15,959 matches
-
libertatea opțiunilor și diminuarea constrângerilor structurii sociale. Așa cum spuneam mai sus, a fi, a avea și a face sunt verbele ce reprezintă cel mai bine pozițiile actorilor sociali în structura socială. Să reluăm argumentarea. Sociologii modernității au tradus cele două verbe prin conceptul de rol social - care se referă la ceea ce face cineva sau la ceea ce se așteaptă ceilalți ca cineva să facă - și respectiv cel de identitate - adică cine ești în societate. Societățile modernității inițiatoare și ale celei organizate au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-a lungul timpului mai multe jurnale pe care le-a transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
într-un pustiu ce îi poate paraliza existența. Dar poetul este, structural, un spirit robust, angajat în bătălii esențiale cu viața, cu propriul destin, iar filosofia disperării este pentru el mai curând un spațiu în care plonjează polemic, refuzând căderea. Verbul are gravitatea meditației morale, în timp ce concizia exprimării aforistice percutante dă forță expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
Sub semnul Minervei, București, 2000, 161-162; Gh. Istrate, Monografia unui mare aromân: Victor Eftimiu, „Curierul românesc”, 2001, 2; H. Zalis, Două contribuții de istorie literară, CNT, 2002, 17; Cornelia Ștefănescu, Nuvelele lui Ioan Slavici, RL, 2002, 23; Cornelia Ștefănescu, Între verb și imagine, RL, 2002, 26; Dan Mănucă, Datorii uitate, CL, 2002, 7; Constantin Cubleșan, Un scriitor prolific, aproape uitat, „Discobolul” (Alba Iulia), 2002, 52-54; [Nicolae Prelipceanu], Monografie Jean Bart, RMB, 2002, 3735; Florentin Popescu, Condiția monografiei, CNT, 2002, 39; Mariana
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
a răului să credem că miracolul binelui cotidian nu răscumpără anii răvășiți de acute infidelități. Trecutul nu este definitiv și nici prezentul mai mult ca perfect. Îndârjirea vindicativă nu înnoiește, ci surpă temeliile adevărului. Din pragul înfrângerilor recunoscute trebuie declinat verbul cu cel mai mult viitor: a spera. Presiunea externătc " Presiunea externă" După aceste observații putem spune că, deși tardiv, Biserica Ortodoxă Română are șansa nașterii unei dezbateri interne, reglementată prin coduri etice specifice corpului eclezial. Prin această afirmație nu vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
omul fidel Evangheliei și loial cetății. Cunoscut ca un tenace calofil și versat arbitru al epitetelor, dl Baconsky se lasă prins adesea în mrejele formulei sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apokálypsis apare o singură dată în cartea Sfântului Ioan Teologul, iar încărcătura lui semantică nu este alta decât cea statornicită deja de Sfântul Pavel. Cât privește Evanghelia după Ioan, desemnarea aceluiași eveniment - prin definiție spontan, incontrolabil - se face prin alte verbe: emphaníz:, phain:, martyré:. Descriind, în marea lor majoritate, rezultatul obținut în percepția vizuală, aceste verbe rezonează cu metaforele organice centrate pe experiența luminii pe care atât Evangheliile sinoptice, cât mai ales relatarea ioaneică le preferă. Departe de a trăda prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este alta decât cea statornicită deja de Sfântul Pavel. Cât privește Evanghelia după Ioan, desemnarea aceluiași eveniment - prin definiție spontan, incontrolabil - se face prin alte verbe: emphaníz:, phain:, martyré:. Descriind, în marea lor majoritate, rezultatul obținut în percepția vizuală, aceste verbe rezonează cu metaforele organice centrate pe experiența luminii pe care atât Evangheliile sinoptice, cât mai ales relatarea ioaneică le preferă. Departe de a trăda prezența unui cripto-platonism rezidual, aceste imagini redau trăsăturile unui eveniment inalterabil care presupune o radicală transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce reies din travaliul fenomenologic al secolului