiune politică specială ca sinonim pentru acțiunile secrete; această expresie este folosită, probabil, în engleza britanică. John Bruce Lockhart, „Intelligence: A British View”, în K.G. Robertson (ed.), Approaches to Intelligence (Macmillan, Londra, 1978
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
un „animator”, un vraci dominând sala în alt mod decât Maiorescu. În pagina scrisă, același tumult vital nestăpânit, dar și excese neiertate: „Informația parazitară se răsfață trufaș, fără procedeul eliminării metodice, ci cu o risipă de fișe scăpate dintr-o vastă bibliotecă, pe o rază de lună, într-o noapte de Walpurgis”. L. însuși contaminat, încălzit, deși pornind de la date verificate, le topește în cuptorul imaginației, fantazând și dând despre Iorga pagini de cea mai bună literatură. Fragmentul de început, în
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheienilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă scrisă de Fausto din Milevi, episcop manihean, pe care el îl cunoscuse deja cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu o impresie foarte proastă despre capacitățile intelectuale ale personajului. Acesta scrisese în jurul anului 387 o operă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea, el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugându-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de delicte, strânse într-un volum, care ar fi trebuit să-i servească pentru vasta sa operă. Însă Orosius a făcut mai mult decât îi ceruse Augustin în 415 și, întors din Palestina, a reelaborat materialul adunat, compunând o istorie universală în șapte cărți, de la crearea omului până în epoca contemporană. Nici punctul de plecare n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 8. Sidonius Apolinarie Figura lui Gaius Sollius Modestus Apollinaris Sidonius ne este mai bine cunoscută în comparație cu a poeților galici dinainte, iar producția sa poetică, mai vastă și mai complexă sub multe aspecte, ne-ar putea face să ne gândim că e vorba de un poet mai important decât ceilalți. Și totuși această apreciere este valabilă doar într-o anumită măsură (chiar dacă în vremea din urmă opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce Boethius cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boethius face parte din programul de lucru al filosofului; un program foarte vast care ar fi descurajat pe oricine și pe care nici el n-a reușit să-l ducă până la capăt: traducerea și comentarea în latină a operelor scrise de Platon și Aristotel. Având în vedere scopul prezentei lucrări, amintim doar traducerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
multe elemente specifice credinței creștine). În sfârșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filosofice care nu fuseseră expuse în operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică ale cărei componente puteau fi reperate în elenism, sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boethius să discute astfel de probleme ca filosof, cu atât mai mult cu cât în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să le termine și acestea au fost împărțite în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
le-a transmis. În afară de etimologie și de limbă, Isidor se consacră și explicării celor șapte arte liberale devenind, în această privință, împreună cu Boetius și Cassiodor, una din principalele surse de cunoștințe din Evul Mediu; erudiția sa e însă mult mai vastă și depășește aceste domenii, atingând sfere precum medicina, dreptul, cronologia sau științele naturale și practice. Firește, Isidor nu putea să adune această masă uriașă de informații altfel decât din cărți, însă cunoștințele lui vor constitui pentru Evul Mediu un tezaur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod clar, în ciuda unor tentative recente de reevaluare, geniul organizatoric și taxonomic al lui Isidor. Însă, pe de altă parte, capacitatea sa de a ordona și de a clasifica anticipează deja acele summae medievale, iar cultura sa e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de acel Martin de Braga care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și care se mulțumise să alcătuiască o compilație din maximele lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atestată existența niciunui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din Oxford, însă această atribuire e falsă. Noul Testament Dintr-un vast Comentariu la Evanghelia după Ioan, în douăsprezece cărți, s-au păstrat cărțile I-VI (despre Ioan 1, 1-10, 17) și IX-XII (Ioan 12, 19-21, 25); pentru celelalte dispunem doar de serii de fragmente a căror autenticitate trebuie verificată. Așa cum declară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. Însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase recurgerea pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile sale teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăraților Zenon și Anastasius când era greu să iei apărarea Crezului de la Calcedon altfel decât prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți. Aceste florilegii s-au pierdut din diverse motive: au fost depășite de evoluția dezbaterii cristologice; au fost înlocuite de vastele florilegii ulterioare, adevărate enciclopedii, așa cum era Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului, din secolul al VII-lea; și, în general, un florilegiu se păstrează mai bine dacă e unit cu un tratat, cum e cazul autorilor din secolul al VI
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sfântă, destinate celor care urmau să fie botezați de Paște: cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începând cu exilul); mai târziu a fost alcătuit un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lansate de aceștia și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate care nu apar însă în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că aceste două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere vaste, pierdute, în care erau combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leontie din care a ajuns până la noi doar al doilea cu cele două apendice și tratatul Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost publicat abia în 1864 în vol. 116 al PG). Între sfârșitul secolului al nouăsprezecelea și începutul secolului douăzeci, au fost descoperite un text grecesc și unul latin anterioare lui Simeon Metafrastul; le-a publicat în 1905, însoțite de un vast aparat critic și de un studiu, cardinalul M. Rampolla, care a ajuns la concluzia că textul latin ar reprezenta originalul Vieții Melaniei. Alții însă, în special, A. d’Alès au adus argumente solide pentru a dovedi că textul grec e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]