XX. Husserl restaurează importanța pasivității în constituirea oricărei subiectivități; Heidegger discută survenirea adevărului ca eveniment (Ereignis). În volumul aici semnalat, Jean-Luc Marion discută cazul donației totale în termeni de revelație sau paradox, ca verb, iar nu ca substantiv, atrăgând atenția asupra riscurilor manipulării conceptuale a evenimentului originar. Revelația nu este un fenomen orizontal, ci o apariție verticală care dezarticulează structurile obiectivante ale comprehensiunii umane. Prin aceasta, revelația nu rămâne mai puțin adevărată și universală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar. În practica interpretării, această disponibilitate a Scripturii se mișcă între doi poli. Același principiu formal (interpretare fără limite) coordonează două atitudini fundamental contrare: (a) poziția adoptată - de la Origen, Grigorie de Nyssa și Evagrie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar. În practica interpretării, această disponibilitate a Scripturii se mișcă între doi poli. Același principiu formal (interpretare fără limite) coordonează două atitudini fundamental contrare: (a) poziția adoptată - de la Origen, Grigorie de Nyssa și Evagrie Ponticul până la Maxim Mărturistitorul - de către ucenicii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un teolog îl poate avea în societatea românească.” Sorin Lavric, România literară * „Mihail Neamțu este un tânăr intelectual care și-a câștigat deja un nume grație scrierilor sale cu tematică creștin-ortodoxă... Gramatica Ortodoxiei este în fapt confirmarea unui strălucit debut... Verbul discursului său este inteligent, inspirat și subtil... Un discurs cum rareori găsești în acest spațiu. Mânat de vervă și de entuziasm - în sensul originar al cuvântului -, Mihail Neamțu anunță o nouă generație de scriitori creștini care să fie deplin integrați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu mutra aia de tembel, de pe altă lume. Să ne mai ascundem o dată și să-l ascultăm!“ Ă Eu mă uit, tu te uiți, el se uită, noi ne uităm, voi vă uitați, ei se uită... „Pe legea mea, învață verbele din gramatica lui Murray! își cultivă mintea! Sărăcuțul! Dar ce-o fi zicînd acum?“ Ă Eu mă uit, tu te uiți, el se uită, noi ne uităm, voi vă uitați, ei se uită... „Da, învață pe dinafară! Ia s-aud
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul Întâi: determinanții duri, În special adjectivul (dar și adverbul); pe locul doi: substantivul și la urmă verbele. Acestea sunt În vizibilă inferioritate; Într-o parte: a demasca, a urî, a lupta, a Înfiera, a stârpi, a combate; În cealaltă parte: a urma, a cultiva, a preamări, a construi, a cimenta, a mobiliza, etc. Dintre substantivele vremii menționăm
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
criticistă, pentru că mai ales critica simplă, neînsoțită de ilustrarea a ceea ce pune la loc, dezvelește mai puțin deslușit pozițiile, poate coexista cu o atitudine Încă șovăielnică. Dar trebuie să Înțelegem că nici În critică scriitorul nu va putea face ca verbul său să aibă toată incisivitatea decât rupându-se complet de ceea ce combate. (Ă). Textul romanului Oțel și pâine apărut În Viața românească trebuie să fie privit de autor ca abia materialul brut al unui roman care cere Încă mult de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unei viziuni pansexualiste, cu obsesii erotice. Natura devine o femeie care se oferă ca o prostituată, ademenind pe constructori. (Ă). Alteori stilul coboară spre exagerări naturaliste. (Ă). Mai frecvente sunt Însă expresiile improprii și repetate la infinit ca o obsesie. Verbele „a isca” și „a scăpăta” apar de zeci de ori. (Ă). Construcția frazei lasă de asemenea de dorit, uneori, Îngreunând Înțelegerea clară a conținutului de idei și sentimente. (Ă). Punctuația neglijentă - din vina autorului și a redacției - Îngreunează și mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
normală, la alții pare să ia o formă mai degrabă nevrotică. Dar, în realitate, toată lumea dorește să seducă, seducția situându-se în miezul raporturilor umane. Din punctul de vedere al celor seduși, seducția desparte; de altfel, cuvântul „seducție” provine din verbul latin seducere, care înseamnă „a despărți”. Ea îi duce acolo unde se pare că nu ar fi mers singuri. Îi face să apuce pe alt drum decât cel pe care l-ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
subtil modul de a gîndi, de a simți și de a reacționa. Puteți repeta zilnic acest exercițiu pînă cînd obțineți ceea ce doriți. 1. Hotărîți-vă asupra cărui lucru vreți să vă orientați, apoi concepeți o afirmație pozitivă În legătură cu problema respectivă, cu verbul la prezent, ca și cum deja ați fi ajuns la acea stare. CÎteva exemple ar fi: „SÎnt sănătos, energizat și plin de viață”; „SÎnt Încrezător și Învingător”; „Am greutatea ideală, arăt bine și mă simt minunat”; „Locul meu de muncă Îmi aduce
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
le primi. Pentru aceasta: ● Trebuie să vorbim la persoana întâi, să transmitem percepțiile și impresiile ca atare, și nu ca judecăți. ● Să evităm să folosim expresii ca „vreau”, „așa vreau eu”, „știu/cred/simt că tu...”. În locul acestor expresii, folosiți verbe care să vă exprime direct sentimentele și nevoile, cum ar fi: „Am nevoie de...”, „Cel mai greu îmi e...”, „Mă tem că...”, „Mă simt bine când...”. Astfel, în loc de „eu consider cel mai important”, este de preferat să spunem „m-aș
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Adrian Mutu o vrea pe Monica Bârlădeanu”. Nedumerirea sa era legată de faptul că Adrian Mutu nu era celebrul fotbalist, ci un om simplu din sudul țării, care purta același nume cu al cunoscutului fotbalist. Este discutabilă, desigur, și ambiguitatea verbului a vrea, care lasă loc liber unor interpretări dintre cele mai diverse. Ne amintim că omul politic Oliviu Gherman, la un moment dat, președintele Senatului României, a spus: „N-am avut-o pe regină!”, ambiguitatea verbului a avea producând un
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
discutabilă, desigur, și ambiguitatea verbului a vrea, care lasă loc liber unor interpretări dintre cele mai diverse. Ne amintim că omul politic Oliviu Gherman, la un moment dat, președintele Senatului României, a spus: „N-am avut-o pe regină!”, ambiguitatea verbului a avea producând un mic scandal diplomatic. 3.6. Claritatea Este o altă trăsătură a stilului științific. Cu mulți ani În urmă, savantul D. Russo preciza foarte răspicat: Claritatea din stilul științific nu Înseamnă să ne facem inteligibili absolut tuturor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Stilistică și mass-media. Aspecte ale experienței jurnalistice, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1999, pp. 96-119) câteva dintre „secretele” titlului jurnalistic (uneori și literar). Spre deosebire de acestea, titlul unei lucrări științifice presupune o seamă de restricții și exigențe: - să fie cât mai scurt, suprimând verbele a fi, a avea, a obține etc. Titluri care Încep cu formulări specifice anilor ’50 au ieșit de mult din uz: Cu privite la..., Câteva observații asupra..., În legătură cu... etc.; - să informeze cât mai exact asupra conținutului lucrării, Într-o manieră
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rar! Cifra de la umărul cuvântului se poate pune În mai multe locuri: după numele autorului: Criticul Constantin Ciopraga 1 afirma că „Voiculescu Își constrânge temperamentul «pătimaș» să se Înscrie În partituri fără nerv, vădit În maniera altora”. după așa-numitul verb dicendi, al cărui subiect este chiar autorul lucrării citate: Criticul Constantin Ciopraga afirma 1 că „Voiculescu Își constrânge temperamentul «pătimaș» să se Înscrie În partituri fără nerv, vădit În maniera altora” la sfârșitul citatului: Criticul Constantin Ciopraga afirma că „Voiculescu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]